Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Stăpâne și Făcătorule al tuturor sufletelor, Judecătorule și Doamne, în a Cărui mână sunt hotarele vieții tuturor celor de pe pământ, Însuți, pe credincioșii pe care i-ai mutat la Tine, odihnește-i.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Pentru toți pământenii care au adormit, Stăpâne, de toată vârsta, dregătoria și mărimea, toți ne rugăm cu căldură, ca să mântuiești pe cei pe care i-ai mutat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce Tu singur, cu mâna Ta cea preacurată, m-ai zidit din pământ, Cuvântule, și ca un Dumnezeu m-ai însuflețit cu suflarea Ta cea de viață făcătoare, Însuți, pe cei pe care i-ai luat de aici mântuiește-i, Milostive.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fecioară curată, scăparea lumii și tare apărătoare, prin rugăciunile tale fierbinți, roagă-te pentru toți cei ce te-au câștigat pe tine, în nevoi, zid de nebiruit.
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cel Ce ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Cel ce cu puterea dumnezeieștii slave scoți la Tine, din adâncurile pământului, sufletele credincioșilor, ca pe niște nori, pe robii Tăi pe care i-ai primit la Tine, de la marginile lumii, Hristoase, odihnește-i.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Tu singur ești Cel ce rânduiești pe cârmuitori, pe stăpânitori, pe judecători și pe dregători. Pentru aceasta, ca un Dumnezeu al tuturor, Însuți izbăvește-i de pedeapsă, la judecata Ta, Mântuitorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcătorule a tot pământul, Hristoase, pe cei pe care i-ai primit la Tine, învrednicește-i bucuriei celei veșnice și fericirii Tale, cu fecioarele cele înțelepte și cu pruncii cei fără de răutate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nădejde puternică a lumii, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, nu lepăda pe cei ce pururea aleargă la tine cu dragoste; ci, prin rugăciunile tale, izbăvește de toată tulburarea pe cei ce te cinstesc.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sedealna

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înțelepciunea…

Cel ce pe toate le-ai făcut cu voia Ta, pe creștinii care au adormit în credință: părinți, strămoși, bunici și străbuni, frați și prieteni, bogați și săraci, împărați și domni, împreună cu sihaștrii, odihnește-i, rugămu-ne, unde sunt mulțimile tuturor Drepților și unde este sălașul Sfinților Tăi, ca un Dumnezeu lesne-iertător, Stăpâne, Hristoase Împărate, dăruindu-le iertare de greșelile pe care le-au săvârșit toți, robii Tăi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Laudă de mulțumire, după datorie, aduc ție, Stăpână, ca văduva aceea, cei doi bănuți, pentru toate darurile tale; că tu te-ai arătat acoperământ și ajutătoare, pururea scoțându-mă din ispite și din necazuri. Pentru aceasta, ca din mijlocul unui cuptor arzător, izbăvit fiind de cei ce mă necăjesc, din inimă grăiesc către tine: Născătoare de Dumnezeu ajută-mă, rugându-te lui Hristos Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greșeli, că eu, robul tău, pe tine te am nădejde.

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Stăpâne, Mântuitorule, Cel ce, ca un Păstor bun, duci turma Ta la pășune, la loc de verdeață și la apă alinătoare călăuzești pe toți credincioșii, să nu ne îndepărtezi nici pe noi, slujitorii Tăi, de la veselia cea de acolo.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Împreună cu oștile Îngerilor, Însuți așază cetele călugărilor, ale ierarhilor și ale tuturor slujitorilor Tăi; că Ție și-au închinat sufletele, împreună cu trupurile, Iubitorule de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu singur cunoști, ca un Domn al tuturor, căile morții, hotarele vieții și sfârșitul tuturor oamenilor. Pentru aceasta, milostivește-Te, Preabunule, și acum spre robii Tăi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară, ceea ce L-ai născut pe Dumnezeu, Sfântul Sfinților, pe Acela, cu dumnezeieștile tale rugăciuni, îmblânzește-L acum, ca să așeze în lăcașurile și în bucuria Sfinților, pe cei pe care i-a mutat.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Iată, dumnezeieștile oștiri ale Mucenicilor, cetele Apostolilor, ale Prorocilor și mulțimile Drepților, Mântuitorule, pe Tine lăudându-Te, Te roagă să mântuiești pe toți cei pe care i-ai luat din lume.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Când se vor deschide mormintele și pământul cu frică se va cutremura de glasul puternic al trâmbiței Tale, atunci așază, alături de oile Tale cele de-a dreapta, pe robii Tăi pe care i-ai mutat, Hristoase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulțimile bărbaților și ale femeilor, ale pruncilor și ale bătrânilor, ale robilor săraci și ale bogaților, care cu credință s-au mutat de aici la Tine, odihnește-le și îi mântuiește pe aceștia, ca un lesne-iertător.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe tine, Preacurată, toți cei vii și cei morți, semințiile și neamurile, cu evlavie, ajutătoare te-am câștigat. Pentru aceasta, ne rugăm să dobândim odihna de acolo, prin rugăciunile tale către Domnul.

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea Mult Milostive.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Îndură-Te Stăpâne, milostivește-Te, Mântuitorule, și arată-Ți mila, fă-Ți cunoscute îndurările și mântuiește ca un bun pe toți cei pe care i-ai mutat la Tine, din tot pământul, ca un iubitor de oameni.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Pe cei ce au pierit năprasnic în potopul apelor și în valurile râurilor, pe cei ce și-au sfârșit viața în prăpăstii, în munți și în peșteri, nu-i trece cu vederea, ca un lesne-iertător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce vezi, ca un Domn al tuturor, pe cei ce au murit neștiuți de oameni, pe mare și pe pământ, pe cei ce cumplit s-au sfârșit în războaie, în lupte și în nenorociri obștești, miluiește-i pe toți, Mântuitorule, ca un iubitor de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Stăpână, care ai născut oamenilor pe Domnul Ocârmuitorul, potolește tulburarea fără de astâmpăr și cumplită a patimilor mele, și dă liniște inimii mele.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Condacul

Glasul al 8-lea

Pe cei mutați de la noi, din cele trecătoare, sălășluiește-i în lăcașurile celor aleși și odihnește-i cu Drepții, Mântuitorule, Cel ce ești fără de moarte, că, de au și greșit ca niște oameni pe pământ, dar Tu, Domnul fără de păcat, iartă-le greșelile cele de voie și cele fără de voie, pentru mijlocirile celei ce Te-a născut pe Tine, ale Născătoarei de Dumnezeu, ca să cântăm cu un glas pentru dânșii: Aliluia!
 

Icosul

Tu singur ești fără de moarte, Cel ce ai făcut și ai zidit pe om; iar noi, pământenii, din pământ suntem zidiți și în același pământ vom merge, precum ai poruncit, Cel ce m-ai zidit și mi-ai zis: „pământ ești și în pământ vei merge!”, unde toți pământenii mergem, făcând tânguire de îngropare, cântarea: Aliluia!

Cântarea a 7-a

Irmos: Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Când vei veni, Mântuitorule, împreună cu Îngerii, pe tronul slavei Tale să judeci pământul, atunci să umpli de dumnezeiasca Ta bucurie sufletele robilor Tăi, ca să cânte neîncetat: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Pe cei ce s-au sfârșit sfâșiați de fiare, Hristoase, și pe cei pe care peștii i-au înghițit, pe care cutremurul, surparea pământului sau prăpastia i-au îngropat, pe toți miluiește-i, Mântuitorule, și izbăvește-i de groaza cea de acolo, ca un milostiv.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cei pe care i-au ucis sabia, cuțitul și focul, izbitura răutăților, despicarea stâncilor și tâlhării, foametea și molima, mântuiește-i cu părtășia și cu bucuria Ta, ca să Te laude cu bună cinstire pe Tine, Dumnezeul părinților.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tu singură ești, curată, pod al lumii, care treci pe oameni la Dumnezeu. Deci, pe cei ce și-au sfârșit viața în nădejdea și dragostea ta, Maica lui Dumnezeu, mântuiește-i de toată nevoia și de stricăciune, prin rugăciunile tale.

Cântarea a 8-a

Irmos: Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule, şi să se clatine temeliile pământului. Că iată este socotit între cei morţi. Cel ce locuieşte în înălţime, şi în mormânt mic ca un străin este primit. Pe care tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Pe toți oamenii, Stăpâne, de orice stare, pe care i-ai mutat, Mântuitorule, pe credincioșii Tăi întâi-stătători și dregători, pe conducătorii neamurilor pământului, pe judecătorii popoarelor și pe dregătorii neamurilor, miluiește-i, Îndurate, și Însuți îi odihnește, ca să Te lăudăm pe Tine întru toți vecii.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Izbăvește-i de focul cel înfricoșător pe credincioșii cinstitei Tale Biserici, Iubitorule de oameni, și mântuiește soboarele călugărilor, mulțimea preoților, cetele dumnezeieștilor Tăi slujitori; și pe toți îi învrednicește slavei Tale celei de negrăit, ca să Te lăudăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Mântuiește, o, Stăpâne Hristoase! Mântuiește, miluiește și odihnește sufletele credincioșilor Tăi care și-au sfârșit viața în orice chip, cu credință, în orice loc și latură, și-i izbăvește din gheenă și de amărăciunea chinurilor, ca să Te lăudăm întru toți vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dezlegat-ai blestemul Evei cu adevărat, tu singură, Fecioară preacurată, și ai izvorât viața celor de pe pământ. Pentru aceasta, pe cei dezlegați din viața vremelnică, prin rugăciunile tale învrednicește-i pe toți vieții veșnice, ca să te lăudăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Nu se pricepe toată limba a te lauda după vrednicie și se întunecă și mintea cea mai presus de lume, a te cânta pe tine, cea de Dumnezeu Născătoare. Însă fiind bună, primește credința, căci știi dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu crețtinilor ețti folositoare și pe tine te mărim.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Acum, Milostive, Te îmblânzesc pe Tine cetele Îngerilor, iar Heruvimii cu dumnezeieștii Serafimi, se roagă; Stăpâniile, Tronurile și Începătoriile, Puterile, împreună cu Arhanghelii și Domniile, cer de la Tine, Puternice, să Te milostivești spre toate sufletele pe care le-ai mutat.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Iată, adunările Prorocilor cer de la Tine, ceata Apostolilor se roagă, adunarea Mucenicilor, cu Patriarhii și cu mulțimile Cuvioșilor, cu stăruință neclintită Te roagă: Mântuiește, Iubitorule de oameni, sufletele tuturor robilor Tăi binecredincioși care au murit pe pământ.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe toate le știi, le privești, le vezi și le cunoști: mulțimile oamenilor și sfârșitul vieții fiecăruia; deci, dăruiește tuturor izbăvire de greșeli și învrednicește de frumusețile Raiului, ca un Dumnezeu, pe toți slujitorii Tăi cei credincioși, pe care i-ai ales, Cel ce ești singur milostiv.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară, Stăpână a lumii, tu ești acoperământul tuturor celor vii și al celor morți; tu, ca o bună, ești liniștea, slava, bucuria și odihna celor ce te au pe tine ocrotitoare, ajutătoare și izbăvitoare. Pentru aceasta, pe toți aceștia mântuiește-i prin rugăciunile tale.