Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel…

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Stăpâne și Făcătorule al tuturor sufletelor, Judecătorule și Doamne, în a Cărui mână sunt hotarele vieții tuturor celor de pe pământ, Însuți, pe credincioșii pe care i-ai mutat la Tine, odihnește-i.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Pentru toți pământenii care au adormit, Stăpâne, de toată vârsta, dregătoria și mărimea, toți ne rugăm cu căldură, ca să mântuiești pe cei pe care i-ai mutat.

Slavă…

Cel ce Tu singur, cu mâna Ta cea preacurată, m-ai zidit din pământ, Cuvântule, și ca un Dumnezeu m-ai însuflețit cu suflarea Ta cea de viață făcătoare, Însuți, pe cei pe care i-ai luat de aici mântuiește-i, Milostive.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Fecioară curată, scăparea lumii și tare apărătoare, prin rugăciunile tale fierbinți, roagă-te pentru toți cei ce te-au câștigat pe tine, în nevoi, zid de nebiruit.
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu, Doamne…

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Cel ce cu puterea dumnezeieștii slave scoți la Tine, din adâncurile pământului, sufletele credincioșilor, ca pe niște nori, pe robii Tăi pe care i-ai primit la Tine, de la marginile lumii, Hristoase, odihnește-i.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Tu singur ești Cel ce rânduiești pe cârmuitori, pe stăpânitori, pe judecători și pe dregători. Pentru aceasta, ca un Dumnezeu al tuturor, Însuți izbăvește-i de pedeapsă, la judecata Ta, Mântuitorule.

Slavă…

Făcătorule a tot pământul, Hristoase, pe cei pe care i-ai primit la Tine, învrednicește-i bucuriei celei veșnice și fericirii Tale, cu fecioarele cele înțelepte și cu pruncii cei fără de răutate.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădejde puternică a lumii, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, nu lepăda pe cei ce pururea aleargă la tine cu dragoste; ci, prin rugăciunile tale, izbăvește de toată tulburarea pe cei ce te cinstesc.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Slavă…, Și acum…

Sedealna

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înțelepciunea…

Cel ce pe toate le-ai făcut cu voia Ta, pe creștinii care au adormit în credință: părinți, strămoși, bunici și străbuni, frați și prieteni, bogați și săraci, împărați și domni, împreună cu sihaștrii, odihnește-i, rugămu-ne, unde sunt mulțimile tuturor Drepților și unde este sălașul Sfinților Tăi, ca un Dumnezeu lesne-iertător, Stăpâne, Hristoase Împărate, dăruindu-le iertare de greșelile pe care le-au săvârșit toți, robii Tăi.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
 

Laudă de mulțumire, după datorie, aduc ție, Stăpână, ca văduva aceea, cei doi bănuți, pentru toate darurile tale; că tu te-ai arătat acoperământ și ajutătoare, pururea scoțându-mă din ispite și din necazuri. Pentru aceasta, ca din mijlocul unui cuptor arzător, izbăvit fiind de cei ce mă necăjesc, din inimă grăiesc către tine: Născătoare de Dumnezeu ajută-mă, rugându-te lui Hristos Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greșeli, că eu, robul tău, pe tine te am nădejde.

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea…

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Stăpâne, Mântuitorule, Cel ce, ca un Păstor bun, duci turma Ta la pășune, la loc de verdeață și la apă alinătoare călăuzești pe toți credincioșii, să nu ne îndepărtezi nici pe noi, slujitorii Tăi, de la veselia cea de acolo.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Împreună cu oștile Îngerilor, Însuți așază cetele călugărilor, ale ierarhilor și ale tuturor slujitorilor Tăi; că Ție și-au închinat sufletele, împreună cu trupurile, Iubitorule de oameni.

Slavă…

Tu singur cunoști, ca un Domn al tuturor, căile morții, hotarele vieții și sfârșitul tuturor oamenilor. Pentru aceasta, milostivește-Te, Preabunule, și acum spre robii Tăi.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preasfântă Fecioară, ceea ce L-ai născut pe Dumnezeu, Sfântul Sfinților, pe Acela, cu dumnezeieștile tale rugăciuni, îmblânzește-L acum, ca să așeze în lăcașurile și în bucuria Sfinților, pe cei pe care i-a mutat.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta…

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Iată, dumnezeieștile oștiri ale Mucenicilor, cetele Apostolilor, ale Prorocilor și mulțimile Drepților, Mântuitorule, pe Tine lăudându-Te, Te roagă să mântuiești pe toți cei pe care i-ai luat din lume.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Când se vor deschide mormintele și pământul cu frică se va cutremura de glasul puternic al trâmbiței Tale, atunci așază, alături de oile Tale cele de-a dreapta, pe robii Tăi pe care i-ai mutat, Hristoase.

Slavă…

Mulțimile bărbaților și ale femeilor, ale pruncilor și ale bătrânilor, ale robilor săraci și ale bogaților, care cu credință s-au mutat de aici la Tine, odihnește-le și îi mântuiește pe aceștia, ca un lesne-iertător.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Pe tine, Preacurată, toți cei vii și cei morți, semințiile și neamurile, cu evlavie, ajutătoare te-am câștigat. Pentru aceasta, ne rugăm să dobândim odihna de acolo, prin rugăciunile tale către Domnul.

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieții văzând-o…

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Îndură-Te Stăpâne, milostivește-Te, Mântuitorule, și arată-Ți mila, fă-Ți cunoscute îndurările și mântuiește ca un bun pe toți cei pe care i-ai mutat la Tine, din tot pământul, ca un iubitor de oameni.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Pe cei ce au pierit năprasnic în potopul apelor și în valurile râurilor, pe cei ce și-au sfârșit viața în prăpăstii, în munți și în peșteri, nu-i trece cu vederea, ca un lesne-iertător.

Slavă…

Cel ce vezi, ca un Domn al tuturor, pe cei ce au murit neștiuți de oameni, pe mare și pe pământ, pe cei ce cumplit s-au sfârșit în războaie, în lupte și în nenorociri obștești, miluiește-i pe toți, Mântuitorule, ca un iubitor de oameni.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Stăpână, care ai născut oamenilor pe Domnul Ocârmuitorul, potolește tulburarea fără de astâmpăr și cumplită a patimilor mele, și dă liniște inimii mele.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Slavă…, Și acum…

Condacul

Glasul al 8-lea

Pe cei mutați de la noi, din cele trecătoare, sălășluiește-i în lăcașurile celor aleși și odihnește-i cu Drepții, Mântuitorule, Cel ce ești fără de moarte, că, de au și greșit ca niște oameni pe pământ, dar Tu, Domnul fără de păcat, iartă-le greșelile cele de voie și cele fără de voie, pentru mijlocirile celei ce Te-a născut pe Tine, ale Născătoarei de Dumnezeu, ca să cântăm cu un glas pentru dânșii: Aliluia!
 

Icosul

Tu singur ești fără de moarte, Cel ce ai făcut și ai zidit pe om; iar noi, pământenii, din pământ suntem zidiți și în același pământ vom merge, precum ai poruncit, Cel ce m-ai zidit și mi-ai zis: „pământ ești și în pământ vei merge!”, unde toți pământenii mergem, făcând tânguire de îngropare, cântarea: Aliluia!

Cântarea a 7-a

Irmos: Îngerul a făcut cuptorul…

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Când vei veni, Mântuitorule, împreună cu Îngerii, pe tronul slavei Tale să judeci pământul, atunci să umpli de dumnezeiasca Ta bucurie sufletele robilor Tăi, ca să cânte neîncetat: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Pe cei ce s-au sfârșit sfâșiați de fiare, Hristoase, și pe cei pe care peștii i-au înghițit, pe care cutremurul, surparea pământului sau prăpastia i-au îngropat, pe toți miluiește-i, Mântuitorule, și izbăvește-i de groaza cea de acolo, ca un milostiv.

Slavă…

Pe cei pe care i-au ucis sabia, cuțitul și focul, izbitura răutăților, despicarea stâncilor și tâlhării, foametea și molima, mântuiește-i cu părtășia și cu bucuria Ta, ca să Te laude cu bună cinstire pe Tine, Dumnezeul părinților.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Tu singură ești, curată, pod al lumii, care treci pe oameni la Dumnezeu. Deci, pe cei ce și-au sfârșit viața în nădejdea și dragostea ta, Maica lui Dumnezeu, mântuiește-i de toată nevoia și de stricăciune, prin rugăciunile tale.

Cântarea a 8-a

Irmos: Spăimântează-te, înfricoșându-te…

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Pe toți oamenii, Stăpâne, de orice stare, pe care i-ai mutat, Mântuitorule, pe credincioșii Tăi întâi-stătători și dregători, pe conducătorii neamurilor pământului, pe judecătorii popoarelor și pe dregătorii neamurilor, miluiește-i, Îndurate, și Însuți îi odihnește, ca să Te lăudăm pe Tine întru toți vecii.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Izbăvește-i de focul cel înfricoșător pe credincioșii cinstitei Tale Biserici, Iubitorule de oameni, și mântuiește soboarele călugărilor, mulțimea preoților, cetele dumnezeieștilor Tăi slujitori; și pe toți îi învrednicește slavei Tale celei de negrăit, ca să Te lăudăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Mântuiește, o, Stăpâne Hristoase! Mântuiește, miluiește și odihnește sufletele credincioșilor Tăi care și-au sfârșit viața în orice chip, cu credință, în orice loc și latură, și-i izbăvește din gheenă și de amărăciunea chinurilor, ca să Te lăudăm întru toți vecii.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dezlegat-ai blestemul Evei cu adevărat, tu singură, Fecioară preacurată, și ai izvorât viața celor de pe pământ. Pentru aceasta, pe cei dezlegați din viața vremelnică, prin rugăciunile tale învrednicește-i pe toți vieții veșnice, ca să te lăudăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Nu se pricepe toată limba...

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Acum, Milostive, Te îmblânzesc pe Tine cetele Îngerilor, iar Heruvimii cu dumnezeieștii Serafimi, se roagă; Stăpâniile, Tronurile și Începătoriile, Puterile, împreună cu Arhanghelii și Domniile, cer de la Tine, Puternice, să Te milostivești spre toate sufletele pe care le-ai mutat.

Stih: Doamne, odihnește sufletele robilor Tăi!

Iată, adunările Prorocilor cer de la Tine, ceata Apostolilor se roagă, adunarea Mucenicilor, cu Patriarhii și cu mulțimile Cuvioșilor, cu stăruință neclintită Te roagă: Mântuiește, Iubitorule de oameni, sufletele tuturor robilor Tăi binecredincioși care au murit pe pământ.

Slavă…

Pe toate le știi, le privești, le vezi și le cunoști: mulțimile oamenilor și sfârșitul vieții fiecăruia; deci, dăruiește tuturor izbăvire de greșeli și învrednicește de frumusețile Raiului, ca un Dumnezeu, pe toți slujitorii Tăi cei credincioși, pe care i-ai ales, Cel ce ești singur milostiv.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preasfântă Fecioară, Stăpână a lumii, tu ești acoperământul tuturor celor vii și al celor morți; tu, ca o bună, ești liniștea, slava, bucuria și odihna celor ce te au pe tine ocrotitoare, ajutătoare și izbăvitoare. Pentru aceasta, pe toți aceștia mântuiește-i prin rugăciunile tale.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Slavă…, Și acum…

Luminânda

Glasul al 3-lea

Săvârșind pomenirea tuturor celor adormiți în Hristos, să ne aducem aminte noi, credincioșii, și de ziua de apoi, și să rugăm pe Dumnezeu pururea, pentru aceia și pentru noi.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești dulceața Îngerilor, bucuria celor întristați, ocrotitoarea creștinilor, Fecioară, Maică a Domnului, apără-ne pe noi și ne izbăvește de chinurile cele veșnice.
 

Stihirile

Glasul al 6-lea

Podobie: Cea deznădăjduită…

Înfricoșător este sfârșitul vieții și grozavă este judecata Stăpânului! Că focul cel nestins s-a pregătit acolo,viermele cel neadormit, care chinuiește, și scrâșnirea dinților, întunericul cel mai din afară și osânda veșnică. Pentru aceasta, să ne rugăm Mântuitorului: Pe cei pe care i-ai ales din acestea trecătoare, odihnește-i, pentru mare mila Ta!

Toți cei alipți de viață, veniți de vă uitați în morminte și, plecându-vă ochii, priviți amăgirea lumii! Unde este acum frumusețea trupului și slava bogăției? Unde este trufia vieții? Cu adevărat toate sunt deșarte. Pentru aceasta, să strigăm către Mântuitorul: Pe cei pe care i-ai ales din cele trecătoare, odihnește-i, pentru mare mila Ta!

Acum este în mormânt cel ce era pe tron; acum, cel ce era în porfiră s-a îmbrăcat cu putreziciunea; că nu mai este pe tron, ci zace în mormânt. Iată s-a stins puterea împărătească! Iată, viața omenească trece ca un vis. Pentru aceasta, să ne rugăm Mântuitorului: Pe cei pe care i-ai ales, odihnește-i, pentru mare mila Ta!

Pe toți cei ce s-au mutat de aici întru nădejdea vieții veșnice și care și-au sfârșit viața în orice chip, Mântuitorule, din orice stare și neam, de orice vârstă, bărbați și femei și prunci de curând născuți, așază-i, ca un iubitor de oameni, în sânurile lui Avraam și în lăcașurile de odihnă, pentru mare mila Ta!

Slavă..., glasul al 2-lea

Ca o floare se veștejește și ca un vis trece și se destramă tot omul; dar când trâmbița va suna iarăși, morții, ca dintr-un cutremur, toți se vor scula în întâmpinarea Ta, Hristoase Dumnezeule. Atunci, Stăpâne, pe cei pe care i-ai mutat de la noi, așază-i în lăcașurile Sfinților Tăi, trecând cu vederea greșelile lor, Bunule.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 6-lea:

Tu ești Dumnezeul nostru, Care cu înțelepciune ai zidit toate; Tu ai trimis pe Proroci să Te vestească mai înainte și pe Apostoli să propovăduiască măririle Tale. Aceia au prorocit venirea Ta, iar aceștia cu botezul au luminat neamurile. Din acestea, Mucenicii, pătimind, au dobândit slava și se roagă stăruitor Ție, Stăpânului, împreună cu Maica Ta, ceea ce Te-a născut: Odihnește, Dumnezeule, sufletele pe care le-ai luat, iar pe mine învrednicește-mă Împărăției Tale, Cel ce ai suferit Crucea pentru mine osânditul, Răscumpărătorule și Dumnezeul meu.