Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.

 

Cântarea 1, glasul al 3-lea.

Irmosul:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să picure norii apă, că Soarele Hristos a venit pe nor uşor, ca un Prunc în Templu, fiind purtat de braţe preacurate. Pentru aceasta credincioşii să strigăm: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întăriți-vă mâini slăbite de bătrâneţe ale Dreptului Simeon şi picioare obosite ale bătrânului înainte vă mişcaţi, spre întâmpinarea lui Hristos; dănţuire împreună cu cei fără de trup începeţi. Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceruri, ce cu înţelepciune sunteţi întinse, veseliţi-vă şi pământule bucură-te; că din dumnezeieştile sânuri odrăslind Făcătorul Hristos, de Maică Fecioară lui Dumnezeu Tatălui este adus Prunc, Cel mai înainte de veci; căci cu slavă S-a preaslăvit.

Catavasie:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel Unul-Născut din Tatăl mai înainte de veci, Prunc Unul-Născut din Fecioară Nestricată S-a arătat, lui Adam întinzându-i mâna.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cel întâi zidit, care prin înşelăciune a ajuns cu minte de prunc, iarăşi l-a îndreptat Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce Prunc S-a arătat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea ce se trage din pământ, care iarăşi se întoarce într-însul, a arătat-o Ziditorul asemenea dumnezeirii, făcându-Se ca un Prunc, fără de schimbare.

Catavasie:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nepătată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat, ca un Prunc în braţe purtat. Şi s-au umplut toate de lauda Ta.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Bucurându-te Dreptule Simeon, tăinuitorule al celor negrăite, Născătoarea de Dumnezeu a strigat: pe Cuvântul Hristos, Cel Ce S-a făcut Prunc şi a fost vestit ţie de demult de la Duhul Sfânt, primeşte-L în braţe, strigând: Umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mângâierea Israelului Celui Sfânt, către care ai nădăjduit, Dreptule Simeon, de la vârsta pruncească, primeşte-o acum bucurându-te, pe Hristos Făcătorul Legii şi Stăpânul, Care a împlinit rânduiala Legii, strigându-I Lui: Umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Văzând Simeon pe Cuvântul Cel fără de început, pe Pricinuitorul fiinţei tuturor cu Trup ca un Prunc, purtat ca pe un Scaun de Heruvimi de Fecioara, minunându-se, a strigat Lui: Umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Catavasie:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale din Maică Nepătată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat, ca un Prunc în braţe purtat. Şi s-au umplut toate de lauda Ta.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Când a văzut Isaia, cu închipuire pe Dumnezeu pe Scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat: O, eu, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, Lumina Cea neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cunoscând dumnezeiescul bătrân Slava cea mai înainte arătată, de demult, proorocului şi văzând pe Cuvântul ţinut de mâinile Maicii, a strigat: O, Preacurată! Bucură-te! Căci cuprinzi ca un scaun pe Dumnezeu, Lumina Cea neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Plecându-se bătrânul şi dumnezeieşte insuflat atingându-se de picioarele Celei ce n-a ştiut de nuntă, ale Maicii lui Dumnezeu, a zis: Foc porţi, Preacurată şi mă înfricoşez a lua în braţe pe Dumnezeu, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curăţitu-s-a Proorocul Isaia primind cărbunele de la Serafim şi bătrânul a strigat Maicii lui Dumnezeu: Tu, ca un cleşte, cu mâinile mă luminezi dându-mi pe Acela pe Care Îl porţi, Lumina Cea neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

Catavasie:

Când a văzut Isaia, cu închipuire pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat: O, eu, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, Lumina Cea neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.

 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii Mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În Sion pentru cei neplecaţi ai fost pus piatră de poticnire şi piatră de sminteală; iar pentru cei credincioşi neclintită mântuire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Purtând cu statornicie Chipul Celui Ce Te-a născut mai înainte de veci, din milostivire, Te-ai îmbrăcat acum cu neputinţa omenească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cel ce se închină Ţie, Fiului Celui de sus, Fiului Fecioarei lui Dumnezeu, Celui Ce Prunc Te-ai făcut, acum slobozeşte-l în pace.

Catavasie:

Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

 

CONDAC, glasul 1.

Cel Ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile Dreptului Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe care o ai iubit, Unule Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Lui Adam celui ce locuieşte în iad, merg să-i dovedesc şi Evei să-i aduc bună vestire, a strigat Dreptul Simeon cu proorocii dănţuind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeu, Cel Ce izbăveşte neamul pământesc, până la iad va veni; şi celor robiţi va aduce toată libertatea şi orbilor vedere va da; iar muţii vor putea să strige: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Şi prin inima ta, Preacurată, a zis mai înainte Dreptul Simeon Născătoarei de Dumnezeu, sabie va trece, pe Cruce văzând pe Fiul tău, Căruia strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie:

Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Popor al lui Israel, văzând pe Emanuel, slava ta, Prunc din Fecioară, înaintea dumnezeiescului Chivot acum dănţuieşte, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Iată a strigat Simeon: Acesta va fi semn de poticnire, Dumnezeu fiind şi Prunc; Acestuia, cu credinţă să-I cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Viaţă din fire fiind, Acesta va fi Cădere pentru cei neplecaţi, Prunc făcându-Se Dumnezeu Cuvântul; şi Sculare va fi pentru toţi cei ce cântă cu credinţă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie:

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a, glasul al 3-lea:

Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică Fecioară, Ceea ce s-a săvârşit în tine.

În mâini ţine Simeon, bătrânul, îmbrăţişat pe al Legii Făcător şi Stăpânul tuturor.

Ziditorul vrând să mântuiască pe Adam, în pântecele Curatei Fecioare S-a sălăşluit.

Tot neamul omenesc, Curată, te fericim şi cu credinţă te mărim ca pe Maica lui Dumnezeu.

Veniţi şi vedeţi pe Hristos, Stăpânul tuturor, pe Care astăzi Simeon Îl poartă în Sfântul Locaş.

Cel Ce priveşti spre pământ şi-l faci de se cutremură, cum şezi în mâini de bătrân? Cum te ţin braţele lui?

Trăind încă Simeon până ce pe Hristos L-a văzut, către Dânsul a strigat: slobozeşte-mă acum.

Cleştele cel Tainic ce a luat în pântece pe Cărbunele Hristos, tu eşti, Marie.

Voind a se face Om, Cel fără de început şi Dumnezeu este adus în Sfântul Locaş în a patruzecea zi.

Pogorându-Se din cer Stăpânul tuturor, L-a primit pe El Simeon preotul.

Luminează-mi sufletul şi cu lumină simţită să văd limpede şi să Te vestesc pe Tine Dumnezeu.

De ce Curată Maică şi Fecioară, aduci în Templu Prunc Tânăr, dându-L în braţele lui Simeon?

Liberare cer acum de la Tine, Ziditorule, că Te-am văzut, Hristoase, Lumina mântuirii mele.

Pe Cel Căruia slujitorii cereşti cu spaimă se roagă, Îl îmbrăţişează astăzi Simeon în braţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel cu Firea Singur şi în Feţe Întreit apără pe robii Tăi, cei ce în Tine se încred.

 

Alte Stihuri:

Stih: Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea tuturor creştinilor, acoperă, apără, păzeşte pe toţi creştinii, ce nădăjduiesc întru tine.

Stih: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Bună Ajutoare a lumii, acoperă-ne şi ne păzeşte de toată nevoia şi necazul.

Irmosul:

În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai Înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi Născut din Maică, fără de ispită bărbătească Îl slăvim.

Stih: De Dumnezeu primitorule, Dreptule Simeon, vino şi ridică pe Hristos, pe Care L-a născut Preacurata Fecioară Maria.

Stih: Îmbrăţişează cu mâinile bătrânul Simeon, pe Făcătorul Legii şi Stăpânul a toate.

Stih: Nu Mă ţine pe Mine bătrânul, ci Eu îl ţin pe dânsul, fiindcă acesta cere eliberare de la Mine.

Stih: Cleşte Tainic, cum porţi Cărbunele? Cum hrăneşti pe Cel Ce toate le hrăneşte?

Pentru cei nou-născuţi, de odinioară, se aducea jertfă o pereche de turturele, sau doi pui de porumbei; pentru aceea, dumnezeiescul bătrân şi înţeleapta Ana Proorociţa, Celui Născut din Fecioară şi Fiul Cel Născut din Tatăl, Care a venit la Templu, slujindu-I L-au slăvit.

Stih: O, fiică a lui Fanuil, vino şi stai împreună cu noi şi mulţumeşte lui Hristos Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu.

Stih: Sfânta Ana cea înţeleaptă mai înainte prooroceşte cele înfricoşătoare, mărturisind pe Ziditorul cerului şi al pământului.

Stih: Necuprinse sunt de îngeri şi de oameni cele ce s-au făcut de tine Maică, Fecioară Preacurată.

Stih: Porumbiţa cea Preacurată, Mieluşeaua cea Neîntinată, aduce pe Mielul şi Păstorul în Templu.

Datu-mi-ai mie, strigat-a Dreptul Simeon, bucuria mântuirii Tale, Hristoase; primeşte pe slujitorul Tău, care a sfârşit de lucrat în umbra Legii, pe slujitorul propovăduitor al Harului Celui Nou, care cu laudă Te slăveşte.

Stih: O, Hristoase, Împărate al tuturor, dă biruinţă asupra vrăjmaşilor credincioşilor robilor Tăi.

Stih: O, Hristoase, Împărate al tuturor, dă-mi lacrimi fierbinţi, ca să plângă sufletul meu pe care rău l-am piedut.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stih: Dumnezeirea Cea în Trei Străluciri şi Ipostasuri, cu dreaptă credinţă să O lăudăm.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stih: O, Fecioară Marie, luminează sufletul meu cel întunecat în chip cumplit de dulceţile vieţii.

Cu sfinţită cuviinţă proorocind Proorociţa Ana cea înţeleaptă, cuvioasa şi bătrâna, s-a mărturisit Stăpânului în Templu în chip lămurit, iar pe Născătoarea de Dumnezeu propovăduind-o tuturor celor de faţă, a mărit-o.

Catavasie:

În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai Înainte-Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-Născut din Maică, fără de ispită bărbătească Îl slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În Muntele Sinai, de demult, a văzut Moise pe Dumnezeu în nor şi de glas dumnezeiesc nedesluşit s-a învrednicit în nor şi în furtună. Iar acum Dreptul Simeon, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a întrupat fără schimbare, în braţe L-a primit şi bucurându-se s-a dus din acestea de aici la Viaţa cea Veşnică. Pentru aceea a strigat: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne.