Cântarea 1

Glasul al 2-lea:

Irmos: Întru adâncul...

Din fragedă vârstă, preacuvioase Antonie, mare dragoste ai dobândit către Dumnezeu și, pentru aceasta, săltările trupești și patimile până în sfârșit le-ai omorât, și cu curăția, ca și cu niște aripi întraripându-te, preaslăvit către ceruri ai zburat, părinte.

Iubirii de străini a Stăpânului asemănându-te, preacuvioase, însuți ai voit a te înstrăina, Antonie. Pentru aceasta ochiul cel atoatevăzător, mai înainte văzând a ta bunăvoință, cu darul facerii de minuni te-a îmbogățit ca pe un preaslăvit.

Slavă...,

Cu liniștea cea sufletească și cu dragostea cea către Dumnezeu și împodobit cu obiceiuri bune, văzându-te povățuitorul tău cel duhovnicesc, cuvioase, cu proorocie mai înainte a spus tuturor pentru cele preaslăvite ce vor să fie mai pe urmă prin tine, Antonie.

Și acum..., a Născătoarei

Rupe, Stăpână, lanțul greșelilor mele, rugând pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, iar păcatul care mă tiranisește pe mine supune-l, pururea Fecioară, ca să te cânt pe tine totdeauna, fiind prin tine mântuit, Preanevinovată.

Cântarea a 3-a

Mai înainte văzând răsplătirea ce va să fie, pe acestea de puțină vreme, ca pe cele ce nu sunt, le-ai lepădat, părinte, și pentru aceasta îndoită răsplătire ai luat, cuvioase. Drept aceea, cu îngerii împreună neîncetat cânți Stăpânului tău.

Nu înceta a te ruga, părinte, pentru turma ta pe care cu multe osteneli ai câștigat-o. Ca să se izbăvească de toate ispitele, de nevoi și de scârbe, ca toți pe tine, ca pe un părinte iubitor de fii, să te lăudăm. 

Slavă...,

Cu veselie stai, preacuvioase, împreună cu cetele sfinților înaintea lui Dumnezeu; de care bucurie și veselie săturându-te, învrednicește-ne și pe noi a fi părtași, ca să te mărim pe tine, părinte Antonie. 

Și acum..., a Născătoarei 

Tinzându-ți mâna multei tale îndurări, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, pe mine, care alerg către tine și cad înaintea ta, și chem ajutorul tău, scoatemă din toată osândirea. 

Sedelna

Glasul al 4-lea 
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif... 

Spăimântatu-s-a povățuitorul tău cel duhovnicesc, văzând întru tine mare înfrânare, și a socotit cu gândul de cele ce vor să fie mai pe urmă pentru tine. Că a văzut marea ta viețuire cea după Dumnezeu, că de cursele vrăjmașului nicicum nu te clinteai; pentru aceea și mărturisind duhovnicescul tău părinte și păzitor al vieții tale, părinților Sfântului Munte a strigat: „Acesta care între noi se vede mai mic, mai pe urmă în țara sa mare luminător va fi!”

Cântarea a 4-a

Din dumnezeiasca pronie, iarăși către patria ta, fericite, ai fost trimis, ca și acolo pe mulți să-i povățuiești către calea mântuirii, ca să cânte Făcătorului: “Slavă puterii Tale, Doamne!”

Cu nădejdea bunătăților ce vor să fie, Antonie, fiind întărit, pornirile trupești le-ai înfrânat, și trupului tău vrăjmaș nemilostiv ai fost, părinte; pentru aceasta și ajutor de sus ai câștigat.

Slavă...,

Întru întreaga înțelepciune viața ta ai petrecut-o, cuvioase, cele pământești le-ai schimbat cu cele cerești și ai răscumpărat pe cele nestricăcioase cu cele stricăcioase; pentru aceea cânți lui Hristos: “Slavă puterii Tale, Doamne!”

Și acum..., a Născătoarei

Dezbrăcatu-m-am de toate bunătățile și zac în răutăți. Îmbracă-mă precum pe toți cei ce au căzut de demult și cu cele dintâi mă împodobește, iar de cele întinate mă izbăvește, dumnezeiască mireasă.

Cântarea a 5-a

Străină a fost viața ta pe pământ, preacuvioase, și adâncă smerenie ai câștigat, că nu te-ai socotit vrednic a fi văzut nici de lumina ce este in lume, nici de Străină a fost viața ta pe pământ, preacuvioase, și adâncă smerenie ai câștigat, că nu te-ai socotit vrednic a fi văzut nici de lumina ce este in lume, nici de strălucirea soarelui, ci in loc întunecat singur te-ai închis. 

Biserică și casă Preasfântului Duh ai fost, părinte Antonie, cu multe bunătăți sufletul tău fiind împodobit; cu smerenia, înălțimea cea de sus ai moștenit și cu sărăcia, bogăția cea cerească ai primit, preacuvioase. 

Slavă...,

Pe cei ce fac sfințită pomenirea ta, mântuiește-i de toate greșelile și de întristări, și de năpaste, și ne dăruiește folosința ta cea dumnezeiască, cel ce stai înaintea Împăratului tuturor, părinte Antonie.

Și acum..., a Născătoarei

Ca ceea ce ai răsărit din pântecele tău Lumina cea neînserată, Care era mai înainte de veci, luminează sufletul meu cel întunecat, Stăpână Curată, și gonește toată negura inimii mele.

Cântarea a 6-a

După ce a fost slobod fericitul tău suflet de greutatea trupului și de amarul Faraon muncitorul, mergând din lumea aceasta în pământul făgăduinței, a trecut fără de supărare prin vămi și petrece cu sfinții veselindu-se. 

Sfintele tale moaște, preacuvioase, în peșteră așezate spre închinare, multe tămăduiri izvorăsc celor ce vin cu credință și cu dragoste să-ți ceară ajutor. Pentru aceea ne rugăm ție: dăruiește-ne și nouă, celor ce te slăvim, sănătate sufletească cu rugăciunile tale.

Slavă...,

Mai luminat decât soarele a strălucit preacinstită pomenirea ta, Antonie, întru care adunându-ne, preaslăvim adormirea ta și ostenelile tale pe care le-ai răbdat în viața aceasta, cerând ca să luăm de la Hristos, prin tine, mare milă.

Și acum..., a Născătoarei

Învrednicește-mă a vedea frumusețea slavei tale, când voi vrea să mă despart de trupul meu, că întărirea mea tu ești, Stăpână, ca de aici să iau izbăvire.

Condacul Cuviosului

Glasul al 8-lea: 
Podobie: Apărătoarei Doamne... 

Supunându-te din tinerețe preaiubitului Dumnezeu mai vârtos decât toți, cuvioase, Aceluia din tot sufletul cu dragoste I-ai urmat. Și cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le, în pământ peșteră ți-ai făcut și într-însa împotriva meșteșugurilor nevăzutului vrăjmaș bine te-ai nevoit. Ca niște raze luminoase ale soarelui toate marginile pământului ai strălucit, de unde, veselindu-ne, ai trecut la cămara cea cerească. Și acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ți aminte de noi, cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ție: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!”

Icosul

Dorind ca să te îndulcești de lumina cea de o ființă a Sfintei Treimi, vreme de patruzeci de ani într-o peșteră întunecată pe sineți te-ai închis și, neieșind de acolo, ai petrecut, părinte, până când trupul tău împreună cu sufletul curat l-ai pus înaintea lui Dumnezeu. De unde după mutare, ca un viu, ai luat de la Domnul darul minunilor, darul tămăduirii feluritelor boli ale celor ce pătimesc rău, și puterea de a goni dracii din oamenii stăpâniți de ei. Pentru aceasta te rugăm: roagă-te, părinte, să se păzească fără vătămare patria ta și cetățile, și poporul, ca să strigăm ție: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!”

Cântarea a 7-a

Preafericitul Teodosie, marele puitor de osteneli, râvnitor vieții tale l-ai câștigat, preacuvioase Antonie, urmând vieții tale celei îngerești și cu dânsul întru cele de sus sălășluindu-te, adu-ți aminte și de noi.

Nou Moise pe tine, părinte, team cunoscut, biruitor patimilor; că, precum el, de demult pe Amalic biruindu-l, a scos poporul în pământul făgăduinței, așa și tu, părinte, mulțime de călugări raiului ai adus.

Slavă...,

De la cetatea și patria ta strămutat ai fost, părinte, dar iarăși, cu dumnezeiasca pronie, către patria ta preaslăvit mărturisit fiind te-ai întors, unde și darul de la Dumnezeu ai luat.

Și acum..., a Născătoarei

Cuptorul, mai înainte, a închipuit nașterea ta, preacurată, că pe tineri nu i-a ars, precum nici focul cel dumnezeiesc mitrasul tău. Pentru aceasta te rugăm, de focul cel veșnic izbăvește pe robii tăi.

Cântarea a 8-a

Tămăduiri din destul să dai, preacuvioase, celor ce vin cu credință către biserica ta și mângâiere celor ce sunt în scârbe, ca toți împreună cu tine să strigăm lui Hristos: „Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul!”

Această cântare de mulțumire ce se aduce ție, părinte, de sus o privește cu milă și roagă pe Hristos Izbăvitorul, ca să mântuiască pe toți cei ce strigă Lui: “Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul!” 

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul. 

Adusu-s-au dar Atotțiitorului mulțimea celor mântuiți prin tine, care au urmat vieții tale, Antonie; pentru aceasta roagăte să se mântuiască toți cei ce cântă împreună cu tine lui Hristos: “Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul!” 

Și acum..., a Născătoarei

Pentru taina cea mare a nașterii tale cine nu se va spăimânta, de Dumnezeu Născătoare, sau care limbă pământească, sau minte a celor fără de trupuri poate să spună că mai presus de fire și de cuget, de Dumnezeu Născătoare, ai născut pe Ziditorul.

Cântarea a 9-a

Viața marelui Pahomie, care s-a învrednicit vederii îngerilor, iubindu-o, părinte, asemenea cu îngerii în peșteră ai viețuit. Pentru aceea și cinste asemenea cu a îngerilor te-ai învrednicit a primi, Antonie.

Slavă...,

Pe calea care duce din Sfântul Munte la locul Kievului și unde a fost plăcut Fiului Maicii lui Dumnezeu să I se ridice biserică, ai ajuns, părinte, unde și biserică preacinstită întru slava Preacuratei în peșteră cu fericitul Teodosie ai ridicat. Pentru aceasta pe tine toți împreună cu dânsa te mărim.

Și acum..., a Născătoarei

Ceea ce ești Născătoare de Lumină, Fecioară, gonește norul sufletului meu și îmi dă, Stăpână, ca să văd curat Frumusețea cea mântuitoare, Care negrăit a strălucit din preacuratul tău pântece întru luminarea neamurilor, ceea ce ești întru tot cântată.