La Cozancea, prima construcție din lemn a fost ridicată în 1656, de către trei cazaci pustnici care s-au stabilit aici, după cum mărturisește arhiereul Narcis Crețulescu.

În 1684, paharnicul Constantin Balș construiește o biserică din lemn, iar în 1732, Vasile Balș, din neamul Coștiugineștilor, ridică pe valea Cozancei o biserică de piatră, în timpul Mitropolitului Grigore. Între ctitorii mănăstirii s-a numărat și marele paharnic Constantin Balș, din neamul Catargineștilor, care a sprijinit mănăstirea în anul 1756, în timpul egumenului Lavrentie.

Un alt ctitor important este Dumitru Gavrilaș, înmormântat în pridvorul bisericii, iar fiul său, Costache Gavrilaș, a emis în 1863 un act prin care recunoaște schitului proprietatea a 30 de fălci (45 ha) de pământ.

Stareții Cozancei

Lista cronologică a stareților până în 1893 este greu de stabilit. Se știe că în anul 1756 era egumen ieromonahul Lavrentie, în 1833 – stareț Ioasaf Baban, urmat apoi de Neonil, Domitian și Veniamin Hurghiș. Între 1855–1873, stareț a fost Lavrentie Popovici. Din 1873 avem o evidență completă: Veniamin Pâslariul (1873–1895), arhimandritul Veniamin Pericariu (1895–1899), ieroschimonahul Varlaam Vântu (1899–1911), ieromonahul Casian Gavrilescu (1906), protosinghelul Vasian Bucovineanul (1911–1913), ieromonahul Clement Buhăceanu (1913–1917), protosinghelul Glicherie Sterea (1917–1919), ieromonahul Ghenadie Ailincăi (1919–1920), protosinghelul Vladimir Bosescu (1920–1926), ieroschimonahul Vitalie Paucă (1926–1931), Dosoftei Tincu în 1931, ieromonahul Vasian Cuvuliuc (1934–1947, 1957–1959), ieroschimonahul Paisie Olaru (1947), protosinghelul Ioanichie Robu (1947–1951), protosinghelul Elisei Florea (1952, 1980–1986).

Decădere și renaștere

În 1953, mănăstirea devine schit de maici, cu monahia Tatiana Dumitraș stareță și ieromonahul Ioanichie Radovici duhovnic. În 1957 redevine schit de călugări, dar în 1960 este închis în urma Decretului 410/1959. În 1983, protosinghelul Elisei Florea, sprijinit de Mitropolitul Teoctist, redeschide schitul.

Între 1986–1999, superior a fost ieromonahul Iosif Grigore, un bun gospodar care a renovat și extins mănăstirea, a restaurat biserica și a acoperit-o cu praf de piatră. În 1990, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire cu obște de călugări. Prin Legea fondului funciar din 1991, proprietatea mănăstirii ajunge la 10 ha. Toate acestea s-au realizat sub îndrumarea episcopului-vicar Pimen Zainea.

Între 1999–2009, stareț a fost ieromonahul Vasian Melencu.

Biserica mănăstirii

Biserica mănăstirii Cozancea datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Înainte de 1784, ctitorul Constantin Balș dona o Evanghelie scrisă de mâna lui. Este una dintre cele mai valoroase construcții din zonă, având ziduri groase de circa 2 metri. Lungimea totală, cu tot cu clopotniță, este de 15 m, iar înălțimea de 7 m. Planul este în formă de navă, cu pereți din piatră și cărămidă, fără ornamente.

Ca stil, aparține arhitecturii moldovenești din secolele XVIII–XIX, asemănătoare cu bisericile din Dracșani și Sulița. Interiorul este împărțit în altar, naos, pronaos și pridvor închis. Naosul are câte o fereastră la sud și nord, iar altarul una la est. Turla, de formă pătrată, servește drept clopotniță.

De-a lungul timpului, biserica a fost restaurată. În 1847, clopotnița a fost zidită de Grigorie și Aftanasie, foști ciobani deveniți călugări. În 1855, egumenul Veniamin Hurghiș a zugrăvit biserica, iar în 1858 a pictat exteriorul. În 1899 s-a construit veșmântăria și s-a restaurat sfânta masă.

În 1994, pictorul Gheorghe Simionică a repictat biserica. Pridvorul prezintă picturi precum „Cina cea de Taină”, „Vindecarea Orbului” și „Fuga în Egipt”. Fațada sudică este decorată cu „Adormirea Maicii Domnului”, „Buna Vestire”, „Botezul Domnului” și „Judecata de Apoi”.

Catapeteasma din lemn masiv este o piesă valoroasă, sprijinită pe opt coloane cu motive florale și de viță-de-vie. Icoanele sunt în stil bizantin. În biserică se păstrează icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, înaintea căreia s-a vindecat copilul Constantin Ilie, viitorul Cuvios Cleopa de la Sihăstria.

Paraclisul din poiană

La 400 m spre nord-vest se află Paraclisul închinat Sfinților Pantelimon și Paisie cel Mare. Construcția originală a fost ridicată în 1931 de Cuviosul Paisie Olaru. Acesta a ales poiana ca loc de rugăciune, unde a auzit un cor îngeresc și a luat decizia de a ridica un paraclis, cu binecuvântarea Mitropolitului Pimen Georgescu. Paraclisul era din scândură, cu o singură încăpere de 2x3 m, acoperit cu tablă.

După 1990, starețul Iosif Grigore a adăugat o încăpere, a schimbat acoperișul cu țiglă și a turnat o placă de beton. Ulterior, vechiul paraclis s-a ruinat și a fost înlocuit cu unul nou din lemn, în stil ștefanian, sfințit pe 10 august 2013 de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Mănăstirea astăzi

Din 25 ianuarie 2009, stareț este arhimandritul Cleopa Stăchinariu. Obștea numără cinci părinți, iar Sfânta Liturghie se oficiază zilnic. Pe 10 august 2013 a fost sfințit paraclisul din poiană, iar la 15 august 2020 a fost târnosit altarul de vară, închinat Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Date de contact:

📍Adresă: Comuna Suliţa, cod 717370, jud. Botoşani
📞Telefon: (+4) 0743 171898
🌐Website: cozancea.mmb.ro
📧E-mail: cozancea@mmb.ro