Mănăstirea Neamţ

Eminescu la Mănăstirea Neamț

Împrejurările aducerii sale la ospiciul de la Mănăstirea Neamț nu par foarte clare. Unii spun că pretextul ar fi fost un acces de furie cauzat de nemulțumirea că în volumul antum îngrijit de Maiorescu s-au inserat variante ale unor poezii pe care nu le-ar fi agreat. Alții, dimpotrivă, susțin că internarea a fost cauzată de evoluția bolii. În mod cert însă, în data de 6 noiembrie 1886 el se afla în arestul poliției ieșene, cercetat de un procuror; acesta, ajutat de părerile a doi medici, considera că „starea lui este periculoasă atât pentru societate cât și pentru el însuși și este neapărată nevoie de a fi internat în o casă specială”.

Arhimandritul Calist Gheorghiu – un părinte al dragostei

Arhimandritul Calist era un părinte al dragostei. Două mari fapte bune se vedeau la el: blândeţea şi milostenia. Primea pe toţi cu aceeaşi dragoste, îi spovedea după pravilă, îi îmbărbăta şi îi sfătuia pe calea mântuirii. Nimeni nu pleca de la chilia lui nemângâiat.

Monahul Gudiil Avăcăriţei – viața ca o candelă nestinsă timp de 50 de ani la poarta Mănăstirii Neamţ

Aproape o jumătate de secol a stat de veghe părintele Gudiil în poarta Mănăstirii Neamţ. Seara închidea porţile grele de stejar, ducea închinătorii la arhondaric şi suna clopotul de odihnă. La miezul nopţii suna clopotul de Utrenie şi chema părinţii la rugăciune, iar în zorii zilei, iarăşi deschidea porţile mănăstirii, trăgea clopotul de deşteptare şi mergea la biserică.

Mitropolitul Ardealului Andrei Şaguna, un apărător înflăcărat al Ortodoxiei

S-a dovedit de la început a fi un adevărat părinte al românilor din Transilvania, un apărător înflăcărat al Ortodoxiei dreptmăritoare, dar, în acelaşi timp, şi un apostol luminat de Duhul Sfânt, care punea mai presus de toate dragostea în Hristos şi unirea naţională decât ura, vrajba şi dezbinarea confesională.

Isihasmul paisian – rugăciune, studiu biblic și patristic

O atenție deosebită a acordat Cuviosul Paisie de la Neamț traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând astfel șirul traducerilor de la Dragomirna și Secu. Unii călugări, fiind buni eleniști, traduceau scrierile Sfinților Părinți din limba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Mănăstirea Neamț o adevărată academie patristică și duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte țări ortodoxe din acea vreme.

Paisianismul – curent spiritual și cultural deopotrivă

Viaţa monahală în spaţiul românesc a cunoscut de-a lungul evoluţiei ei mai multe etape. Dintre acestea cea paisiană a marcat atât spiritualitatea ortodoxă, cât şi cultura românească în secolele ce au urmat. După cum știm din viaţa Sfântului Paisie de la Neamț, încă din timpul vieţuirii sale la Athos a fost preocupat de practicarea rugăciunii inimii şi redescoperirea Părinţilor filocalici, despre a căror operă auzise încă din vremea tinereţii la mănăstirile din Ucraina, Moldova şi Ţara Românească.

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Paisie la Mănăstirea Neamț

Biserica noastră strămoșească îl pomenește în fiecare an pe 15 noiembrie, la începutul postului Nașterii Domnului, pe Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț. Cu acest prilej, seculara Mănăstirea Neamț și-a serbat unul dintre hramuri, proslăvindu-l în chip deosebit pe  Cuviosul Paisie, deoarece Sfântul a fost stareț aici între anii 1779-1794, trecând la Domnul în această chinovie la data de 15 noiembrie 1794, fiind îngropat în camera mormintelor din biserica ștefaniană.

Viaţa duhovnicească din Mănăstirea Neamţ sub stăreţia Sfântului Paisie

„Prin chilii unii scriau cărţi, alţii împleteau, alţii torceau lână, alţii coseau camilafce şi potcapuri, făceau metanii, ţeseau stofe pentru rase şi mantii, făceau cruci şi linguri sau se ocupau cu alte lucruri manuale. Toţi erau sub supravegherea duhovnicilor, la care-şi mărturiseau păcatele şi gândurile de două ori pe zi: dimineaţa spuneau pe cele făcute noaptea, iar seara pe cele făcute ziua. Fără binecuvântarea duhovnicului, nimeni nu îndrăznea să facă ceva, nici măcar să mănânce un fruct.”
45 fotografii

(Foto) Mănăstirea Neamț – locul de suflet al Sfântului Paisie

Foto: Ștefan Cojocariu

Ucenicia rasoforului Platon, devenit mai târziu marele stareţ Paisie de la Neamţ

Într-o noapte, spre Duminică, Platon a adormit aşa de tare, că nu a mai auzit clopotul de Utrenie. Când s-a deşteptat, slujba era pe la jumătate. Atunci, de mare mâhnire, a început a plânge şi s-a întors la chilie. Iar a doua zi s-a ruşinat să mai meargă la Sfânta Liturghie şi la trapeză cu fraţii, ci şedea în chilie plângând, atât era de pătruns de frica de Dumnezeu. Din ziua aceea, multă vreme, rasoforul Platon nu mai dormea culcat pe pat, ci şezând pe un scăunel, ca să se poată deştepta la Utrenie.

Pagini