Mănăstirea Neamţ

Cuviosul Casian Monahul – vestit caligraf şi împodobitor de cărţi bisericeşti

Voievodul Ştefan cel Mare, dorind să-şi înzestreze cu cărţi de slujbă ctitoria sa de la Putna, care atunci se zidea, a poruncit monahului Casian să-i scrie mai întâi mineiul pe luna august, cu slujba hramului mănăstirii, Adormirea Maicii Domnului. Pe fila 44 se găseşte următoarea însemnare: „Acest minei pe august l-a scris Ştefan Voievod, domnul Ţării Moldovei, cu mâna păcătosului Casian”. Mineiul a fost terminat de scris, probabil, în anul 1466.

Aduceri aminte despre un monah care a tipărit viața Maicii Domnului

Parcurgem duhovnicește calea frumoasă şi plină de bucurii sfinte a Postului Adormirii Maicii Domnului aducându-ne aminte de nobilele sale virtuți, dar şi de ajunarea pe care a săvârșit-o înainte de mutarea ei din viața pământească. De aceea, mulți credincioși poartă o iubire aparte Maicii Domnului, respectând cu multă acribie Postul Sfintei Mării, așa cum este cunoscut în tradiția noastră românească. Însă, nu doar mirenii, ci și cei din cinul monahal s-au înscris în aceeași rânduială duhovnicească, arătând Împărătesei celei alese necondiționată dragoste, căci ea ne veghează tuturor drumul către Împărăția cerurilor.

Care a fost semnul prin care a intrat Sfântul Ioan Iacob Hozevitul în viaţa monahală?

„Părinte stareţ, doresc să mă fac călugăr, să-mi plâng păcatele mele, să mă rog pentru părinţii care m-au născut şi să laud neîncetat pe Dumnezeu.” „Bun lucru ţi-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie şi ascultare şi vei iubi rugăciunea, pe toate cele bune le vei săvârşi, vei birui cu uşurinţă ispitele acestei vieţi şi cu sfinţii în cer te vei număra.”

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – orfanul care a ajuns sfânt al zilelor noastre

La şase luni după naştere, mama sa, îmbolnăvindu-se, a decedat, iar copilul a rămas în grija bunicii sale după tată, Maria Iacob, care îl îngrijeşte ca o adevărată mamă timp de zece ani. În anul 1916, când copilul Ilie avea trei ani, tatăl său a decedat pe front. În anul 1923, a decedat şi bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi lipsit de mângâierea părinţilor şi a bunicilor.

Monahul Atanasie Păvălucă cânta fără încetare psalmii lui David, așa cum îl învățase Moș Gheorghe Pelerinul

Când aveam 20 de ani şi umblam cu oile pe munţi, am învăţat Psaltirea pe de rost, cu porunca lui Moşul Gheorghe, şi de atunci o zic necontenit.

Cuviosul Ioasaf Arhimandritul, primul egumen al Mănăstirii Putna

În anul 1440, monahul Ioasaf a fost hirotonit preot şi a ajuns duhovnic iscusit în Mănăstirea Neamţ, povăţuind către Hristos multe suflete. Numele lui se făcuse cunoscut până la Mitropolitul Moldovei, Teoctist, şi chiar la dregătorii ţării. Pentru sfinţenia vieţii lui, a fost ales de sobor egumen şi părinte duhovnicesc al Mănăstirii Neamţ, făcând unele îmbunătăţiri la biserică şi întărind mult dragostea şi armonia între fraţi. 

Mitropolitul Teoctist I, timp de 25 de ani „părintele Moldovei"

Acest înţelept mitropolit era cel dintâi sfetnic al lui Ştefan cel Mare. Când ţara era ameninţată de războaie, cu el se sfătuia întâi. Iar când domnul pleca la luptă, mitropolitul punea la priveghere de toată noaptea cu post şi rugăciune pe toţi monahii din mănăstiri şi pe toţi sihaştrii din munţi, pe preoţi şi pe credincioşi, până ce voievodul se întorcea biruitor la Suceava.
19 fotografii

(Foto) Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț

Foto: Bogdan Zamfirescu
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnulu de la Mănăstirea Neamț este considerată cea mai veche și cea mai frumoasă icoană din țară. Este o icoană procesională, dar și o icoană protectoare, care a întărit credința creștin-ortodoxă a conducătorilor, monahilor și a credincioșilor din România. Icoana, aflată în Biserica „Înălțarea Domnului”, datează din anul 665 și a fost pictată în Lida, patria Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Din minunile icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ

Într-o vreme, făcându-se această litanie cu sfânta icoană în jurul mănăstirii (precum am arătat în minunea cea dintâi), când o aducea în biserică, s-a smuls sfânta icoană din mâinile norodului și răpindu-se s-a dus însăși la văzduh, și a stat deasupra amvonului. Și de acolo mergând spre ușile împărătești, a intrat în altar și, înconjurând altarul, a ieșit pe ușile celelalte și s-a așezat la al său loc, acolo unde pururea stă.

Mitropolitul Gheorghe I a păstorit Biserica lui Hristos din Moldova timp de 34 de ani

Marele Mitropolit Gheorghe, cel dintâi rugător către Dumnezeu al Moldovei, era el însuşi un exemplu viu de sfinţenie, de cuvioşie, de smerenie şi de iubire către toţi. Purta mare grijă de copiii orfani şi de văduvele de război, care erau atât de numeroase în vremea sa. O grijă deosebită avea şi pentru zecile de mii de oşteni căzuţi în desele războaie. La porunca sa, osemintele lor erau adunate la mănăstiri şi biserici, iar numele lor erau scrise în marile pomelnice ctitoreşti. În anumite zile de peste an, şi mai ales la hramuri, se făceau în toată Moldova liturghii, parastase şi praznice de obşte pentru odihna sufletelor fericiţilor ctitori şi eroi ai neamului.

Pagini