Schitul Pocrov

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, iniţiatorul unui curent de înnoire duhovnicească în monahismul românesc

Acest iscusit dascăl al rugăciunii a reuşit să îmbine atât de armonios în sihăstriile din ţinutul Buzăului şi Vrancei asprimea ascetică a vieţii călugăreşti din Sinai şi Athos, cu experienţa mistică a monahismului slav şi cu tradiţia isihastă de sihăstrie din sutele de schituri şi mănăstiri, în care monahismul românesc, atât de măsurat şi aşezat, îşi ducea viaţa duhovnicească fără întrerupere încă din secolul IV.

Cuvioşii Părinţi din Mănăstirea Secu, ucişi în propria lor mănăstire

Uciderea acestor cuvioşi călugări în propria lor mănăstire este un fapt unic în istoria monahismului nostru. Aceasta ne aminteşte de Cuvioşii Părinţi ucişi de beduini în Sinai, în Rait şi la Mănăstirea Sfântul Sava, în secolele IV-VI. Martor al acestui măcel a fost Cuviosul Zosima, un mare sihastru de la Pocrov, care a scris în însemnările sale câteva pagini zguduitoare. Se spune din bătrâni că până în zilele noastre apar pe pământ pete roşii de sânge, pe locul unde au fost tăiaţi cu sabia cuvioşii martiri români.

Episcopul Pahomie al Romanului, ctitorul Schitului Pocrov din Neamţ

Sihăstria fericitului episcop Pahomie devenise în puţină vreme cea mai vestită din Moldova. În schit, ca şi în Muntele Chiriacu, se nevoiau mulţi cuvioşi sihaştri, dintre care unii erau renumiţi postitori, exorcişti şi taumaturgi; alţii erau duhovnici buni, lucrători ai rugăciunii lui Iisus şi dascăli învăţaţi; iar alţii aveau darul lacrimilor şi petreceau toată viaţa în tăcere şi smerenie, necoborând niciodată din schit, până la obştescul sfârşit. La aceşti cuvioşi alergau numeroşi bolnavi de prin sate şi, cu darul lui Hristos, se făceau sănătoşi.

Episcopul Pahomie al Romanului, mare lucrător al rugăciunii lui Iisus şi ales povăţuitor de suflete

Luând jugul lui Hristos, monahul Pahomie s-a silit întru toate să urmeze sfatul marilor duhovnici din Mănăstirea Neamţ, încât în puţini ani a ajuns la măsura dascălilor săi. Apoi, învrednicindu-se de darul preoţiei şi ajungând duhovnic vestit, a fost ales stareţ al marii lavre.

Cuviosul Iosif Pustnicul, mare ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Văratec

În 1785 se retrage iarăşi la linişte în pădurile Văratec, ajutând la întemeierea mănăstirii cu acelaşi nume, împreună cu schimonahiile Olimpiada şi Nazaria. După ce formează o obşte de peste 200 de călugăriţe, pe care le povăţuieşte duhovniceşte mai bine de 30 de ani, Cuviosul Iosif Pustnicul se mută în odihna lui Hristos, în anul 1828, şi este înmormântat în biserica mare ctitorită de el.

Arhimandritul Timotei Ionescu – 27 de ani stareţ al Mănăstirii Neamţ

Marele stareţ, călăuzit de darul Duhului Sfânt, în toate era prezent: la biserică, la bolniţă, la arhondaric, la bibliotecă, la tipografie, la primirea străinilor şi la scaunul de spovedanie. Toate le conducea cu înţelepciune, pe toţi îi îmbrăţişa cu dragoste, pentru fiecare călugăr şi mirean avea un cuvânt duhovnicesc de mângâiere şi îmbărbătare.

Arhimandritul Ilarie, stareţ al Mănăstirii Neamţ în vremuri de grele încercări

În anul 1822, când s-a liniştit Moldova, stareţul a trimis trei călugări şi au adus icoana Macii Domnului din munte. Iar el împreună cu toată obştea au întâmpinat-o cu lacrimi, au aşezat-o din nou în biserică şi au făcut rugăciuni de mulţumire şi priveghere de toată noaptea. În locul unde a fost ascunsă icoana, stareţul a întemeiat Schitul Icoana, în cinstea Maicii Domnului, cum se vede până astăzi.
26 fotografii

(Foto) Iarnă de poveste la Schitul Pocrov

Schitul Pocrov, ctitorit de Sfântul Pahomie de la Gledin în anul 1714, se află la poalele Muntelui Chiriacu, într-o poiană cu păduri seculare, la aproximativ 4 km de Mănăstirea Neamț. Aici se află fragmente din moaștele Sfinților Pahomie de la Gledin, Antipa de la Calapodești și Luca al Crimeii. Vă prezentăm câteva fotografii realizate în această perioadă la Schitul Pocrov, o adevărată oază duhovnicească care poartă până astăzi liniştea şi prezenţa Sfântului Ierarh Pahomie.

Episcopul Ioanichie al Romanului, ctitorul Schitului Vovidenia din Neamţ

O altă ctitorie a episcopului Ioanichie este Schitul Vovidenia de lângă Mănăstirea Neamţ, pe care îl înnoieşte din temelie în anul 1749. În locul bisericii vechi, el înalţă o altă biserică de lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, face chilii, trapeză şi clopote noi şi schimbă numele schitului din „Slătioru” în „Vovidenia”.

Nicanor Tudori, boierul înveșmântat în haina smerită a monahului

Casa monahală ce odinioară a însoțit peste un veac și jumătate biserica ridicată de Sfântul Pahomie și care întregea ansamblul Schitului Pocrov a rămas în amintirea multora. Cunoscută drept „Casă egumenească”, cu o suprafață peste 600 mp, a dispărut fulgerător împreună cu alte anexe gospodărești într-un incendiu devastator petrecut în data de 30 noiembrie 2010.

Pagini