Schitul Pocrov

Arhimandritul Timotei Ionescu – 27 de ani stareţ al Mănăstirii Neamţ

Marele stareţ, călăuzit de darul Duhului Sfânt, în toate era prezent: la biserică, la bolniţă, la arhondaric, la bibliotecă, la tipografie, la primirea străinilor şi la scaunul de spovedanie. Toate le conducea cu înţelepciune, pe toţi îi îmbrăţişa cu dragoste, pentru fiecare călugăr şi mirean avea un cuvânt duhovnicesc de mângâiere şi îmbărbătare.

Arhimandritul Ilarie, stareţ al Mănăstirii Neamţ în vremuri de grele încercări

În anul 1822, când s-a liniştit Moldova, stareţul a trimis trei călugări şi au adus icoana Macii Domnului din munte. Iar el împreună cu toată obştea au întâmpinat-o cu lacrimi, au aşezat-o din nou în biserică şi au făcut rugăciuni de mulţumire şi priveghere de toată noaptea. În locul unde a fost ascunsă icoana, stareţul a întemeiat Schitul Icoana, în cinstea Maicii Domnului, cum se vede până astăzi.
26 fotografii

(Foto) Iarnă de poveste la Schitul Pocrov

Schitul Pocrov, ctitorit de Sfântul Pahomie de la Gledin în anul 1714, se află la poalele Muntelui Chiriacu, într-o poiană cu păduri seculare, la aproximativ 4 km de Mănăstirea Neamț. Aici se află fragmente din moaștele Sfinților Pahomie de la Gledin, Antipa de la Calapodești și Luca al Crimeii. Vă prezentăm câteva fotografii realizate în această perioadă la Schitul Pocrov, o adevărată oază duhovnicească care poartă până astăzi liniştea şi prezenţa Sfântului Ierarh Pahomie.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, iniţiatorul unui curent de înnoire duhovnicească în monahismul românesc

Acest iscusit dascăl al rugăciunii a reuşit să îmbine atât de armonios în sihăstriile din ţinutul Buzăului şi Vrancei asprimea ascetică a vieţii călugăreşti din Sinai şi Athos, cu experienţa mistică a monahismului slav şi cu tradiţia isihastă de sihăstrie din sutele de schituri şi mănăstiri, în care monahismul românesc, atât de măsurat şi aşezat, îşi ducea viaţa duhovnicească fără întrerupere încă din secolul IV.

Episcopul Ioanichie al Romanului, ctitorul Schitului Vovidenia din Neamţ

O altă ctitorie a episcopului Ioanichie este Schitul Vovidenia de lângă Mănăstirea Neamţ, pe care îl înnoieşte din temelie în anul 1749. În locul bisericii vechi, el înalţă o altă biserică de lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, face chilii, trapeză şi clopote noi şi schimbă numele schitului din „Slătioru” în „Vovidenia”.

Nicanor Tudori, boierul înveșmântat în haina smerită a monahului

Casa monahală ce odinioară a însoțit peste un veac și jumătate biserica ridicată de Sfântul Pahomie și care întregea ansamblul Schitului Pocrov a rămas în amintirea multora. Cunoscută drept „Casă egumenească”, cu o suprafață peste 600 mp, a dispărut fulgerător împreună cu alte anexe gospodărești într-un incendiu devastator petrecut în data de 30 noiembrie 2010.
35 fotografii

Schitul Pocrov - locul de suflet al Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului (Galerie FOTO)

Foto: Oana Nechifor
Schitul Pocrov face parte din cadrul celei mai vechi mănăstiri din Moldova - Mănăstirea Neamț (sec. XIII-XIV).

Pomenirea părintelui Ghervasie Gheorghe la patru ani de la adormire

În data de 22 martie se împlinesc patru ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Ghervasie Gheorghe, sub a cărui egumenie Schitul Pocrov a cunoscut o perioadă de înflorire, având un merit deosebit în susţinerea şi continuitatea acestui aşezământ monahal.

Arhimandritul Haralambie, un mărturisitor al credinței în temnițele comuniste

„Monah ce se afla, întâmpina sfârşitul cu seninătate, dar nu fără griji: ca omul cuminte care se găteşte de drum lung şi cunoaşte că nu‑i de râs, că e bine să chibzuieşti din vreme la toate, să faci cuvenitele pregătiri şi să te echipezi cugetând că e mai bine să prisosească decât să lipsească.”

Egumenul Vasian, un Avraam din „Poiana Raiului” de la Pocrov

În timpul păstoririi starețului Vasian, cu multă osteneală și rugăciune, Schitul Pocrov a înflorit ca o primăvară. Despre sufletul de aur al părintelui de la Pocrov se dusese vestea în toate satele dimprejur, dar şi mai departe. Era duhovnicul tuturor. Mulți dintre cei săraci şi împovăraţi de necazuri alergau la el căutând mângâiere, ȋncă și oameni de seamă – boieri, demnitari, profesori – urcau la Pocrov ca să-şi descarce sufletele de păcate şi să plece cu ele uşurate. Printre alte nevoințe, schimnicul purta la gât, în taină, o cruce mare și grea din plumb, care mai apoi pentru multă vreme s-a păstrat în veșmântăria schitului.

Pagini