LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, cântăm Fericit bărbatul..., starea întâi, iar, de va fi sâmbătă seara, Catisma toată.

La Doamne, strigat-am... punem 6 Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz...

Să tresalte Văratecul, luminat veselindu-se și duhovnicește împodobindu-se, la prăznuirea de peste an a celor ce în Hristos temelii i s-au făcut, a slăvitei Nazaria, casa harului, și-al smereniei chip, Olimpiada și al Saftei Brâncoveanu, miluitoarea săracilor.

A Cuvioasei Olimpiada:

Temelie pe numele cel preadulce al Domnului punând la Văratec cu Sfântul Iosif, Olimpiada, ai adunat în staul duhovnicesc mielușele lui Hristos, la pășunea virtuților îndreptându-le cu smerenia ta și cu răbdarea și cu dragostea și râvna pentru lucrarea poruncilor.

A Cuvioasei Nazaria:

Pe cinstita Nazaria, iubitoarea de liniște, vasul înțelegerii după Dumnezeu, care chemată a fost de sus la cinul cel îngeresc și întâia stareță la Văratec s-a rânduit de Paisie, Sfântul stareț al Mănăstirii Neamțu, s-o cinstim după dreptate, că obștii sale este pavăză.

Alte Stihiri, ale Cuvioasei Safta

Glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea...

Temerea de Dumnezeu, izvor al înțelepciunii, având-o, ai umblat drept pe calea poruncilor Ziditorului; și Hristos mila Lui întărind spre tine, cu putere și cu bogății te-a înzestrat, văzând că înțelepțește le folosești; asemenea Aceluia mila înmulțeai spre semenii tăi, fericită Safta, și toate pentru El le-ai cheltuit; pentru aceasta, te-a proslăvit în cer cu toți îngerii.

Neamul bun cel sufletesc l-ai dovedit, Sfântă Safta, că inima de bogății – măcar că din plin curgeau – tu nu ți-ai lipit, nepoftind spre laudă, ci spre a cunoaște pe Stăpânul cel preamilostiv, Cel ce miluiește fără osebire și buni și răi. De aceea, spre aproapele mila și dreptatea nu le-ai uitat, iar Cel ce vede toate cu ochiul Său atoatevăzător din belșug ți-a răsplătit cu comoară veșnică.

A celor trei Cuvioase:

Cum vom mulțumi acum? Ce răsplătire s-aducem cetei Cuvioaselor, prin care la Dumnezeu am fost îndreptați? Să vestim smerenia Sfintei Olimpiada, și iubirea cea de liniște a Maicii Nazaria, celei ce chemată a fost de sus și-a Saftei binefacere dată spre biserici și spre săraci; trei cunosc slăvite, dar o trăire sfântă înțeleg, prin care ne-au învățat a lucra poruncile.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Astăzi, ca niște făclii luminoase strălucesc Bisericii Cuvioasele maici, care la Văratec s-au nevoit. Veniți, dar, cu lumina acestora să ne luminăm, pomenirea lor prăznuind, și într-un glas să strigăm: Bucurați-vă, de Dumnezeu slăvitelor Olimpiada și Nazaria, și tu, fericită Safta! Bucurați-vă, cele ce în fire femeiască bărbătește v-ați nevoit și strălucit v-ați slăvit! Bucurați-vă, pilde de sfințenie, stâlpi ai Bisericii și tuturor bine-cinstitorilor sprijinitoare! Rugați-vă Domnului să se miluiască sufletele noastre!

Și acum...,  a Praznicului, glasul al 2-lea:

Ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai slăvită decât heruvimii și mai cinstită decât toată făptura, care pentru preamulta curăție a fost lăcaș Ființei celei pururea veșnice, astăzi în mâinile Fiului său și-a dat preasfântul suflet, și cu dânsa se umplu toate de bucurie și nouă ne dăruiește mare milă.

Vohod. Lumină lină...

Prochimenul zilei

PAREMIILE

De la Pilde citire: (31: 9-30)

Fiule, deschide-ți gura pentru cuvântul lui Dumnezeu și judecă toate drept. Femeie virtuoasă cine va găsi? Mai de preț decât pietrele scumpe este una ca aceasta. Inima bărbatului ei se va încrede în ea. Una ca aceasta de câștiguri nu va duce lipsă. Că în toată vremea lucrează pentru bărbatul ei cele bune, nu cele rele. Depănând ea lână și in, a făcut lucruri folositoare cu mâinile ei. Ea se aseamănă cu o corabie de negoț; de departe își adună avuția. Și se scoală de noapte, și împarte hrană celor din casă și dă de lucru slujnicelor. Văzând ogor, l-a cumpărat; din rodul mâinilor ei a sădit grădină. Încingându-și cu putere mijlocul, și-a întărit brațele la lucru. Ea a simțit că bine este a lucra, și nu se stinge sfeșnicul ei toată noaptea. Ea pune mâna pe furcă și cu degetele sale apucă fusul, iar ușa ei o deschide sărmanului și întinde milostenie săracului. Nu duce grija celor din casă bărbatul ei, când zăbovește undeva; că toți cei de pe lângă ea sunt bine îmbrăcați. Îndoite cămăși a făcut bărbatului ei, iar din vison și porfiră veșminte pentru sine. Cinstit este bărbatul ei în porțile cetății, când va să șadă în adunare cu cei mai bătrâni dintre locuitorii țării. Ea a țesut pânză și a vândut-o neguțătorilor fenicieni, și cingători hananeilor. Ea se împodobește cu tăria și buna cuviință și se veselește în zilele de apoi. Gura își deschide cu luare-aminte și în chip legiuit și își stăpânește limba. Strâmte sunt încăperile caselor ei, și grâne nemuncite n-a mâncat. Copiii pe care i-a crescut au fericit-o, iar soțul ei a lăudat-o, zicând: Multe fiice s-au dovedit harnice, multe au câștigat bogăție, multe au aflat slavă, dar tu le-ai întrecut și le-ai covârșit pe toate! Înșelător este farmecul și deșartă este frumusețea femeilor, dar nu sunt așa întru tine, că binecuvântată este femeia înțeleaptă.

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (5: 16-24; 6: 1-3)

Drepții în veci vor fi vii și răsplata lor este la Domnul, iar Cel Preaînalt poartă grijă de ei. Pentru aceasta, vor primi împărăția luminii și cununa frumuseții din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi și cu brațul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armă și va întrarma făptura spre izbândă asupra vrăjmașilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoșă cu dreptatea și își va pune coif judecata cea nefățarnică. Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită și va ascuți cumplita mânie ca o sabie; și lumea va porni război împreună cu El asupra celor fără de minte. Ca niște săgeți bine îndreptate, fulgerele vor porni din nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țintă. Și, din mânia Sa, ca dintr-o praștie, va fi aruncat noian de grindină. Se va întărâta asupra lor apa mării și râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor duhul Puterii și ca o vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul și răutatea va răsturna tronurile celor puternici. Auziți, dar, împărați, și înțelegeți! Învățați-vă, judecători ai marginilor pământului! Ascultați, cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți cu mulțimea popoarelor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Preaînalt.

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată de lungimea vieții, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni, înțelepciunea, iar vârsta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat. Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înșelăciunea să nu îi amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârșire, dreptul a dobândit o viață împlinită, cum alții n-au izbutit în ani îndelungați. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta s-a grăbit să iasă din mijlocul răutății. Iar popoarele, văzând, n-au priceput și nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă va dărui Domnul aleșilor Lui și va purta grijă de cuvioșii Săi.

LA LITIE

Glasul 1:

Bucură-te în Domnul, adunare a iubitorilor de Dumnezeu, la pomenirea Sfintelor nevoitoare Olimpiada, Nazaria și Safta; că acestea întru nevoință, cuvioșie și fapte de virtute, pe Hristos L-au slăvit, evanghelicește viețuind; și acum, în sânurile lui Avraam odihnindu-se, neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

A Cuvioasei Olimpiada, glasul al 2-lea:

De dumnezeiască râvnă aprinzându-te, nu ai dat somn ochilor tăi, nici tâmplelor odihnă, până ce n-ai aflat loc Domnului, Olimpiada de trei ori fericită, pe care, dar, aflându-l cu Iosif Cuviosul și lăcaș cu osteneală întocmit ridicând, de duhovniceasca dulceață a neîncetatei rugăciuni te-ai nevoit a-l umple și a-l împodobi cu dumnezeieștile cântări, pe care cu osârdie le-ai deprins; și acum, cu îngerii și cu toți sfinții în ceruri cântând neîncetat, te rogi pentru sufletele noastre.

A Cuvioasei Nazaria, glasul al 3-lea:

De sus fiind chemată, Cuvioasă Nazaria, prin glasul îngerului, ai ieșit din pământul și din rudenia ta; și de dumnezeiescul lucrător al isihiei, de preamarele Paisie povățuindu-te, cu liniștire te-ai nevoit în latura Moldovei; și câștigând, Maică, smerenia, ca focul inima ta s-a aprins, ca fericitul Pavel gunoi și cenușă toate socotindu-le, pentru dulceața gândurilor celor noi și înfocate, neîncetat izvorâte de Duhul în inima ta. Pentru aceasta, ai fost rânduită nerătăcită călăuză obștii celei noi a Văratecului și te-ai arătat apoi dumnezeiască rugătoare către Mirele tău Hristos, pentru sufletele noastre.

A Cuvioasei Safta, glasul al 4-lea:

Veniți acum să înconjurăm mormântul și cinstita raclă a moaștelor Cuvioasei Safta; că milostenia și credința pe lespezile inimii scriindu-și și către toți facerea de bine lucrând, cu adevărat lui Hristos a făcut, celor mai mici făcând; iar, cu mulțimea averilor și cu viețuirea îngerească Acestuia slujind, în toată lumea darurile și binefacerea și-a trimis; că Athosul dăruitoare o are și, de asemenea, cetatea Sionului și ctitoră de-a doua a Mănăstirii Văratecului și al lăcașului sfânt al domniței Bălașa; și acum, mutându-se la Cel pe Care L-a slujit și cu îndrăzneală rugându-L, cere să ne dăruiască iertare de păcate și mare milă.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Astăzi, ca niște stele luminoase dinspre Văratec a răsărit treimea Cuvioaselor Olimpiada, Nazaria și Safta, cu preacinstită pomenirea lor luminând adunările credincioșilor; că îngerește viețuind, cu feluritele raze ale virtuților lor latura Moldovei cea de sfinți născătoare și toată Biserica au luminat; deci, cu totul aducându-Se Domnului și calea Acestuia urmând, părtașe ale luminii pururea-fiitoare s-au făcut și se roagă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 5-lea:

Cântați, popoare, Maicii Dumnezeului nostru, cântați; că astăzi prealuminatul ei suflet și-l pune în preacuratele palme ale Celui ce S-a întrupat dintr-însa fără sămânță, Căruia se și roagă neîncetat, să se dăruiască lumii pace și mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Cuvioaselor, glasul al 5-lea, podobie: Bucură-te, cămara...

Ceata cu numărul cel de trei a Cuvioaselor Treimii să o cântăm, cinstita lor pomenire noi, credincioșii, făcând, și cu mulțumire să le lăudăm, zicând: Bucurați-vă, de trei ori fericitelor, Olimpiada lucrătoarea smereniei, și Nazaria, turnul păcii și liniștii, și Safta, al Brâncovenilor odorule minunat, a Mănăstirii Văratec pârgă primită de Dumnezeu, pe Domnul rugați-L să dea sufletelor noastre bogată mila Sa.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67: 36).

Două și de un suflet fiind, Olimpiada și cinstita Nazaria, în ceată și Sfânta Safta adăugatu-s-a, întreitul număr întregindu-se, treime făcându-vă a Treimii dumnezeiești, că de o cinste în Văratec și de un gând voi v-ați arătat, de Hristos iubitoarelor, Căruia, înainte-stând, fierbinte rugați-vă să dăruiască iertare celor ce astăzi sărbătoresc pomenirea voastră cea de raze purtătoare, preacuvioaselor.

Stih: Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toate voile Sale (Psalm 15: 3).

Stupul cel din Văratec acum înconjurându-l, ca albinele fagurul, dulceața nemuritoare să o gustăm, fraților, cea strânsă cu dragoste și evlavie de Sfinte, ca albinele iubitoare de osteneli, Olimpiada și slăvita Nazaria, dimpreună cu Safta cea dintre Brâncoveni, care, cu nevoințele, în fagurul minții lor au adunat toată floarea bunătăților sufletești, și din ceruri mierea mijlocirii lor la Domnul pururea dăruiesc.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe ale Văratecului făclii strălucitoare, cele trei cu numărul, dar una cu sufletul, pe Olimpiada, împreună cu Nazaria și cu Safta, veniți, toți, să le lăudăm: că acestea, din razele Treimii cu adevărat aprinzându-se, cu pustnicești nevoințe și cu mulțimea virtuților au strălucit și luminează Bisericii spre mântuirea și ajutorul nostru.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea:

Când mutarea preacuratului tău trup se gătea, atunci Apostolii, stând împrejurul patului, cu cutremur te vedeau și, căutând spre trup, de spaimă erau cuprinși, iar Petru cu lacrimi striga ție: O, Fecioară, te văd limpede întinsă pe pat pe tine, viața tuturor, în care S-a sălășluit îndulcirea vieții celei ce va să fie și mă minunez. Ci, o, Preacurată, roagă-te cu dinadinsul Fiului tău și Dumnezeu să păzească cetatea ta nevătămată.

La binecuvântarea pâinilor, se cântă Troparul Sfintelor (de două ori) și al Praznicului. Dacă nu se face binecuvântarea pâinilor, atunci se cântă:

TROPARUL

Glasul 1

Podobie: Locuitor pustiului...

Temeliile sfinte, întărite de Duhul Sfânt ale Mănăstirii Văratec, în cântări să le lăudăm, lăcașul liniștirii cel curat, Nazaria, ca stareța dintâi, și smerita Olimpiada, cea de Hristos la tronul Său înălțată, și cu mult iubitoarea de săraci Safta, limanul bolnavilor, care preaminunat a împodobit lăcașul Domnului.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, glasul 1:

Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă Troparul Praznicului (de două ori), Slavă..., al Sfintelor, Și acum..., al Praznicului.

Prima Sedealnă, glasul 1, podobie: Mormântul Tău...

În praznicul cinstit al Stăpânei a toate, veniți să săvârșim în Mănăstirea Văratec, de sfinți iubitorilor, praznic nou cu osârdie al slăvitelor nevoitoare smerite, al Nazariei, Olimpiadei și Saftei, de Duh purtătoarele.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, asemenea:

Preacinstita ceată a înțelepților Apostoli s-a adunat în chip minunat să îngroape cu preamărire trupul tău cel preacurat, de Dumnezeu Născătoare, Prealăudată. Cu aceia împreună au cântat și mulțimile Îngerilor, lăudând cu cinste mutarea ta, pe care cu credință o prăznuim.
 

Sedealna a doua

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Pe izvorul ce a născut râul vieții sihăstrești de la Văratec, pe Cuvioasa purtătoare de Duhul Sfânt, pe Olimpiada, pe turnul smereniei, să o cinstim, de Hristos iubitorilor, cu Nazaria cea iubitoare de liniște și Safta, sfânt odor al Brâncovenilor.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 3-lea, podobie: De frumusețea...

Întru nașterea ta, zămislirea a fost fără sămânță; întru Adormirea ta, moartea fără stricăciune; minune îndoită întru minune s-a adunat, de Dumnezeu Născătoare. Că, în ce chip, neștiind de bărbat, ai fost hrănitoare de prunc, rămânând curată, și cum, Maică lui Dumnezeu fiind, ca o purtătoare de moarte, miresme răspândești? Pentru aceasta, cu Îngerul strigăm ție: Bucură-te, ceea ce ești plină de har!

Polieleul: Robii Domnului...

Mărimurile

Glasul 1

Stih 1: Așteptând, am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea (Psalm 39: 1-2).

Mărimu-vă pe voi, Sfintelor Cuvioase Maici Nazaria, Olimpiada și Safta, și cinstim sfântă pomenirea voastră, povățuitoare ale monahiilor și împreună-vorbitoare cu îngerii.

Stih 2: Iată, m-am îndepărtat fugind și m-am sălășluit în pustie (Psalm 54: 7).

Veniți, toate cetele călugărilor, să lăudăm pe Sfintele Maici de la Văratec: Nazaria, Olimpiada și Safta, ocrotitoare ale obștii lor și rugătoare pentru toți credincioșii.

Stih 3: Privegheat-am și am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiș (Psalm 101: 8).

Stih 4: Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului (Psalm 108: 23).

Stih 5: Cu lacrimile mele așternutul meu voi uda, de glasul suspinului meu osul meu s-a lipit de carnea mea (Psalm 6: 6; 101: 6).

Stih 6: Cântați Domnului, cei cuvioși ai Lui, și lăudați pomenirea sfințeniei Lui (Psalm 29: 4)!

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte, zicând: Slavă Ție, Dumnezeule!

Și acum..., același glas:

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine, zicând: și, prin tine, cu noi!

Aliluia, Aliluia, Aliluia Slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea, podobie: Pe Înțelepciunea...

De trei ori fericitele ctitore ale obștii Văratecului acum ne cheamă cu dragoste să cinstim pomenirea lor, cea de la înger chemată, slăvita Nazaria, sfânta Olimpiada, lăcașul smereniei, și Elisabeta de săraci iubitoarea, a casei brâncovenești frumusețea și lauda; drept aceea, să zicem lor: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare greșelilor și izbăvire de rele celor ce vă laudă!

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-au Iosif...

Strigă, Davide: Ce praznic este acesta, pe care l-am lăudat oarecând în cartea psalmilor; că pe fiica, Maica lui Dumnezeu și Fecioara, a mutat-o, la lăcașurile cele de acolo, Hristos, Cel născut dintr-însa fără sămânță? Pentru aceasta, se bucură maicile și fiicele și miresele lui Hristos, strigând: Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la împărățiile cele de sus!

Antifonul întâi al glasului al 4-lea

PROCHIMEN

Glasul al 4-lea

(Psalm 115: 6, 9)

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuvioșilor Lui.

Stih: Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporul Său.

EVANGHELIA

Din sfânta Evanghelie de la Matei, citire:
(10: 37-42; 11: 1)

Zis-a Domnul: Cel ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Și cel ce nu-și ia crucea sa și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ține la viața lui o va pierde, iar cine-și pierde viața pentru Mine o va găsi. Cine vă primește pe voi pe Mine Mă primește, și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primește proroc în nume de proroc plată de proroc va lua, și cine primește pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Și cel ce va da de băut unuia dintre aceștia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu-și va pierde plata sa! Sfârșind Iisus de dat aceste învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să învețe și să propovăduiască mai departe prin cetățile lor.

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuvioaselor Tale, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stihira

Glasul al 6-lea:

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

Pe ale Văratecului făclii strălucitoare, cele trei cu numărul, dar una cu sufletul, pe Olimpiada, împreună cu Nazaria și cu Safta, veniți, toți, să le lăudăm; că acestea, din razele Treimii cu adevărat aprinzându-se, cu pustnicești nevoințe și cu mulțimea virtuților au strălucit și luminează Bisericii spre mântuirea și ajutorul nostru.
 

CANOANELE

Se pun pe 14: Canonul al doilea al Praznicului, cu Irmosul, pe 6 (vezi-l la Slujba Sfântului Iosif de la Văratec sau în Mineiul pe august), și două ale Cuvioaselor, pe 8.
 

Cântarea 1

Canonul întâi, al Sfintelor Olimpiada și Nazaria

Glasul al 4-lea

Acrostih: „Olimpiadei și Nazariei cântări aduc. I.S.d.”

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfintelor Cuvioase Maici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Olimp al izbânzilor duhovnicești, nevoindu-vă, Văratecul l-ați făcut, prealăudatelor, de cerești cununi, mare Olimpiada și Sfântă Nazaria, învrednicindu-vă.

La praznicul cel de azi, vă preamărește întru cântări, cu toată Biserica, obștea Văratecului, că, avându-vă preatare temelie, nicicum nu o clatină valul ispitelor.

Ieșind către luptele cu urâtorul de suflete și armele Duhului preaînțelept mânuind, biruitu-l-ai, Maică Olimpiada, alături având-o pe Sfânta Nazaria.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Minunea minunilor! Cum Ziditorul făpturilor, din tine zidindu-Se, Fecioară, Însuși voind, ne înoiește iar, cu totul minunată făptură făcându-ne, prin apă și prin Duh.

Canonul al doilea, al Cuvioasei Safta

Glasul al 8-lea

Acrostih: „Saftei cânt, celei din casa Brâncovenilor. S.”

Irmos: Apa trecând-o...

Stăpâne și Doamne al domnilor, pe domnița Safta, fala casei brâncovenești și a doua ctitoră în Văratec, să o cinstesc în cântări luminează-mă.

Al tău nume scump este tuturor, Cuvioasă Safta, și în veci bunătatea ta rămâne la Domnul și la oameni, nemuritoare fiind pomenirea ei.

Facere de bine ai săvârșit fără contenire, în viață și mai apoi; deci, în veci îți este pomenirea, slăvită Safta, lăcaș al virtuților.

Slavă...

Trecând tot avutul în mâinile săracilor, Safta, și a celor neputincioși, comoară în ceruri nefurată ai dobândit, cum a spus Domnul tuturor.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ești, Maică-Fecioară, bun început al teologiei și sfârșit prorociilor, că noi, prin tine, dăm închinăciune Treimii de o ființă și de un chip.

Catavasie

Glasul 1:

Cea împodobită cu dumnezeiasca slavă, sfințită și lăudată pomenirea ta, Fecioară, pe toți credincioșii la veselie i-a adunat, începând Mariam, cu timpane și cu hore, și ei cântă Unuia-Născut al tău, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a

Canonul întâi

Irmos: Pe ai Tăi cântăreți

Poiana Văraticului, Maică slăvită Olimpiada, alegând, în ea te-ai răsădit, fiind un trandafir cugetător, și izvorând îmbelșugat bună-mireasma virtuților.

Iubind liniștirea și tăcerea, de Pacea cea mai presus de gând te-ai bucurat, Nazaria, că numai și cu chipul tău liniștire aduceai maicilor celor din obștea ta.

Aceeași voire și lucrare cu Sfânta Nazaria având, Olimpiada, lauda aceeași o aveți acum, în ceata Cuvioaselor de Dumnezeu numărându-vă.

A Născătoarei de Dumnezeu:

De valul ispitelor, Fecioară, eu mult și cumplit mă-nviforez; ci scapă-mă, Stăpâna mea, cu grabnic ajutorul tău, ca, mântuit cu mila ta, să-ți cânt, vestindu-ți măririle.

Canonul al doilea

Irmos: Cel ce bolta cerească...

Iconoamă cinstită Celui ce Însuși ne-a pus în Așezământul de lege cel nou al dragostei, slăvită Safta, ai fost, ca o nouă Tavita, mila înmulțind-o tu și binefacerea.

Cu dreptate în tine graiul Scripturilor s-a plinit; că întru putere și slavă Hristos îmbrăcându-te, prealegiuit și-nțelept gura ta ai deschis-o și însuși bărbatul tău, Safta, te-a lăudat.

Slavă...

Înțelept risipit-ai, după cuvântul Psalmistului, și de la Stăpânul a toate laudă ai primit în casa Căruia și rămâi, Sfântă Safta, a podoabei casei Lui iubitoare făcându-te.

Și acum...,a Născătoarei de Dumnezeu:

Născătoare de Dumnezeu te vestim lumii întregi, cei ce am aflat mântuire prin Cel născut al tău, Căruia roagă-te, milostiv arătându-L nouă, celor ce cu dor te cinstim pururea.

Catavasie

Cel ce ești Făcător și Cuprinzător a toate, Înțelepciunea și Puterea lui Dumnezeu, neclintită și nemișcată întărește Biserica, Hristoase, că singur ești sfânt și întru Sfinți Te odihnești.

SEDEALNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Ca maici duhovnicești, Cuvioaselor, astăzi avându-vă pe voi Mănăstirea Văratec, cu harul mântuitor cel izvorât din solirile voastre preaferbinți, neîncetat se hrănește și rânduindu-se, bine sporește și crește, spre slava lui Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În mâinile Celui ce S-a făcut om din tine pentru noi, punându-ți sufletul, ca în ale Făcătorului și Dumnezeului tău, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru aceasta, cu cinste te fericim pe tine, singura cea curată și neîntinată; și, Născătoare de Dumnezeu după adevăr toți mărturisindu-te, grăim: Roagă pe Hristos, la Care te-ai mutat, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 4-a

Canonul întâi

Irmos: Cel ce șade întru slavă...

Iubitorii de mireasma cea cerească a harului, pe Olimpiada și pe Cuvioasa Nazaria, crinii cerești ai grădinii marelui Stăpân, lăudându-le, duhovnicește îndulciți-vă.

Știutorului de inimi, Care vede întru ascuns, toată răsplătirea cea la arătare lăsându-o, slava deșartă călcat-ați, înțeleptelor, strigând pururea: Slăvim, Hristoase, puterea Ta!

Iată, că întru cântare, Dumnezeu se cunoaște azi în mijlocul celor două Cuvioase, ce s-au legat cu legătura Lui tare, cea a dragostei, strigând pururea: Slăvim, Hristoase, puterea Ta!

A Născătoarei de Dumnezeu:

Născătoarea Celui tare și puternic văzându-te Avacum în umbra Legii, Preacurată, numitu-te-a munte umbros cu desime al lui Dumnezeu și-a strigat, cântând: Slavă puterii Tale, Doamne!

Canonul al doilea

Irmos: Auzi-am, Doamne...

Trebuințelor sfinților te-ai făcut părtașă, Safta, cu faptele, și cu Sfinții moștenire-n cer a lua în veci te-ai și învrednicit.

Cercetarea bolnavilor, acoperământul celor primejduiți, maică blândă a orfanilor și acum ești, Sfântă, cu solirea ta.

Slavă...

Legătura de neclintit a desăvârșirii, Safta, ai dobândit, îmbrăcându-te cu dragostea cea de Dumnezeu și de aproapele.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Izvorăști credincioșilor apa mântuirii, Maică a Domnului, pe Hristos, pe Râul milelor și Mântuitorul, izvorându-ni-L.

Catavasie

Graiurile Prorocilor și preînchipuirile au prorocit Întruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieși și va striga Ție adâncul cu veselie: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Cântarea a 5-a

Canonul întâi

Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Avându-vă stâlpi înalți până la tronul cel de sus, care mijlociți către Stăpânul, Olimpiada, Maică Nazaria, pe voi cu credință vă cinstim, de sus întăritelor, pomenirea făcându-vă.

Zburând, porumbițelor dumnezeiești, în sfintele cuiburi, având aripi poleite cu nevoința și cu smerenia și toate virtuțile cerești, ați intrat, slăvitelor, în odihna cea veșnică.

Acoperământ și scut v-a dobândit Biserica, pomenirea voastră săvârșind-o, căci cu credință și cu evlavie slăvește pe Cel ce v-a slăvit, lăcașuri făcându-vă minunate ale harului.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Ridică pe robul tău zdrobit de patimi și căderi, Maica Ziditorului a toate, Prealăudată, care cu nașterea ta și cortul căzut al lui David iarăși ridicatu-l-ai, Născătoare de Dumnezeu.

Canonul al doilea

Irmos: Luminează-ne pe noi...

Dragostea urmând cu credință nefățarnică, Sfântă Safta, și în cuget curat, ajuns-ai, Maică, azi la capătul doririlor.

Iute către cer, în căruța bunătăților, la frumusețea nespusă ai suit, de care, maică Elisabeta, te desfătezi.

Slavă...

Norul străbătând, cel al trupului, cu faptele, azi înlăuntrul luminii dumnezeiești, preacuvioasă, ai ajuns, precum ai și dorit.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce-ai născut pe Bucuria, bucură-te! Maică-Fecioară, Mireasă a Domnului, Scăparea lumii și dezlegarea blestemului.

Catavasie

Dumnezeiasca și nespusa frumusețe a virtuților Tale, Hristoase, voi spune; că, din veșnica slavă, strălucind ca Lumină împreună-vecuitoare și ipostatică, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor din întuneric și din umbră le-ai răsărit ca un soare.

Cântarea a 6-a

Canonul întâi

Irmos: Cugetătorii de Dumnezeu...

Ieșind, slăvită Nazaria, prin glasul îngeresc, din pământul tău, pământul celor vii l-ai moștenit, nevoindu-te pentru Hristos-Viața, Cel ce te-a mântuit.

Iubind pe Mirele cel ceresc, podoaba nestricată a duhului preablând și liniștit, Olimpiada, ai îmbrăcat, intrând acum la nunta Lui cu fecioarele.

Cu toții azi pe Nazaria și pe Olimpiada, pe stelele Văratecului, noi să le cinstim cu evlavie, pe vasele alegerii, fericindu-le.

A Născătoarei de Dumnezeu:

În Rai prin tine ni s-a deschis intrarea încuiată strămoșilor de Domnul oarecând, și nouă, dar, ușa milei Lui deschide-ne, Fecioară, cu mijlocirea ta.

Canonul al doilea

Irmos: Rugăciunea mea...

Alesu-ți-ai spre sfârșitul zilelor partea cea bună, asemenea Mariei, că, părăsind bogăția și slava, te-ai arătat uceniță a Domnului, al Cărui nume minunat l-ai chemat, Sfântă Safta, neîncetat.

Sărmanilor hrănitoare te-a dat Hristos, și bolnavilor grabnic vindecare, bătrânilor și orfanilor maică, și-mbelșugată comoară Bisericii, care acum te laudă, Sfântă Safta, făcând pomenirea ta.

Slavă...

Athonul dăruitoare te are și cetatea Sionului, Safta, și ctitoră Mănăstirea Văratec și al domniței Bălașa lăcaș sfințit, că-n toată lumea ți-ai trimis milostenia și binefacerea.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Buretele, sulița și trestia, și piroanele, cununa și crucea arată-le lui Hristos, Preacurată, cu brațul tău, cel pe care a fost purtat, și nouă, celor ce greșim, îndurat în tot ceasul arată-ni-L.

Catavasie

Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia Proroc Iona s-a arătat. Că, fiind izbăvit precum s-a și spus mai înainte, nevătămat striga: Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne.

CONDACUL

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Pe crucea grea a nevoinței răstignindu-vă, ați ctitorit la Văratec mănăstire, o, Nazaria și mare Olimpiada, și cu Safta, cea din neamul Brâncovenilor, pentru care toți acum vă fericim, zicând: Bucurați-vă, de Hristos încununatelor!

ICOS

Aprinsă v-a fost inima pentru Hristos în Văratec Cuvioaselor de Duh purtătoare, că cele pământești lepădând, v-ați arătat părtașe celor cerești; drept aceea, fericindu-vă, vă grăim, minunați, acestea:
Bucură-te, a Treimii întreită solie;
Bucură-te, cu trei străluciri făclie;
Bucură-te, de Hristos iubitoare Nazaria;
Bucură-te, purtătoare a numelui Domnului;
Bucură-te, ceea ce al luptelor din Olimp numele porți;
Bucură-te, ceea ce cununi ai primit de la Hristos;
Bucură-te, cinstită Safta, a Brâncovenilor fală;
Bucură-te, ceea ce ți-ai îndreptat dorirea spre Domnul;
Bucură-te, slăvită ceată a sihastrelor;
Bucură-te, dănțuire a Cuvioaselor;
Bucură-te, treime de ctitore sfinte;
Bucură-te, unime de maici de un suflet;
Bucurați-vă, de Hristos încununatelor!

SINAXAR

În ziua a șaptesprezecea a lunii august, săvârșim pomenirea Sfintelor Cuvioase Maici Nazaria, Olimpiada și Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, de la Văratec.

Cuvioasa Nazaria s-a născut într-o familie de creștini ortodocși din Transilvania, în ținutul Brașovului, în anul 1697. S-a căsătorit și a avut doi copii, un băiat și o fată. După moartea neașteptată a soțului și a celor doi copii, a trecut munții în Țara Românească și a intrat în obștea Schitului Scânteia de pe Măgura Odobeștilor, județul Vrancea, unde a primit, ca rasoforă, numele Natalia. Mai apoi, la Schitul Bontești (comuna Cârligele, județul Vrancea), a fost tunsă în monahism cu numele Nazaria. Aceste Schituri se aflau sub povățuirea duhovnicească a Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, care era un dascăl al rugăciunii isihaste și al dobândirii virtuților prin nevoință, smerenie și dreaptă socotință. După mai mulți ani sub povățuirea Cuviosului Vasile, maica Nazaria a mers în Moldova și s-a așezat, în căutarea liniștii și a nevoințelor duhovnicești, la sihăstria de maici de la Gura Carpănului, aflat în apropierea Schitului Pocrov. În aceste schituri era aceeași râvnă pentru viețuirea după îndrumările Sfinților Părinți pe care o lăsase monahilor însuși Sfântul Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului, ctitorul Pocrovului. Cuvioasa Nazaria a primit schimnicia din mâinile Sfântului stareț Paisie de la Neamț și, în locurile acelea sihăstrești l-a întâlnit pe Cuviosul duhovnic Iosif. Cu binecuvântarea Cuvioșilor Paisie și Iosif, ea a plecat în 1779 la Durău, unde a viețuit opt ani, sub îndrumarea ei adunându-se mai multe maici. În anul 1788 a fost chemată să fie stareță la Schitul Văratec, înființat atunci din dorința starețului Paisie de a aduna la un loc pe călugărițele care viețuiau pustnicește în acele ținuturi, pentru a fi ferite de sminteli și alte primejdii. Vestea înființării unei mănăstiri de călugărițe a atras multe femei doritoare de viață sfântă, mai ales că în obște slujea Cuviosul Iosif, ucenicul isihast al Sfântului Paisie de la Neamț. În anul 1803, ajungând mitropolit al Moldovei Veniamin Costache, a purtat o grijă deosebită obștii de la Văratec și celei vecine de la Agapia, cărora le-a statornicit un așezământ pentru buna rânduială a vieții duhovnicești și materiale. La cererea stareței Nazaria și a mitropolitului Veniamin, în 25 iunie 1808, Divanul Moldovei a întărit stăpânirea de veci a Mănăstirii Văratec pe locul pe care i-l dăduse soborul Mănăstirii Neamțului cu binecuvântarea starețului Paisie. Cuvioasa Nazaria s-a preocupat de ridicarea unei noi biserici de zid, în locul celei de lemn de până atunci, care a fost construită în vremea stăreției sale și a fost sfințită în 1812. De asemenea, la dorința mitropolitului, Cuvioasa Nazaria a trimis maici și a pus rânduială și la Mănăstirea Războieni, unde este înscrisă în pomelnic ca prima stareță. Împovărată de anii nevoințelor, Sfânta Nazaria a trecut la cele veșnice în ziua de 18 decembrie 1814, fiind înmormântată în pronaosul bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitoria sa, în partea din stânga, sub cafas. În anul 2014, cu prilejul unor lucrări în biserica mare a mănăstirii, osemintele ei au fost așezate în osuarul Mănăstirii, sub altarul aceleiași biserici. Până astăzi, pomenirea Cuvioasei Nazaria, prima stareță a mănăstirii, este, pentru obștea maicilor de la Văratec, o mărturie a dragostei și a unității întru Hristos, virtuți pe care buna și înțeleapta povățuitoare le-a sădit în inimile ucenicelor sale.

Cuvioasa Olimpiada s-a născut în anul 1758 la Iași, în familia preotului Mihai de la biserica Sfântul Nicolae Domnesc, fiind nepoata episcopului de Rădăuți Dositei (Dosoftei) Herescu. Ea a primit la botez numele Bălașa. La vârsta de 20 de ani s-a căsătorit și a avut o fiică, dar căsnicia ei a durat doar doi ani și jumătate, căci soțul a trecut pe neașteptate la cele veșnice. Dorind să-și rânduiască viața după voia lui Dumnezeu, ea a venit la Sfântul stareț Paisie, care a îndrumat-o spre Mănăstirea Topolița, aflată aproape de Mănăstirea Neamț, pentru cuvenita pregătire înainte de a îmbrăca îngerescul chip. Însă, cum Mănăstirea Topolița era aproape de gospodăriile locuitorilor din sat, ea a cerut binecuvântarea Sfântului Paisie ca să plece la Schitul Durău, unde era stareță Cuvioasa Nazaria. Primind la rasoforie numele Olimpiada, Cuvioasa a primit de la Dumnezeu chemarea de a întemeia o mănăstire de maici cu o rânduială asemănătoare celei de la Neamț. Astfel, a fost întemeietoarea Mănăstirii Văratec în anii 1781-1788, cu încuviințarea mitropolitului Veniamin Costache al Moldovei, cu sprijinul Sfântului Paisie de la Neamț și cu împreună-lucrarea și sfătuirea Sfântului Iosif de la Văratec. Ea a construit întâi o casă, cu banii ei și, apoi, cu ajutorul primit de la credincioși, a ridicat o biserică de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. La scurt timp a fost călugărită, păstrând numele de Olimpiada. Alături de ea, a primit îngerescul chip și fiica ei, dar aceasta a trecut la Domnul foarte curând. Socotindu-se prea tânără pentru a conduce noua mănăstire, Cuvioasa Olimpiada a chemat-o la Văratec pe stareța Nazaria, căreia i-a fost mereu alături, ajutând-o în chivernisirea mănăstirii. După adormirea în Domnul a Sfintei Nazaria, în 1814, schimonahia Olimpiada a refuzat stăreția, dar, la stăruința maicilor, a fost stareță între 1822 și 1828, când s-a retras, din smerenie, apoi din nou între 1834 și 1842. A desfășurat o însemnată lucrare gospodărească, refăcând mănăstirea după distrugerile săvârșite de ostașii turci în anul 1821, a extins biserica de zid prin adăugarea a două noi pridvoare și a diaconiconului, a făcut pictura interioară, a înzestrat biserica cu odoarele trebuincioase, a înălțat chilii și turnul clopotniță, a construit zidul împrejmuitor. A fost o neobosită căutătoare și împlinitoare a învățăturilor Sfinților Părinți, după cum o dovedesc manuscrisele pe care apare menționat numele ei, scrise de ea sau de ucenice la cererea ei. Cunoștea bine muzica psaltică, învățându-le și pe maici meșteșugul frumoasei cântări bisericești. S-a mutat la Domnul în anul 1842, la vârsta de 85 ani, fiind înmormântată în pridvorul bisericii ctitorite de ea. Mângâietoare și povățuitoare a maicilor și a credincioșilor, harnică lucrătoare spre buna chivernisire a Mănăstirii, Cuvioasa Olimpiada a rămas în amintirea obștii sale pildă de smerenie și vrednică următoare a Sfinților Părinți pe calea cea strâmtă, dar adevărată a sfințeniei.

Cuvioasa Elisabeta sau Safta s-a născut la Iași în anul 1776, în familia marelui logofăt Teodor Balș, și a soției sale, Zoe Rosetti, primind în casa părintească o educație aleasă. În anul 1791 s-a căsătorit cu marele ban Grigore, stră-strănepotul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu și ultimul urmaș de parte bărbătească din familia acestuia. Ei au avut o viață de familie cu aleasă rânduială și bună înțelegere, dar, neputând avea copii, au înfiat-o, în anul 1824, pe nepoata de soră a Saftei, Zoe Mavrocordat. În aprilie 1832, banul Grigore a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat cu cinstea cuvenită în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, unde se găseau și osemintele strămoșului său, Domnitorul Martir Constantin Brâncoveanu. După ce, ca o bună creștină, s-a ocupat de toată rânduiala ce se face pentru cei adormiți, cu multă dărnicie rânduindu-le pe toate pentru folosul sufletului răposatului ei soț, băneasa Safta Brâncoveanu și-a propus să îndeplinească o dorință însemnată a soțului ei, și anume aceea de a ridica un spital pentru bolnavii săraci. În 1835 a început construirea spitalului, după ce a cumpărat terenuri lângă biserica Domnița Bălașa din București, care avea, pe lângă lăcașul de cult, o școală de muzică și un azil pentru văduve. Pentru spital a alcătuit un așezământ ctitoricesc care reglementa funcționarea și administrarea lui de către epitropi, între care se afla și un reprezentant din neamul Brâncovenilor. Acest ansamblu filantropic a primit numele de Așezămintele Brâncovenești. După inaugurarea lui în 1838, Safta Brâncoveanu s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde și mama ei se călugărise. Primind numele de Elisabeta, Cuvioasa, în cei 17 ani de viețuire monahală, a ajutat pe cei care-i cereau sprijinul, a dat milostenii pentru pomenirea soțului și pentru cei din neamul ei, a înzestrat biserica mare a Văratecului cu obiecte necesare cultului, a îmbrăcat în argint icoana Maicii Domnului din catapeteasmă, a dăruit o Evanghelie ferecată în argint, o cutie de argint pentru Sfintele Taine și o cădelniță din argint. A făcut danii și altor multe mănăstiri și biserici din țară și din Sfântul Munte Athos (Mănăstirile Simonos Petra, Xiropotamu, Cutlumuș, Dionisiu), dar și Patriarhiei Ierusalimului. A avut o mare evlavie față de sfinți, așa cum aflăm din legăturile ei cu Mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos, unde se păstrau moaștele Sfântului Hariton, pe care în cinstea în chip deosebit pentru ajutorul pe care îl primise de la el. Cuvioasa Safta a avut râvnă pentru slujbele Bisericii, iar atunci când, din pricina bolilor sau bătrâneții, nu ajungea la sfântul lăcaș, își citea pravila la chilie. Ucenicile apropiate au dat mărturie despre nevoințele, milosteniile, virtuțile și darurile ei duhovnicești. Una dintre ucenice, maica Eupraxia Vârnav, cu un an înainte de mutarea la cele veșnice a schimonahiei Safta, scria: Pe acest suflet de femeie, pentru mai multe faceri de bine, aș socoti că chiar îngerul o va ridica la sfârșitul ei. Mult se nevoiește cu pravila, ca în biserică. Apoi, milostenii, și tot într-ascuns. Fericit de sufletul ei! A trecut la Domnul în anul 1857, la 11 august, iar la parastasul de 7 ani, în 1864, osemintele i-au fost dezgropate și așezate în osuarul de sub altarul bisericii Adormirea Maicii Domnului din Mănăstirea Văratec. A strălucit între cuvioasele maici ale mănăstirii,  prin viața sa, prin râvna ei, prin pilda de aleasă viețuire, dar mai ales prin milostivirea ce se revărsa deopotrivă peste toți cei din jur, călugări și credincioși mireni.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Miron preotul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Straton, Filip, Eutihian și Ciprian.

Tot în această zi, Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în lăcașul lui Armatie, din Constantinopol.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Tirs, Levchie, Coronat și cei care au pătimit împreună cu ei.

Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Canonul întâi

Irmos: N-au slujit făpturii...

Năvălirile fiilor celor din Agar grea încercare a fost obștii Văratecului, în care ai strălucit mai mult ca aurul, că și sufletul Olimpiada, ți I-ai pus pentru oameni, ca o maică.

Turmei maicilor din staulul nou înființat, cel al Văratecului, te-a așezat Dumnezeu, cinstită Nazaria, stareța cea dintâi, la pășunile dumnezeieștii liniștiri să o duci cu cunoștință.

Arătându-vă vițe sădite de Hristos, lucrat-ați strugurii nestricăciunii celei dulci, cu apa smereniei și cea a dragostei adăpându-vă, Olimpiada, pururea, și Nazaria slăvită.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Roua cea din cer pe tine pogorându-Se, din tine S-a-ntrupat Apa vieții, Hristos, Cel ce picăturile de ploaie numără, minunatule Izvor al bunătăților, Maică pururea-fecioară.

Canonul al doilea

Irmos: Tinerii din Iudeea...

Risipit-ai din milă, de trei ori fericită, dat-ai săracilor, și cele stătătoare în locul lor primit-ai, lui Hristos cântând pururea: În veci de veci lăudat și binecuvântat ești!

Adormit-ai cu pace și Hristos în nădejde te-a așezat deosebi, că bine întocmindu-ți scara cea cu trei trepte, din credință prin dragoste, Maică, statornic suind, ajuns-ai la nădejde.

Slavă...

Neamul bun arătându-ți mai ales, Cuvioasă, pe cel al sufletului, casa brâncovenească bine împodobit-ai, cu aceasta cântând în veci: În veci de veci lăudat și binecuvântat ești!

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Curățind de blestemul strămoșesc firea noastră cea muritoare, Hristos, Atoatefăcătorul, în tine, Preacurată, negrăit S-a sălășluit, firea zidită unind cu nezidita fire.

Catavasie

Mâniei celei fără de rușine și focului, dumnezeiasca dragoste împotrivindu-se, focul adică l-a răcorit, iar de mânie și-a râs; prin vioara cea cuvântătoare și de Dumnezeu însuflețită, care cu cele trei cântări ale sfinților, împotriva organelor de cântare ale păgânilor, în mijlocul văpăii, a răsunat: Preaslăvite Dumnezeul părinților și al nostru, binecuvântat ești!

Cântarea a 8-a

Canonul întâi

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși,...

Iarna prigonirii celei mândre răbdat-ai, Olimpiada, cu smerenie, pacea urmărindu-o și tuturor slujindu-le neîncetat cu dragoste și lui Hristos cântând: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L pe El întru toți vecii!

Armele luminii îmbrăcat-ai, de înger prealuminos în vis chemându-te, Nazaria, la luptele cu întunecatul Veliar, pe care l-ai și biruit, neîncetat chemând al Domnului sfânt nume puternic și preaînălțându-L pe El întru toți vecii.

Dreptare de Domnul întocmite și pilde, Olimpiada și Nazaria, lauda Cuvioaselor, v-a aflat Văratecul, pentru aceasta dănțuind duhovnicește acum, se bucură, pe Domnul cântându-L și preaînălțându-L pe El întru toți vecii.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Unul din Treime, Preacurată, din tine luându-Și trup, ne-a mântuit pe noi, taina unimii Tatălui și-a Fiului și-a Duhului Cuvântul tâlcuindu-ne-o, ne-a învățat să cântăm: Slăvimu-Te, Preasfântă Treime, Doamne al Părinților, Binecuvântate!

Canonul al doilea

Irmos: Pe Împăratul...

Ocrotitoare și făcătoare de bine credincioșii te avem și fierbinte în cer rugătoare, preacuvioasă Safta.

Veniți la mine, pe toți sărmanii chemat-ai, căutând către ei ca o maică, și dând sufletească odihnă și trupească.

Veselitoare cântări ți-aducem cu râvnă, sfânt mormântul tău înconjurându-l la sfântă pomenirea ta, Cuvioasă Safta.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Nevoitoarei din Mănăstirea Văratec, Sfintei Safta, iubitoarei podoabei dumnezeieștii case, să îi cântăm cu râvnă.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Inima grabnic și gândul meu luminează-mi, bezna patimii din suflet gonindu-mi, Maică a Luminii, Fecioară Preacurată. 

Catavasie

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.

Îngerul lui Dumnezeu cel preaputernic a arătat tinerilor văpaia, răcorind pe cuvioși, iar pe cei necredincioși arzând; și pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o izvor de viață începător, stricare a morții și viață izvorând celor ce cântă: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm noi, cei mântuiți, și să-L preaînălțăm întru toți vecii!

Cântarea a 9-a

Canonul întâi

Irmos: Tot neamul pământesc...

Corn îmbelșugat de daruri Văratecul pe voi avându-vă, Sfintelor Nazaria și Olimpiada, prealăudatelor, se-ncununează strălucit, praznic tocmindu-vă, și cu râvnă cântă: Bucurați-vă, temeliile noastre și lauda!

Iată, v-ați mutat în curțile Domnului, prealăudatelor, într-a Cuvioaselor slăvită ceată azi numărându-vă, și cu soborul Sfinților și cu toți Îngerii, întreită cântare în cer cântați, mijlocind pentru noi, minunatelor.

Saltă luminat cu duhul Văratecul, cel ridicat prin voi, și-a Moldovei latură și dimpreună toată Biserica, al vostru praznic săvârșind cu bucurie acum, și vă cere sfintele voastre soliri la Hristos Dumnezeu, Cuvioaselor.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Dulce rândunea care a păcatului iarnă ai alungat și cu dulce graiul tău la primăvară pe toți i-ai strămutat, pe cei ce-ți cântă Nașterea, Maică, mărindu-te, izbăvește-i, glasul înălțându-ți-l ca o maică la Domnul și Fiul tău.

Canonul al doilea

Irmos: Cu adevărat, Născătoare...

Lumină așezată în sfeșnic și aprinsă de focul dragostei celei dumnezeiești te-ai arătat, Sfântă Safta, cu milostenia.

Odihnă cu toți Sfinții aflat-ai, porumbiță a Celui ce odihnește întru cei Sfinți, având aripi poleite de multele virtuți.

Slavă...

Rugându-L, Sfântă Safta, cu dragoste fierbinte, pe Iubitorul de oameni Hristos Dumnezeu, obștea aceasta păzește-o de toate relele.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Sădind în mine frica de Dumnezeu, dă-mi lacrimi de pocăință, să-mi spele păcatele și toată întinăciunea Izvorul milelor.

Catavasie

Se biruiesc hotarele firii întru tine, Fecioară Curată, că nașterea te păzește fecioară și moartea îți arvunește viață. Ceea ce ești după naștere fecioară și după moarte vie, mântuiește pururea, Născătoare de Dumnezeu, moștenirea ta.

LUMINÂNDA

Glasul al 3-lea

Podobie: Lumina cea din lumină...

Trei Cuvioase vestesc azi pe Dumnezeu în Treime, pe Care în mănăstirea de la Văratec cinstindu-L, s-au nevoit cu credință, luând cununile slavei.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, același glas:

Apostoli, de la margini adunându-vă aici, în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu; și Tu, Fiule și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA LAUDE

Punem 6 Stihiri: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfintelor, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului...Ale Praznicului:

Mireasa lui Dumnezeu, ceea ce mergi la Fiul, pe tine te primește, Fecioară, împărăția de sus, slava aleșilor.

Ceata de Ucenici se-adună să îngroape pe Maica Preacurată, venind, dar, de la margini cu voia preaputernică.

Slavă în cer acum, pe pământ bucurie, că Pururea-Fecioara sufletul său își pune în mâinile Stăpânului.

Ale Cuvioaselor:

Azi pe Nazaria și pe Olimpiada și Safta Brâncoveanu, în sfântă Mănăstirea Văratec să le lăudăm.

Una v-ați arătat cu cugetul și duhul, cu sihăstrească luptă cununa biruinței primind-o, fericitelor.

Celor ce săvârșesc praznicul vostru astăzi, Sfântă Olimpiada, Nazaria și Safta, iertare mijlociți-ne.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Dumnezeieștii voiri cu totul supunându-vă și cugetul trupului omorându-l, darul vieții celei veșnice l-ați luat, Cuvioaselor Olimpiada, Nazaria și Safta; deci, cu viețuirea sihăstrească strălucind și luminând, din Mănăstirea Văratec, în toate ținuturile românești, la Mirele Iisus v-ați mutat, rugându-vă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea:

Veniți să lăudăm, popoare, pe preasfânta Fecioară curată, din care negrăit a ieșit întrupat Cuvântul Tatălui, și să strigăm, grăind: Binecuvântată ești tu între femei! Fericit este pântecele tău, care L-a încăput pe Hristos! Ceea ce ți-ai dat sufletul în sfintele Lui mâini, roagă-te, Preacurată, să se mântuiască sufletele noastre.

Doxologia mare, Troparele, Ecteniile și Otpustul.

LA SFÂNTA LITURGHIE

Fericirile pe 8: 4 din Cântarea a 3-a a primului Canon al Cuvioaselor, și 4 din Cântarea a 6-a a Canonului Cuvioasei Safta. Apostolul și Evanghelia sunt aceleași cu cele ale Sfântului Gheorghe Pelerinul.
 

PROCHIMEN

Glasul al 4-lea
(Psalm 115: 6, 3)

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuvioșilor Lui.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?
 

APOSTOLUL

Din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, citire: (5: 22-26; 6: 1-2)

Fraților, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții. Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi cei duhovnicești îndreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită. Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți plini legea lui Hristos. 

Aliluia, glasul al 5-lea (Psalm 96: 12, 13)

Stih 1: Lumina a răsărit dreptului și celor drepți cu inima, veselie.

Stih 2: Veseliți-vă, drepților, în Domnul și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.
 

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:
(4: 25; 5: 1-12, caută în Duminica a 4-a din Postul Mare)

În vremea aceea, mulțimi multe mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan. Văzând mulțimile, Iisus S-a suit pe munte și, așezându-Se, ucenicii Lui au venit lângă Dânsul; iar El, deschizându-Și gura, îi învăța zicând: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți veți fi când, din pricina Mea, vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri.

CHINONIC

Bucurați-vă, drepților, întru Domnul; celor drepți li se cuvine laudă. Aliluia (Psalm 32: 1).