Mănăstirea Trotușanu a luat ființă în anul 1676, primul ctitor fiind Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi. La începutul secolului al XIX-lea, Schitul Trotușanu este preluat, spre chivernisire duhovnicească și gospodărească, de către ieroschimonahul Dimitrie, stareț, totodată, al Schitului Brazi de lângă Panciu. Acesta ridică, în anul 1809, la Schitul Trotușanu, biserica de lemn cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, care, în 1858, după zidirea actualului sfânt lăcaș de cult de către stareța Anastasia, a fost mutată în cimitirul satului Viișoara. După 1990, aici s-au ridicat, de către obștea mănăstirii, clădiri noi: paraclisul „Izvorul Tămăduirii” (în anii 1992–1994), clopotnița, chilii, trapeza și anexe.