Ap. Evrei 7, 7-17

Fraţilor, fără de nicio îndoială, cel mai mic se binecuvintează de cel mai mare. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe când dincolo, unul care e dovedit că este viu. Şi, ca să spun aşa, prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială, fiindcă el era încă în coapsele lui Avraam, când l-a întâmpinat Melchisedec. Dacă, deci, desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (fiincă Legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot, după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoţia s-a schimbat, urmează numaidecât şi schimbarea Legii. Pentru că Acela, despre Care se spun acestea, Îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni n-a slujit altarului, ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar despre seminţia aceasta, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit nimic. Apoi, este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot după asemănarea lui Melchisedec, El s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nemuritoare, fiindcă se mărturiseşte despre El: «Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec».