Articole teologice

Ce înseamnă că „sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă?”
Cât de ușor trece o cămilă printre urechile acului?
O alegere din iubire i-a transformat viața Sfintei Ecaterina
„Mănâncă, bea, veseleşte-te!”. Solomon promulgă, Hristos condamnă?
Isihasmul paisian – rugăciune, studiu biblic și patristic

Cuvioasa Teofana Basarab – o nouă sfântă în calendarul Bisericii noastre

Printre sărbătorile de toamnă, cele două zile de la sfârșitul lunii octombrie trecute cu cruce roșie în calendar, dedicate sfinților Dimitrie Izvorâtorul de Mir și Basarabov, sunt urmate de o a treia zi, dedicată unui alt sfânt al locului, Mitropolitul Iachint de Vicina, socotit întemeietorul Mitropoliei Țării Românești (28 octombrie). Însă tot în această zi mai era pomenită la bulgari, iar din anul 2022 și la noi, la români, Cuvioasa Teofana Basarab, o figură emblematică pentru nobilimea medievală din spațiul dunărean.

Sfântul Proroc Ioil și prorociile sale

Ioil era fiul lui Betuel, din tribul Ruben. Acesta a trăit în secolul al IX-lea î.Hr. și a prorocit pe vremea când Ioaș era regele tribului Iuda, făcând parte din categoria așa numită a celor doisprezece proroci mici.

Înapoi la dimensiunea pascală a sâmbetelor anului bisericesc

În Tradiția Bisericii moartea și Învierea sunt nedespărțite pentru că Hristos cel Înviat a călcat „cu moartea pe moarte”. Hristosul nostru nu a ocolit moartea, deși era Singurul în care moartea nu avea niciun drept, ci a trăit-o în toată grăzăvia ei. Dar, pentru că moartea nu avea prindere în El, fiind Cel fără de păcat (In. 8, 46), moartea Lui a devenit făcătoare de Viață.

Liturghia fără adjectiv

Liturghia nu este o lucrare inițiată de om, nici condiționată de el, ci este o uimitoare Taină inițiată și lucrată continuu de Dumnezeu la care ne invită să ne adăugăm și noi: oameni, îngeri și întreaga zidire, Liturghia fiind însăși bucuria noastră de a fi.

Ce este „semnul lui Iona”?

După cum ne arată Sfânta Scriptură, Iisus Hristos a făcut multe minuni în timpul misiunii Sale în pământul lui Israel și mulți evrei au ajuns să creadă în El, văzând aceste minuni. Cu toate acestea, liderii evreilor refuzau să creadă și, chiar dacă minunile Lui erau foarte cunoscute, ei adesea Îl rugau să le dea semne și chiar un semn din cer (Matei 16, 1).

Martiriul – cea mai înaltă formă a Sfintei Liturghii

Pe mormintele martirilor, primii creştini săvârşeau Sfânta Liturghie, semn clar că scopul Liturghiei este acela de a pregăti, de a întreţine şi de a preface viaţa prin martiriu. De altfel, orice sfântă masă a altarului pe care se aduce jertfa de pâine şi vin în Biserica ortodoxă este mormântul gol al Mântuitorului plin de slava Învierii, mormânt de martir desăvârşit, străjuit de crucea martirică. Ca să nu mai spunem că, cei care au mers la martiriu, dar au scăpat nu mai aveau nevoie de hirotonie pentru preoție.

Drama lui Faust şi calea pocăinţei adevărate

Drama lui Faust, savantul care şi-a vândut sufletul diavolului pentru a căpăta tinereţea, deja intrată în tezaurul universal, are la origine o poveste populară medievală din spațiul european. Ea a fost receptată de mai mulţi scriitori de-a lungul timpului, însă celebritatea i se datorează mai ales lui Johann Wolfgang Goethe, care a prelucrat acest motiv în piesa de teatru omonimă, pe la începutul secolului al XIX-lea.

Crucea cu două și cu trei rânduri de brațe – Crucea-relicvariu și crucea de procesiune

Crucea de procesiune dăruită Catedralei Mitropolitane de către Sfântul Iosif cel Milostiv devine parte din zestrea prin care ne identificăm cu moștenirea bizantină mărturisitoare a Adevărului Revelat și vocea unui prezent continuu al binecuvântării revărsat asupra închinătorilor ei.

Sfântul Moise – model al prorocilor din Vechiul Testament

Întâlnirea lui Moise cu Dumnezeu arată că orice întâlnire cu Divinitatea determină o profundă și durabilă transformare a omului: „Domnul grăia cu Moise față către față, cum ar grăi cineva cu prietenul său!” (Ieșirea 33, 11). El a izbutit să ajungă la cea mai înaltă desăvârșire cu putință, fiind numit „prieten al lui Dumnezeu” de către Dumnezeu Însuși. Când a voit ca mai bine să fie pierdut împreună cu toți dacă nu-L poate îndupleca pe Dumnezeu să-i ierte pe cei care păcătuiseră, Moise a oprit mânia pornită asupra evreilor, făcând astfel pe Dumnezeu să-Și abată judecata Sa, pentru a nu-Și întrista prietenul.

Iertarea „vrăjmașului” la Sfântul Ioan Hrisostom

Sfântul Ioan Hrisostom a fost Arhiepiscop al Constantinopolului, (n. 347, Antiohia – m. 407), fiind unul dintre cei mai importanți Părinți ai Bisericii creștine din secolul  al IV-lea, numit și secolul de aur al Bisericii.

Pagini