Articole teologice

Taina Sfintei Treimi după Sfântul Grigorie Palama
Profetul Daniel și bizara boală a împăratului Nabucodonosor
Psaltirea – izvor de har
Psalmul 50 în slujbele Bisericii – urcuş duhovnicesc prin smerenie
De ce Hristos este numit „Mire”?

Isihasmul paisian – rugăciune, studiu biblic și patristic

O atenție deosebită a acordat Cuviosul Paisie de la Neamț traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând astfel șirul traducerilor de la Dragomirna și Secu. Unii călugări, fiind buni eleniști, traduceau scrierile Sfinților Părinți din limba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Mănăstirea Neamț o adevărată academie patristică și duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte țări ortodoxe din acea vreme.

Controversa profetului Ieremia cu falșii profeți

Atunci când profetul Ieremia a ieșit în public să prorocească despre captivitatea babiloniană (Ieremia 27) luând în chip simbolic pe umerii săi un jug de lemn, a fost întâmpinat de falsul profet Anania, care a sfărâmat jugul și a profețit opusul celor rostite de către profetul Ieremia, pentru a fi pe placul poporului și a regelui lui Iuda.

Sfântul Chiril al Alexandriei, despre moartea Domnului pe Cruce

Duc la moarte pe Dătătorul vieţii. Şi s-a făcut aceasta pentru noi, prin puterea şi iconomia dumnezeiască mai presus de minte, pătimirea şi sfârşitul Lui risipind într-un mod neaşteptat planul iudeilor.

Ce este ateismul?

Ateismul este un termen care conceptualizează un fenomen diametral opus teismului, prin negarea lui Dumnezeu și a oricărei alte divinități, sau a fenomenelor conexe legate de Acesta, aspect cu implicații profunde în Teologia Dogmatică, deoarece a constituit adesea substanța dosarului ereziologic (ereziile combinând adesea ateismul moale, negativ, cu forme de ateism tare, pozitiv) pentru ca ulterior, peste veacuri, să marcheze în planul gândirii filosofice mediul și clivajul formulărilor unor reprezentanți ai elitei intelectuale de la învățătura Bisericii.

O alegere din iubire i-a transformat viața Sfintei Ecaterina

„Eu ştiu un tânăr minunat, care fără asemănare te întrece pe tine în toate darurile pe care ai zis că le ai; pentru că frumuseţea Lui întrece strălucirea soarelui, iar înţelepciunea Lui îndreptează toate făpturile, şi pe cele simţite, şi pe cele gândite. Apoi, vistieria bogăţiei Lui se împarte în toată lumea şi niciodată nu se împuţinează, ci cu cât este împărţită, tot mai mult se înmulţeşte; iar neamul Lui cel bun este negrăit, neajuns şi neştiut”. La auzul acestor cuvinte, tânăra Ecaterina s-a tulburat cu inima şi „s-a schimbat la faţă”.

Sfântul Moise – model al prorocilor din Vechiul Testament

Întâlnirea lui Moise cu Dumnezeu arată că orice întâlnire cu Divinitatea determină o profundă și durabilă transformare a omului: „Domnul grăia cu Moise față către față, cum ar grăi cineva cu prietenul său!” (Ieșirea 33, 11). El a izbutit să ajungă la cea mai înaltă desăvârșire cu putință, fiind numit „prieten al lui Dumnezeu” de către Dumnezeu Însuși. Când a voit ca mai bine să fie pierdut împreună cu toți dacă nu-L poate îndupleca pe Dumnezeu să-i ierte pe cei care păcătuiseră, Moise a oprit mânia pornită asupra evreilor, făcând astfel pe Dumnezeu să-Și abată judecata Sa, pentru a nu-Și întrista prietenul.

Revelarea Sfintei Treimi în şi prin Iisus Hristos

Dogma Sfintei Treimi, fundamentul tuturor dogmelor, a fost formulată şi apărată de-a lungul vremii ca un răspuns al credinţei Bisericii la fapta mântuitoare a Dumnezeului treimic realizată şi descoperită în şi prin Iisus Hristos.

Duhovnicul - legătura vie dintre Dumnezeu şi om

De obicei se dedică un studiu atent, pastoral şi psihologic duhovnicului, trecându-se uşor cu vederea peste păstoriţii de care depinde pastoraţia şi psihologia religioasă. Or, păstoriţii din punctul lor de vedere, ridică o mulţime de probleme de care trebuie să ţină seama şi duhovnicul, dacă vrea să aibă succes în activitatea sa.

Educaţia religioasă a tineretului, o preocupare continuă a Bisericii

Ritmul accelerat al mersului societăţii umane azi, cu transformările rapide ce au loc pretutindeni şi în toate domeniile, necesită un răspuns adecvat din partea Bisericii, găsirea unor noi forme de propovăduire a lui Hristos, „ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei XIII, 8), pentru a răspunde unor frământări şi căutări specifice timpului.

Sfânta Spovedanie este un excelent mijloc pentru formarea şi dezvoltarea caracterului religios moral

Spovedania sau mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului este partea principală a Sfintei Taine a Pocăinţei, prin care credinciosul primeşte de la însuşi Dumnezeu, iertarea păcatelor, săvârşite după botez, şi împăcarea cu Dumnezeu. Ea este un al doilea botez, deşi deosebirea dintre Botez şi Spovedanie este fundamentală.

Pagini