Articole teologice

Taina Sfintei Treimi după Sfântul Grigorie Palama
Profetul Daniel și bizara boală a împăratului Nabucodonosor
Psaltirea – izvor de har
Psalmul 50 în slujbele Bisericii – urcuş duhovnicesc prin smerenie
De ce Hristos este numit „Mire”?

Ce este deşertarea de Sine a lui Hristos?

Întruparea pentru Chiril a însemnat coborârea lui Dumnezeu la limitările omenităţii şi faptul că a îngăduit ca „limitările omenităţii să aibă stăpânire peste Sine”. Astfel, supunerea Cuvântului la limitările existenţei omeneşti a implicat o restrângere temporară a puterii divine şi a altor desăvârşiri.

Rolul nepătimirii divine în gândirea Sfântului Chiril al Alexandriei

Afirmarea nepătimirii era o cale de a proteja adevărul că Cel care Se întrupase era cu adevărat Dumnezeu. Prin recunoaşterea unei pătimiri restrânse se apăra ideea că Dumnezeu S-a supus cu adevărat condiţiilor Întrupării. Pentru Nestorie, nepătimirea funcţiona într-un mod radical diferit: elimina orice posibilitate de implicare divină în pătimirea divină ca fiind cu totul nevrednică de Dumnezeu.

Sfintele moaşte – factor de stabilitate creştină şi unitate naţională

Mulţimea sfintelor moaşte care împodobesc pământul ţării noastre sunt şi răman cea mai convingătoare dovadă a existenţei lui Dumnezeu, a existenţei sfinţilor, care pentru curăţia vieţii lor, au primit darul nestricăciunii şi al facerii de minuni în trupurile lor.

Suferinţa – dovada iubirii lui Hristos

Creştinismul este afirmarea supremă a vieţii biruitoare. Izvorul nemuririi este Învierea lui Hristos, iar victoria noastră asupra morţii se datorează lui Hristos.

Cum putem deveni sfinţi?

Prin Mântuitorul Hristos ni se transmite sfinţenia ca stare de desăvârşire, care îşi imprimă pecetea pe relaţia cu Dumnezeu şi între persoanele umane, ea devenind o misiune de realizat pentru fiecare, ca membru al Bisericii lui Hristos.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu

Toate amănuntele privindu-o pe Fecioara Maria, considerată „vasul ales” pentru întruparea Fiului lui Dumnezeu, Vestea cea Bună, naşterea, viaţa, activitatea mesianică, răstignirea, Învierea, Înălţarea şi şederea de-a dreapta Tatălui, pe toate le găsim cu precizie menţionate în scrierile profeţilor Vechiului Testament cu sute de ani înainte de împlinirea lor.

Când și unde S-a născut Mântuitorul?

Nu ştim ziua şi luna naşterii Lui, avem cu aproximaţie anul. Totuşi, profeţia este uluitor de exactă. Cu aproximativ 720 de ani înainte a fost prezis locul exact al naşterii Lui, Betleem, deşi părinţii Săi erau din Nazaretul Galileii. Cu aproximativ 530 de ani înainte, a fost prezis timpul apariţiei şi, implicit, al naşterii Lui.

Profeții mesianice la profeţii mici

Zaharia a profeţit despre intrarea Domnului în Ierusalim de Florii, ca un împărat smerit şi călare pe asin Legământul cuprinzând promisiunea mesianică făcută regelui David urmează a fi împlinit în oraşul Ierusalim: „Bucură-te, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor; smerit, şi călare pe măgar (asin), pe mânzul asinei" (Zaharia 9,9). 

Profeții mesianice la profeţii mari

Cel care va veni este văzut de către popor ca o lumină, ca un soare care răsare. Cel care va veni dă la o parte întunericul și aduce zorii unei zile noi. 

Profeții mesianice în Pentateuh şi în Psalmi

Creat după chipul lui Dumnezeu cel iubitor şi nemuritor, omul era chemat să devină nemuritor dacă Îl iubeşte pe Dumnezeu – Izvorul şi Dăruitorul vieţii veşnice. Însă, fiind ispitit de Satana, care luase forma şarpelui, omul a voit să fie ca Dumnezeu, dar despărţit de Dumnezeu, prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu.

Pagini