Articole teologice

Taina Sfintei Treimi după Sfântul Grigorie Palama
Profetul Daniel și bizara boală a împăratului Nabucodonosor
Psaltirea – izvor de har
Psalmul 50 în slujbele Bisericii – urcuş duhovnicesc prin smerenie
De ce Hristos este numit „Mire”?

Sfântul Ioan al Evhaitelor (5 octombrie)

Foarte puțin cunoscut în literatura teologică românească, Sfântul Ioan al Evhaitelor, sau Ioan Mavropous, este un important teolog, poet, umanist bizantin, trăind în secolul al XI-lea, pomenit pe 5 octombrie, în ziua trecerii sale la Domnul. Este în același timp, în ordine cronologică, ultimul mare imnograf bizantin. Anul morţii sale rămâne neștiut – ultimele ipoteze ale bizantinologilor înclină spre anii 1081-1089 – și tot necunoscut rămâne și anul nașterii. Cel mai cunoscut fapt despre viața sa, și cam singurul menționat până acum în limba română, este aportul său semnificativ la instituirea sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi, prăznuiţi până astăzi pe 30 ianuarie.

Sfinţenia – chipul şi asemănarea lui Dumnezeu din om

Să căutăm sfinţenia, să luptăm şi să o dobândim, căci este lucru cu putinţă fiecăruia dintre noi. 

Pogorârea Sfântului Duh – plinirea făgăduinţei şi semn al dragostei

Prin Duhul Sfânt se înfăptuieşte fericirea noastră, prin El primim nenumărate daruri, prin El ne mântuim din robia păcatului, prin El ne transformăm şi devenim cu totul noi, prin El dobândim preoţi şi duhovnici, prin El dobândim viaţa cea veşnică, prin El Îl putem descoperi şi înţelege pe Dumnezeu.

Originalitatea teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei

Prezenţa Cuvântului a transformat pătimirile omeneşti ale lui Hristos, în timp ce a păstrat realitatea lor tragică. Cuvântul era într-un sens restrâns pătimitor, până în gradul în care Şi-a impropriat pătimirile omenităţii. Asumând experienţele omenităţii, Cuvântul le-a direcţionat către un scop mântuitor şi le-a făcut dătătoare de viaţă.

Importanţa imnului chenotic de la Filipeni 2, 5-11

„Întreabă-te, aşadar, Cine a fost Cel care a fost primul în asemănarea cu Dumnezeu Tatăl şi a putut fi socotit ca fiind asemenea cu El, dar a luat chip de rob, şi a devenit apoi om şi, în afară de aceasta, S-a sărăcit pe Sine. A fost El din sămânţa lui David, aşa cum susţin aceştia [nestorienii], pe Care ei Îl consideră că este diferit şi cu totul deosebit fiindcă este celălalt Fiu, distinct de Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl? Dacă este aşa, să arate că El a fost dintotdeauna egal cu Tatăl. Să arate cum a luat chip de rob. Sau ce vom spune că era chip de rob? Şi cum S-a deşertat pe Sine? Căci ce este mai sărac decât firea omenească?”

Ce este deşertarea de Sine a lui Hristos?

Întruparea pentru Chiril a însemnat coborârea lui Dumnezeu la limitările omenităţii şi faptul că a îngăduit ca „limitările omenităţii să aibă stăpânire peste Sine”. Astfel, supunerea Cuvântului la limitările existenţei omeneşti a implicat o restrângere temporară a puterii divine şi a altor desăvârşiri.

Rolul nepătimirii divine în gândirea Sfântului Chiril al Alexandriei

Afirmarea nepătimirii era o cale de a proteja adevărul că Cel care Se întrupase era cu adevărat Dumnezeu. Prin recunoaşterea unei pătimiri restrânse se apăra ideea că Dumnezeu S-a supus cu adevărat condiţiilor Întrupării. Pentru Nestorie, nepătimirea funcţiona într-un mod radical diferit: elimina orice posibilitate de implicare divină în pătimirea divină ca fiind cu totul nevrednică de Dumnezeu.

Sfintele moaşte – factor de stabilitate creştină şi unitate naţională

Mulţimea sfintelor moaşte care împodobesc pământul ţării noastre sunt şi răman cea mai convingătoare dovadă a existenţei lui Dumnezeu, a existenţei sfinţilor, care pentru curăţia vieţii lor, au primit darul nestricăciunii şi al facerii de minuni în trupurile lor.

Suferinţa – dovada iubirii lui Hristos

Creştinismul este afirmarea supremă a vieţii biruitoare. Izvorul nemuririi este Învierea lui Hristos, iar victoria noastră asupra morţii se datorează lui Hristos.

Cum putem deveni sfinţi?

Prin Mântuitorul Hristos ni se transmite sfinţenia ca stare de desăvârşire, care îşi imprimă pecetea pe relaţia cu Dumnezeu şi între persoanele umane, ea devenind o misiune de realizat pentru fiecare, ca membru al Bisericii lui Hristos.

Pagini