Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

S-a înscris oarecând, cu bă­trânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împă­rătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a ară­tat, întru care este Dumnezeies­cul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Ca pe uscat umblând Is­rael cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Din Norul Fecioresc, Soarele Cel Mare ne-a Răsărit nouă, Iisus, Luminarea celor ce sunt întru întuneric. Să-I cântăm Lui, Celui Ce S-a născut în Betleem, spre mântuirea noastră.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Aşteptarea neamurilor, Îm­păratul păcii vine să ucidă pe luptătorul. Să ne sârguim a-L întâmpina pe El,Cel Ce Se naş­te în Betleem, spre mântuirea noastră.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Prooroceştile glasuri cele Dumnezeieşti se împlinesc, înfricoşătoarea arătare a lui Hristos mai înainte însemnând. Că Mieluşeaua se apropie să nască pe Mielul, Mântuitorul şi Domnul tuturor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Porumbiţa Stăpânu­lui cea Curată, cea Cinstită, fără de prihană şi Frumoasă între femei, ca pe Ceea ce ai născut pe Domnul tuturor, te fericim cu credinţă, de Dumnezeu Fericită.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Nu este sfânt, precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel Ce numai cu cuvântul ai întins cerul, intri în peşteră să Te culci în ieslea dobitoacelor, Hristoase, vrând să ne scapi pe noi de îndobitocire, din milostivire pentru noi.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Strigă proorocul, cu adevărat: Dumnezeul nostru este Acesta şi nimeni altul nu se va ase­măna Lui; aflat-a toată calea ştiinţei, cu oamenii unindu-Se.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Heruvimii nu suferă a Te privi; cum atunci Te suferă ies­lea, Cel Ce eşti Necuprins cu Fi­rea? Din multă milostivire Te naşti din Fecioară pentru noi, Iubitorule de oameni, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai înainte Munte te-a văzut pe tine, oarecând, Proorocul Daniel, din care s-a tăiat Piatra, Născătoare de Dumnezeu, sfă­râmând şi nimicind la pământ templele idolilor, Preacurată, Dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Hristos este Puterea mea, Dumnezeul şi Domnul, cântă cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Iată a Răsărit Steaua de depar­te din Iacob, care mai înainte s-a vestit de demult, Om făcându-Se Dumnezeu Cel Necuprins şi Se arată înfăşat în scutece.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Domnul, Mântuirea tuturor, Se arată Prunc, stând la Fecioreştile sânuri, Cel Ce Se odihneşte în Sânurile Tatălui, ca un Fiu.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Închizându-te mie, oarecând Edenule, din pricina mâncării din pom, deschidere, cel ce m-ai despărţit de a ta nepieritoare dulceaţă, că iată, Se naşte acum Cel Ce Se îmbracă întru mine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Proorocul Avacum mai înain­te te-a văzut cu Duhul pe tine, Fecioară, Munte Dumnezeiesc, Umbrit de bunătăţi, din care ni S-a arătat Cel Ce luminează su­fletele noastre.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cu Dumnezeiască Strălu­cirea Ta, Bunule, sufle­tele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, luminează-le ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Casă a Efratului, Betleeme, Domn va ieşi din tine întru Is­rael, care va chema neamurile cele lepădate, precum mai îna­inte a zis Proorocul Miheea, cu Duhul fiind luminat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Ca să pască turma Sa cu tărie, Însuşi Iisus vine să Se nască din Fecioara şi până la marginile pământului Se va Înălţa; a vestit mai înainte Proo­rocul cel de Dumnezeu grăitor de demult.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cu Duhul Înţelepciunii, cu Duhul lui Dumnezeu, cu Duhul Tăriei şi al Sfatului, al Ştiinţei şi al Înţelegerii, cu Duhul temerii de Dumnezeu, să mă umple Fiul, Cel Ce S-a născut din coapsele tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dumnezeu asemănându-Se oamenilor, a sărăcit trupeşte, ca să ne îmbogăţească pe noi cu Slava Sa; şi în peşteră S-a năs­cut Cel Necuprins. Deci, pe Aces­ta cu gând drept să-L primim.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Iată, întru ale Sale vine Hristos, să ne lipim de Dânsul,credincioşilor, prin har şi prin fapte bune şi Dumnezeieşti şi să-L primim, fiind luminaţi la suflet şi la inimă.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Rădăcină a odrăslit din Iesei şi dintr-Însa a ieşit Dumnezeul nostru, Nădejdea neamurilor, Odihna şi Cinstea, precum de demult a proorocit Proorocul Isaia, Dum­nezeieşte fiind luminat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Legăturile păcatelor mele cele multe le dezlegi prin legă­turile scutecelor. Mă îmbogă­ţeşti, lisuse al meu, pe mine, cel cumplit sărăcit prin răutate şi sărăceşti născându-Te.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Viforul potrivnicelor gânduri învăluieşte smerită inima mea, prin bântuielile viclenelor du­huri. Alină-l cu mijlocirea ta, Stăpână, Iubitoare de bine.

CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Pă­rinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea au­zind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dum­nezeu Cel mai înainte de veci.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Ce­lei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Dătător de rouă a făcut Îngerul cuptorul pentru cuvioşii tineri, iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel cu totul Desăvârşit S-a Născut ca un Prunc, cu scutece fiind înfăşat; Cel fără de început a luat început din Fecioara, căutând a îndumnezei Trupul pe care l-a luat. Să se bucure cerul şi pământul să se vese­lească.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Dumnezeu, Întrupându-Se, vrea să Se arate cu noi. Înţele­geţi neamuri şi vă plecaţi cei ce v-aţi depărtat de viaţa noastră. Iată Chemarea noastră, Prunc în ieslea Betleemului vine să Se culce.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Ca într-o porfiră împără­tească în Trup îmbrăcându-Se, vine acum din pântecele tău, Fecioară, Împăratul păcii, să sfărâme pe vrăjmaşi ca un Puternic şi să împace viaţa noas­tră cea împresurată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din toate neamurile pe tine te-a ales Palat Neîntinat Împă­ratul, Cel Ce S-a Sălăşluit în pântecele tău, Fecioară. Căruia cântăm acum cu dreaptă credinţă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Din văpaie ai izvorât cuvioşilor rouă şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o, că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cuvintele Proorocilor celor de Dumnezeu grăitori, acum s-au împlinit; Fecioara vine să nască pe Domnul. Tot pămân­tul să se veselească dănţuind şi să se bucure întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Razele Dumnezeiescului dar arătând şi oprind umbra Legii, Dătătorul de lumină, Iisus, a Răsărit, cei întunecaţi să vadă Lumină Mare!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe mine, cel ce m-am făcut peşteră de tâlhari, Doamne, Cel Ce Te-ai născut în peşteră, arată-mă casă a Ta şi a Tatălui şi a Dumnezeiescului Tău Duh, ca să Te slăvesc întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cereasca Stea din pântecele tău a Răsărit şi pe cititorii în stele i-a îndemnat să O vadă; care cu cunoştinţa ei s-au luminat întru Duhul, Preacurată Fecioară, pururea Binecuvântată.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Iată a venit Hristos, Chema­rea tuturor, Curăţirea, Lumina­rea, Mântuirea Cea Desăvârşită. Vistieria Cea de mult preţ se ascunde înăuntrul peşterii; cu care, îmbogăţindu-Se magii, aur ca Unui Împărat Îi aduc.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Păstori ai lui Hristos prive­gheaţi şi veniţi cu gândul în ce­tatea Betleemului şi lui Dum­nezeu, întru cei de sus, strigaţi: Slavă şi Mărire Celui Ce a binevoit a Se arăta Prunc pentru noi din bunătate.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cu trupul în scutece înfăşându-Te, Cel Ce înfăşori marea cu neguri, Iisuse al meu, legătu­ra răutăţii ai rupt-o şi cu drep­tatea ai legat pe toţi cei dezlegaţi din asupririle vrăjmaşului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cămară şi Scaun al Împăra­tului, Munte al lui Dumnezeu şi Cetate Aleasă, Raiule, Norule cel cu totul Luminos al Soarelui, lu­minează sufletul meu, împrăş­tiind norul fărădelegilor mele celor multe, Ceea ce eşti de Dum­nezeu Dăruită.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte...

Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dum­nezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Mi­nune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...

Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, tri­miţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.