Canon de rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Pe Cel Ce a acoperit oare­când cu valul mării pe prigonitorul tiran, pe Cel ascuns în iesle Îl caută Irod să-L ucidă; dar noi, împreună cu magii, să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Domn din Iuda a lipsit de acum; că, în adevăr, Cel pus de-o parte, precum s-a scris mai înainte, aşteptarea neamurilor, Iisus Hristos, a sosit şi din covârşitoarea Lui bunătate, într-o peşteră Se naşte.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Betleeme, cetatea Iudeii, veseleşte-te, că întru tine Se naşte Hristos Domnul. Lumea să se bucure primind izbăvirea; să dănţuiască toată făptura, prăznuind!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Vrând Cel Preabun să mân­tuiască neamul oamenilor, S-a Sălăşluit în pântecele Fecioarei care nu ştie de nuntă şi iată-L, vine să Se nască. Acestuia să ne închinăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne Dumnezeul meu, laudă de naştere şi cântare de înainteprăznuire voi cânta Ţie, Celui Ce, cu Dumnezeiasca Ta naştere, mi-ai dat mie înnoire şi la Bunătatea Cea de mai înainte m-ai adus.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cei mai presus de lume şi cei de pe pământ înţelegând, Mân­tuitorul meu, că în cer eşti pe Scaun şi jos în iesle, s-au înspăimântat de Puterea Ta; că Te-ai arătat mai presus de înţelegere Dumnezeu Om, îndoit cu firea.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Ca să le umpli pe toate de Slava Ta, plecând cerurile, ai venit pe pământ; că Te-ai po­gorât ca o Ploaie pe Lână, în pântecele Fecioresc, din care vii acum să Te naşti îndoit, Dumnezeu şi Om.

 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Pe Tine, Cel Ce ai spânzurat tot pământul fără ţinere pe ape, văzându-Te făptura născut în peşteră, cuprinsă de multă spaimă striga: nu este sfânt afară de Tine, Doamne!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Voit-ai să Te îmbraci cu chip de rob, ca să mă izbăveşti pe mine din robia celui viclean.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Laud milostivirea Ta, Cu­vinte, Cel împreună fără de început şi împreună Veşnic cu Tatăl. Slavă Iconomiei Tale!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Fecioara vine să nască pe Domnul în peşteră; întâmpina-ţi-L magilor! Păstorilor apropiaţi-vă acum! Îngerilor strigaţi cântare dintru înălţime! Arătatu-S-a Izbăvirea oamenilor.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Căutându-mă pe mine, cel ce m-am rătăcit şi prin fapte nero­ditoare peşteră de tâlhari m-am arătat, vii acum ca să Te naşti din Fecioara, Stăpâne. Slavă venirii Tale, Cuvinte!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Arătând chipurile negrăitei Tale Întrupări, Îndurate, ai în­mulţit vedeniile şi ai insuflat proorocirile; pe care acum ve­nind le-ai împlinit, născându-Te cu Trupul din Preacurata Fecioară, în cetatea lui David.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Tins-a pământul spatele său şi primeşte pe Ziditorul, Cel Ce primeşte de la îngeri Slavă, din cer stea, de la păstori şi de la magi daruri şi de la toată lumea cunoaştere.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Răspunsurile vrăjitorului prezicător Balaam acum se împli­nesc; că a Răsărit Stea din Iacob şi a povăţuit pe magii împăraţi din Persia, cei ce aduceau daruri Soarelui Slavei.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Venirea Ta cea din Fecioară mai înainte văzând-o Avacum, înspăimântându-se striga: Întrupându-Te, vii din Teman, Izbăvitorule, să chemi pe Adam cel lepădat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Norul Cel strălucitor vine să Răsară pe Hristos, Soarele drep­tăţii, din Pântece de Maică, lu­minând tot pământul cu Dum­nezeieşti Străluciri.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Arătatu-S-a asemenea oame­nilor Dumnezeu şi a sărăcit cu trupul, ca să ne îmbogăţească pe noi şi în peşteră S-a născut. Pe Acesta să-L primim, credin­cioşilor, cu cuget curat.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Hristos, iată, Se naşte în ce­tatea Betleem, ca să ne deschi­dă nouă Edenul, cel încuiat de neascultarea cea de mai îna­inte, prin înşelăciunea şarpelui. Dumnezeieşte să prăznuim!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Se apropie acum, vine Dom­nul, Aşteptarea neamurilor şi Mântuirea lumii; găteşte-te peşteră; cetate a Betleemului şi păstorilor, întâmpinaţi-L în cale, împreună cu magii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Amestecându-Te cu oamenii, prin împreunarea cea Neames­tecată, întru asemănarea trupu­lui, Mântuitorule, cu Puterea Dumnezeirii faci pe Adam fără stricăciune şi-l mântuieşti, ca un Iubitor de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cuvântul Trup arătându-Se, ia chip omenesc şi Se sălăşlu­ieşte între noi, cu negrăită rânduială! Veniţi, credincio­şilor, să vedem Slava Lui, Slavă ca a Unuia-Născut din Dumnezeu Tatăl.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

La Tine alerg, Cel Ce din milostivire Te-ai deşertat în chip de negrăit pe Tine Însuţi pentru cel căzut şi chip de rob din Fecioară ai purtat; Cuvinte al lui Dumnezeu, Iubitorule de oameni, dăruieşte-mi pacea Ta.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Inima pământenilor toată saltă. Veseleşte-te zidire: Dom­nul Se naşte din Fecioară Preacu­rată în peşteră şi magii îi aduc acum daruri cuviincioase.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Poporul cel ce şedea de de­mult în umbra morţii a primit Lumina Ta Răsărită din Fecioară şi s-a umplut de multă bucurie, slăvind pururea pe Cuvântul, Cel Ce a sărăcit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În peşteră mică vii să Te mărgineşti, Cel Ce din fire eşti Neîncăput, ca să mă măreşti pe mine, cel micşorat prin călca­rea Poruncii, din îndurarea cea nemăsurată. Mă închin milos­tivirii Tale, Îndelung Răbdătorule.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Înnoieşti pe pământeni, pă­mântesc făcându-Te, Ziditorule; că ieslea, scutecele şi peştera sunt semnele smereniei Tale; iar logodnicul Maicii, care se numeşte tată Tău după trup, închipuieşte acum Sfatul Părin­telui, Cel Ce Te-a Odrăslit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împăraţii neamurilor, magii de la Răsărit, aducându-Ţi da­ruri Ţie, Celui Ce Te-ai născut în peştera Betleemului din Maică Neispitită de bărbat, arătau prin smirnă moartea, prin aur puterea împărătească, iar prin tămâie întâietatea Dumnezeirii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cuvinte al Tatălui, Cel îm­preună Veşnic, ieşind din cea Neispitită de bărbat, Te-ai Să­lăşluit Trupeşte în peşteră, având ieslea ca un tron; şi înspăimântezi, cu înfricoşatoarea Ta Iconomie, pe magi şi pe păstori şi ai uimit pe Îngeri, care au strigat: Slavă Ţie!

 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Adâncul cel mai de jos al păcatului m-a înconjurat şi viforul mai mult nerăbdându-l, strig Ţie, Stăpânului, ca Iona: din stricăciune scoate-mă!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Fecioara, Doamnă, vine să Te nască în peşteră, mai presus de Legile trupeşti şi în iesle să Te culce ca pe un Prunc.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe mine, cel ce am ajuns străin prin călcarea Poruncii, cetăţean al cerului mă arată, din nemăsurata Sa îndurare, Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce S-a născut din Fecioara care nu ştie de nuntă.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Munţi, văi împădurite şi vâlcele, toate veseliţi-vă, că Hristos Se naşte cu Trup, înnoind făptura ce se stricase prin vicleana călcarea Poruncii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Dărâmatu-s-a acum şi a pie­rit peretele cel din mijloc al vrajbei celei de demult cu ve­nirea Ta în Trup, Hristoase şi sabia cea de văpaie dă biruinţă tuturor; iar din pomul cel de viaţă dătător al Edenului mă împărtăşesc cu credinţă, arătându-mă iarăşi grădinar al pomilor celor nemuritori.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărăţit-a iadul împreună cu păcatul de la Adam până la Tine; dar se prăbuşeşte acum tiranica lui neruşinare, născându-Te Tu, după Trup, Izbăvitorule, din sămânţa lui David şi arătat şezând pe Scaunul Îm­părăţiei lui şi în veci împărăţind.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

De prunci ucigător, nu de Hristos ucigător, s-a arătat Irod cel cumplit; că deşi a cosit amarnic pe prunci, ca pe nişte iarbă, dar asupra Spicului vieţii nu a putut, ca un smintit, să se arunce şi să-L omoare. Că Dătător de viaţă fiind, ca un Dumnezeu S-a ascuns de prigo­nitor, cu Dumnezeiască Putere.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii în Babilon nu s-au înspăimântat de văpaia focului; ci, în mijlocul văpăii, unde erau aruncaţi, răcoriţi fiind de rouă, au cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cum te va primi, Cuvinte, peştera cea mică, pe Tine, Cel Ce cu multă sărăcie ai ridicat sărăcia lui Adam şi cu harul Tău ai îmbogăţit pe oameni?

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Graiuri uimitoare auzind păstorii, venit-au repede la Betleem, să vadă în ieslea dobi­toacelor pe Cel Ce a dezlegat pe toţi de dobitocie şi cu cucerni­cie să I se închine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să ne silim a lăuda cu gura şi cu inima pe Hristos, Cel Ce vine să Se nască în peşteră din pân­tece de Fecioară şi cu credinţă să I ne închinăm Lui.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Înşelătorul vrăjmaş, văzând pe Dumnezeu Prunc culcat în ieslea sărăcăcioasă, s-a rănit şi plânge, doborât fiind de Dum­nezeiasca Mână, spre mântui­rea noastră, a celor ce cântăm: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine­ eşti cuvântat!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Fericită este ieslea că pri­mind întru sine ca pe un Prunc pe Ziditorul, s-a arătat ca un Scaun de Heruvimi, spre mân­tuirea noastră, a celor ce cântăm: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Una este întru naşterea Ta cea fără de început şi întru naş­terea cea după trup, Dumnezei­rea Ta, Hristoase, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, spre mântui­rea noastră, a celor ce cântăm: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine­ eşti cuvântat!

 

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Primejduindu-se pentru Le­gile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon, au călcat în picioare dobitoceasca poruncă a celui ce împărăţea; şi unindu-se cu focul, care nu i-a ars, cântare vrednică au cântat Celui ce Stăpâneşte: lăudaţi pe Domnul lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe Domnul, Cel Singur mai presus de cuvânt, îmbrăcat întru asemănarea oamenilor, ţinându-L în braţe, Fecioară, închinându-te Lui şi sărutându-L ca o Maică, ziceai: Fiule Preadulce, cum Te ţin eu astfel pe Tine, Cel Ce ţii în palmă toată zidirea şi o eliberezi din mâna robiei?

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Dumnezeieştilor Îngeri, pregătiţi-vă a slăvi prin cântări, pe Cel Ce S-a născut pe pământ; magilor, povăţuiţi fiind de stea, aduceţi daruri; păstorilor, mer­geţi degrab de-L vedeţi pe El stând ca un Prunc în braţe de Maică şi strigaţi: lăudaţi pe Domnul lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Nor al Luminii, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, cum de înfeşi în scutece pe Cel Ce de voia Sa îmbracă în chip de ne­spus cerul cu nori? Cum de culci în ieslea dobitoacelor pe Stăpânul, Care pentru nemăsu­rata Sa milă a izbăvit pe oa­meni din îndobitocire? Căruia toată făptura I se închină cu frică, slăvindu-L cu cântări întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Dezlegatu-s-a Adam cel legat şi libertate tuturor credincioşilor s-a dat, cu scutece fiind înfăşat Tu, Mântuitorule şi în peştera mică şi în ieslea dobitoacelor fiind aşezat. Pentru aceasta bucurându-ne, cântare de înainteprăznuire întru a Ta Naştere îţi aducem, cu credinţă.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Încetat-a înşelăciunea persienească, iar magii cei cititori în stele ai Răsăritului aduc lui Hristos, Împăratului tuturor, Celui Ce S-a născut, daruri: aur, smirnă şi tămâie. Pe Care, tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

O, Minune Uimitoare! O, Bu­nătate! O, Nesfârşită Răbdare! Că iată, ca un Prunc Se soco­teşte Cel Ce locuieşte întru cei de sus şi Dumnezeu voind, fuge de Irod. Pe Care, tineri binecu­vântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Nu se pricepe toată limba a lăuda după vrednicie; ci, se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă fiind bună, primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea Dumnezeiască. Că tu creştinilor eşti Folositoare; pe tine te mărim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Bucură-te Locaşule cel Prea­curat al Nespusei Bucurii! Că iată, vii în peşteră ca să naşti în chip de negrăit pe Stăpânul, Cel Ce vrea să înnoiască cu ade­vărat toată făptura cea stricată mai dinainte prin călcarea Po­runcii. Pe Acesta slăvindu-L cu credinţă în cântări, pe tine te mărim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Suflete ale drepţilor, toate, împreună cu cei de jos, bucuraţi-vă! Că iată S-a arătat Iz­băvitorul tuturor, în Betleem născându-Se; iar o stea Îl ves­teşte pe El magilor, celor ce Îl căutau cu cucernicie; pe Care văzându-L în peşteră, s-au umplut de frică.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Ca pe un alt Cer te lăudăm pe tine, Fecioară, Ceea ce vii să ne Răsări nouă, mâine, din Pânte­cele cel întru tot Sfânt, pe Soa­rele dreptăţii, Care luminează pe cei ce sunt în umbra morţii şi în stricăciune. Pentru aceasta cu laude, după datorie, pe tine te mărim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

După Minunata Ta Naştere, fără de dureri, mai presus de fire, eram fericită, Fiule, Cel fără de început; dar acum, văzându-Te fugind de Irod, sabia întristării îmi sfâşie sufletul. Ci, înviază şi mântuieşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În ţara Egiptului merg, o, Maică, dar cele făcute de mână ale Egiptului le voi surpa cu cu­tremur; iar pe vrăjmaşii, care în deşert caută Sufletul Meu, trimiţându-i în iad, ca un Pu­ternic, voi ridica şi voi mântui pe cei ce te cinstesc pe tine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Bucură-te făptură, că Zidito­rul Se zideşte şi Cel Ce fiinţează mai înainte acum din nou este cunoscut ca Dumnezeu; păsto­rii împreună cu magii să laude Minunea cu credinţă şi oame­nii cu Îngerii să se veselească.