Troparul Sfintei Anastasia, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna

Glasul al 5-lea

Rădăcina cinstită și floarea mamelor, de Dumnezeu purtătoarea Anastasia, l-a dat pe Andrei, Ierarhul sfânt al Transilvaniei; dreapta credință a păstrat, viețuind în rugăciuni, în jertfă și în virtute, și a primit de la Domnul răsplătire și cunună veșnică.

Canonul

Glasul al 8-lea

Cântarea 1

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta pe car l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut oarecând minuni, lovind în chipul crucii şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea pedestru, l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Anastasiei cuvenită laudă voind, Hristoase, să-i cânt, celei ce născut-a pe cel pe care l-ai pus apostol nou Ardealului, pe Andrei Ierarhul, cu harul tău mișcând limba mea, dă-mi cuvânt, Cuvinte al Tatălui.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nu numai ție moștenire veșnică dreapta credință păstrai, maică preacinstită, ci și către fiii tăi, pe care și sporind-o tu și vestind-o cu râvnă, răsplată multă ai dobândit de la Domnul, Cel ce te-a preaslăvit.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Al învierii nume sfânt primind în baia sfântului tău botez, slăvit biruit-ai cu numele Domnului pe cei ce încercau cu sârg să-ți atragă copiii și să îi scoată, în chip viclean, din staulul sfânt al Bisericii.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sculând pe cel întâi-zidit prin crucea Sa, pe care, Însuși voind, Domnul a primit-o, din tine-ntrupându-Se, prin tine nouă ne-a arătat, pământenilor, taina Iconomiei venirii Lui, Maică Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie: Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit.
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut bolta cerească şi ai zidit Biserica Ta, Tu mă întăreşte pe mine întru dragostea Ta; Cel Ce eşti culmea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tinerețile tale le-a veselit Dumnezeu, ție ridicând, fericită, vlăstare vrednice, și bătrânețile cu minunat untdelemnul bucuriei ți le-a uns, în cer sădindu-te.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Așteptând cu nădejde, Anastasia, în Domnul tău, de la fiii tăi, fericită, dorirea ți-ai plinit; că rodul pântecelui ți s-a făcut prorocește moștenirea Domnului, de toți fericindu-te.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

S-a-ntărit întru Domnul inima mea, înălțatu-s-a fruntea mea – strigat-ai ca Ana – în Dumnezeul meu; și veselindu-te de mântuirea Lui, maică, acum cânți: Nu este sfânt fără numai Tu, Bunule!

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ieșind, Maică Fecioară, din preacuratul tău pântece Soarele dreptății cu trupul, pe toți i-a luminat, și i-a mișcat a-ți cânta, Preacurată Fecioară, mulțimea măririlor, în veci fericindu-te.

Catavasie: Fiului celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioara întrupat fără sămânță, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne!
 

SEDEALNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Pe căile Domnului, spre mântuire purtând pe cei trei născuți ai tăi, prealăudată, ai dat Bisericii lui Hristos, pe ierarhul vrednic, pe Andrei înțeleptul, Sfântă Anastasia, și cu el împreună te cinstim cu credință și multă evlavie.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Soborul fecioarelor nuntite Fiului tău și cetele maicilor care pe El l-au iubit cu maica Ierarhului, Sfânta Anastasia dimpreună îți cântă, Cea fără de prihană, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară prealăudată, Maica Stăpânului.
 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu ești Tăria mea, Doamne, Tu ești Puterea mea, Tu ești Dumnezeul meu, Tu ești Bucuria mea, Cel Ce Sânurile Părintești nu le-ai părăsit și a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu prorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iarna prigoanei celei de la străini răbdând, Primăvara harului ți-a răsărit, ca un măslin, maică, înflorind, cu apa credinței curate hrănită pururea, Sfântă Anastasia, untdelemnul vieții picurând celor ce te cinstesc cu dor.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Multe și mari ție sunt cele de laudă, dară una și mai însemnată e: buna-cinstire de Dumnezeu; că împodobită cu-aceasta înfățișatu-te-ai, Sfântă Anastasia, lui Hristos Împăratul, cu cinstitele maici numărându-te.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Armă având dreapta slăvire de Dumnezeu, cu credință, nădejde și dragoste pe fiii tăi, maică, i-ai păzit, de la ei vicleana năvală îndepărtându-o; și lupta cea preabună a credinței luptând-o, dobândit-ai viața cea veșnică.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Inima mea, stearpă de toate virtuțile, purtătoare de roade arată-mi-o cu harul tău, ceea ce ai fost din stearpă născută cu voia Celui născut al tău, a Celui ce, Fecioară, schimbă toate prin Duhul, ca să-ți cânt, lăudându-ți măririle.

Catavasie: Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit tu, Cel lăudat, din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu, slavă puterii Tale, Doamne!
 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel Ce ești Lumina Cea Neapusă și m-a acoperit pe mine, ticălosul, întunericul cel străin? Ci, Te rog întoarce-mă și la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca o vie bogată în laturile casei lui Hristos răsăditu-te-ai, iară împrejurul mesei Lui adunatu-s-au fiii tăi ca niște vlăstare verzi de măslin, Anastasia, purtând roada bogată a harului.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iubitorul de oameni, pururea pe toate bine-chivernisindu-le, vrând să-nvedereze tuturor sufletească vârtutea ta, tare în credință te-a arătat, Anastasia, și-ntărindu-i pe cei ce te laudă.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Ierarhului mare al transilvănenilor mamă te știm că ești, sfântă începătură – precum zice și Pavel – te-ai arătat a frământăturii sfinte, din pântece alese de Hristos să hrănească Biserica.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

La limanul tău trage-mi sufletul cel plin de povara păcatelor, care se îneacă în cumplită furtuna ispitelor, cu a ta solire fierbinte, Maică, mântuindu-l de adâncul preamare al iadului.

Catavasie: Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă. Deci, povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Urmându-te în credință fiul tău ca un miel, Anastasia slăvită, mărturisit-a credința curată și, în unimea credinței păzindu-se, ca un bărbat desăvârșit sfânt păstor al Bisericii s-a făcut.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izvorule curgător al apelor preacuratei credințe, pe tine, care pe râul cel mare născut-ai, pe Ierarhul Andrei al Ardealului, te lăudăm cu dragoste, credincioșii, făcând pomenirea ta.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Șăgalnică nu ți-a fost mântuirea, ci sporirea lumească și voia, pe care, dar, lepădându-le, maică, mântuitoare știința bunei-cinstiri cu râvnă pe născuții tăi, ca o mamă preabună, i-ai învățat.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Avându-te păzitoare pururea și liman de mântuire, Fecioară, marea vieții acesteia trecem ne-nfricoșați de pornirea ispitelor, prin tine, ceea ce-ai născut nenuntită pe Domnul Puterilor.

Catavasie: Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; și, în Fecioara sălășluindu-Se Cuvântul și trup luând, a ieșit, păzind-o nestricată; că Cel ce nu a suferit stricăciune pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.
 

CONDACUL

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

După dreptate îți cinstim înțelepciunea, mărturisirea dreptei credințe ortodoxe și virtuțile, Sfântă Anastasia, că vlăstar luminos ai dat Bisericii pe Andrei, bunul păstor al Ardealului, și cu el acum te rogi Domnului pentru noi.
 

ICOS

Ancoră a credinței pruncilor tăi în Domnul ai fost, Anastasia slăvită, deci, de al sfătuirilor tale chip minunându-ne, neîncetat laudă ți-aducem cu evlavie, strigând, cei credincioși, acestea:
Bucură-te, a Mișcolțului floare;
Bucură-te, a Bisericii sărbătoare;
Bucură-te, strălucire a ortodocșilor;
Bucură-te, păzitoare cinstită a pruncilor;
Bucură-te, că pe fiul tău Andrei către cer l-ai îndreptat;
Bucură-te, ceea ce cu el viețuiești la cerescul Împărat;
Bucură-te, că rugătoare te-ai făcut pentru lume;
Bucură-te, că păzitoare te arăți celor tineri;
Bucură-te, cinstită pârgă creștinilor;
Bucură-te, solirea drept-slăvitorilor;
Bucură-te, al sfatului bun rădăcină;
Bucură-te, a bunei-cinstiri temelie;
Bucură-te, Sfântă Anastasia, ceea ce te rogi Domnului pentru noi!
 

Cântarea a 7-a

Irmos: Feciorii lui Israel, strămutați din Iudeea în Babilon oarecând, văpaia au călcat-o cu credința Treimii și-n cuptor au cântat, răcorindu-se: bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Gura ta cu mărturisirea lui Hristos s-a îndulcit, Anastasia, căci în inima ta crezând, strigat-ai pururi: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, întru toți vecii!

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Una fiind Tatăl și Fiul după fire și lucrare, în Cel unul prin unimea credinței, maică fericită, cu fiul tău unitu-te-ai, binecuvântând pe Domnul.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Numele Domnului chemându-l, ai primit paharul sfânt al mântuirii; pentru care și cânți în cer, Anastasia: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule întru toți vecii!

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Numele tău, Anastasia, și lucrarea îți vădește cu dreptate, că pe toți îi ridici să cânte cu credință: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule întru toți vecii!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Nu poate limba să vestească, fericită, lupta ta pentru credință; drept aceea, Celui ce te-a-ntărit Îi zicem: Bine ești cuvântat, Doamne Dumnezeule întru toți vecii!

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Armă te punem înainte împotriva celor răi, Maică Fecioară, toți nădejde avându-te a mântuirii noastre, că ai purtat în pântece pe Mântuitorul lumii.

Catavasie: Tinerii, în dreaptă credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci, în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești!
 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe cel slăvit în Muntele cel Sfânt, Care a făcut cunoscut lui Moise în rugul cel de foc taina pururea Fecioarei, pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lăudându-se dreptul, cu dreptate veseli-se-vor toate noroadele, s-a spus, deci nesfârșită va fi pomenirea ta, pe care și noi astăzi, o, Anastasia, o săvârșim cu râvnă.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Astăzi ceata maicilor credincioase, care fii au crescut desăvârșiți în Domnul, se veselește, în sine primindu-o pe Anastasia, maica fericită a lui Andrei slăvitul.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Următoare Evnichiei slăvitei, maicii lui Timotei, fiind, Anastasia, în fiul tău credința nefățarnică ai sălășluit-o, lăudând pe Domnul cu el întru toți vecii.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dintr-a patimii noapte și-ntuneric adormitul meu suflet trezește-l, Preacurată, ca la lumina cunoștinței să mânece, Maică a Luminii, cu raza slăvită a rugăciunii tale.

Catavasie: Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.

Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii!
 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește și pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât Cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile Cetelor îngerești și omenești te mărim.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

A marelui Andrei al Ardealului maica prealăudată și lauda Mișcolțului, floarea de-Hristos-iubitoarelor, înmiresmând Biserica prin bună-mireasma credinței ei, azi, după vrednicie, de trei ori fericita Anastasia, să se laude.

Stih: Sfântă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izbânzile nădejdii și dragostei și-ale dreptei credințe purtându-le în dreapta ta, stai acum la tronul dumnezeiesc cu adunarea maicilor celor iubitoare de Dumnezeu, în ceata celor drepte în veci, prealăudată Anastasia, numărându-te.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Se bucură și saltă Biserica, mai ales în ținutul Ardealului, făcând acum praznicul cel nou și preastrălucit al maicii noului Andrei, și-i cântă, strigând: Pomenește-ne, Sfântă Anastasia, cu fiul tău, la Domnul, pe noi, cei ce îți înălțăm cântări.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine, Născătoare de Dumnezeu, Dumnezeu cu veșmânt nu de om țesut S-a îmbrăcat, firea cea spinoasă smulgându-o, crin preacurat aflându-te Cel ce-mbracă crinii țarinilor; deci, dă-mi haină de nuntă și mie, Preacurată, ca să îți cânt în vecii vecilor.

Catavasie: Taină străină văd și preaslăvită, cer fiind peștera, scaun de heruvimi, Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl slăvim.