Cântarea 1.

Irmos:

Pământul peste care niciodată n-a răsărit nici l-a văzut soarele, adâncul pe care nu l-a văzut gol lăţimea cerului, Israel l-a trecut, Doamne, neudat şi l-ai dus pe el în Muntele Sfinţeniei Tale; pe cel ce lăuda şi cânta cântare de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână, Fecioară Curată, izbăveşte-mă de obiceiul cel rău şi mă întăreşte pe piatra Poruncilor, pe mine cel răsturnat de meşteşugirile vechiului împiedicător şi mă învredniceşte ca bine să plac lui Hristos, lăudându-L şi cântându-I cântare de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mântuitorul meu, Hristoase, Cel Ce pentru mine, ca mine, pentru negrăita milostivire, ai primit a Te naşte din Fecioară Maică, pentru rugăciunile ei miluieşte-mă şi mă mântuieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe mine cel împilat în pământ de lanţul cel cu greu de purtat al greşelilor mele, Stăpâne şi de jugul păcatului obosit, cu rugăciunile Maicii Tale, uşurează-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe inima mea cea întinată cu gânduri spurcate şi cu porniri pătimaşe, tu cea Curată şi Sfinţită şi cu totul Neîntinată, sfinţeşte-o, curăţeşte-o, spal-o, Stăpână.

Cântarea a 3-a.

Irmos:

Inima mea cea clătită de valurile vieţii întăreşte-o, Doamne, îndreptând-o la Limanul cel Lin, ca un Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară, Ceea ce eşti Uşa Luminii, deschide-mi mie acum uşile pocăinţei, iar intrările patimilor dinspre smeritul meu suflet, închide-le.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvoare de lacrimi dă ochilor mei, Preaneîntinată, ca să plâng, eu ticălosul, pentru mulţimea păcatelor mele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Miluieşte ticălosul meu suflet cel lipsit şi care scapă la mila Ta, Stăpâne, cu rugăciunile Aceleia ce Te-a născut pe Tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Când de legătura trupului sufletul cu sila se va despărţi, cu Porunca lui Dumnezeu, Cel Ce împreună le-a legat, atunci, Fecioară, să-mi stai de faţă Ajutătoare.

Cântarea a 4-a.

Irmos:

Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am iconomia Ta şi Te-am proslăvit, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ce răspuns, care ajutor voi afla, eu ticălosul, în ceasul cercetării, când voi sta înaintea Judecătorului? Atunci, Fecioară, cu rugăciunile tale miluieşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca Ceea ce ai izvorât pe Izvorul Cel Neîmpuţinat al îndurărilor, pe inima mea cea secetoasă şi uscată, cea cu totul fără de prihană, adapă-o cu lacrimile, ca şi cu nişte ape.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vremea cea de acum este a pocăinţei şi a lucrării faptelor bune, iar ceea ce va să fie a răsplătirilor şi a darurilor şi a muncilor; izbăveşte-mă de cele mai de pe urmă, Stăpână.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe mine cel zdrobit ca vasul cel de lut al olarului, Curată, ca Ceea ce ai născut pe Ziditorul şi Făcătorul oamenilor, înnoieşte-mă, de-a doua oară zideşte-mă şi mă miluieşte.

Cântarea a 5-a.

Irmos:

Ticălosul meu suflet, cel ce se luptă cu noaptea întunericului patimilor, întâmpinându-l, miluieşte-l şi străluceşte întru mine, Soare Înţelegător, Razele Cele ca ziua de Luminoase, ca să-mi despartă noaptea de lumină.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, lacrimă curăţitoare şi de gheena stingătoare şi a datoriilor mele dezlegătoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Suflete al meu mult păcătos, tânguieşte-te şi mai înainte de sfârşit te plânge pe tine, căzând la Maica lui Dumnezeu, ca să afli mângâiere.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mântuitorul meu, Cel Ce din fire eşti Bun şi Iubitor de oameni, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce fără de ardere ai născut Focul Dumnezeirii, să nu mă laşi pe mine să mă fac materie de ars a focului.

Cântarea a 6-a.

Irmos:

Precum ai izbăvit, Doamne, pe Proorocul din fiară şi pe mine scoate-mă din adâncul necuratelor patimi, rogu-mă, ca să adaug a privi la Biserica Ta cea Sfântă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În ceasul cercetării celei înfricoşate şi al răsplătirii, întru care voi fi judecat, eu cel osândit, păzeşte-mă, Fecioară, neosândit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ploaia milei tale şi izvorul iubirii tale de oameni şi picătura cea răcoritoare a milostivirii tale, Prealăudată, picură-o peste mine şi mă miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curăţeşte-mă, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Celeia ce întru curăţie Te-a născut pe Tine şi izbăveşte pe robul Tău de tot necazul şi Slavei Celei Veşnice mă învredniceşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Înconjuratu-m-a adâncul greşelilor şi mă trage în adâncul deznădăjduirii, Curată; ci, mă rog, scoate-mă din iadul cel mai de jos, pe mine cel ce te slăvesc pe tine.

Cântarea a 7-a.

Irmos:

Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc s-a arătat, răcorind cuptorul şi propovăduitoare a minunii, neaprinzând, nici arzând pe cuvântătorii de laudă ai Dumnezeului părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată Fecioară, mă tânguiesc şi plâng cu amar, că din obişnuinţa mea cea rea, vrând şi nevrând, păcătuiesc eu ticălosul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

După naştere ai rămas Curată, ca şi mai înainte de naştere, că Dumnezeu era Cel Ce S-a născut dintru tine, ca să îndumnezeiască pe oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De multe îndurări fiind înduplecat, Ziditorul meu, pentru rugăciunile Maicii Tale, dăruieşte-mi mie iertare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Durerile patimilor mele cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu, cu doctoriile solirilor tale acum le tămăduieşte.

Cântarea a 8-a. Irmos: Adunarea îngerilor, soborul...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Curată, înfricoşata şi groaznica judecată a Fiului tău şi Divanul cel Neapropiat şi Nesuferit în minte luându-l, cu plângere şi cu durere scap la tine, Maica Judecătorului meu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, cum vei suferi, suflete al meu, despărţirea de Hristos, cea prea amară! De Născătoarea de Dumnezeu şi de toţi Sfinţii răzleţirea! Şi cum din Cămară vei fi lepădat, tânguindu-te ca fecioarele cele nebune!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Hristoase, pentru rugăciunile Maicii Tale, rânduieşte pe robii Tăi în sânul lui Avraam, unde este Viersuirea Cea Veselitoare şi Glasul Bucuriei, unde este Sunetul Cel Preadulce şi Bucuria celor ce prăznuiesc luminat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fecioară, Ceea ce eşti Pricina Bucuriei şi Pierzarea blestemului celui de demult, dă-mi mie plâns de bucurie şi umilinţă veselitoare, prin care să dobândesc Bucuria şi Veselia cea din Rai.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Adunarea îngerilor, soborul oamenilor, pe Împăratul şi Ziditorul a toate, lăudaţi-L preoţi, leviţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Pentru că ţi-a făcut Măriri Cel Puternic, arătându-te pe tine după naştere Fecioară Preacurată, ca Ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău; pentru aceea, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Suflete, spală-ţi faţa ta cu lacrimi şi cu curgeri de umilinţă, ca să te arăţi Mirelui Hristos prea frumos şi prea veselitor, căzând la Preacurată Maica Lui.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pământul cel Nesemănat, Nearat, Nelucrat, ca o Holdă de grâu Roditoare şi ca o Țarină mult Roditoare, pe Hristos, Dumnezeiescul Spic L-a odrăslit cea Preacurată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată deznădejdea sufletului meu o arunc întru noianul cel nemărginit al bunătăţii Tale, Hristoase al meu; pentru aceea mântuieşte-mă cu solirile Maicii Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Laudă potrivită Slavei tale, Stăpână, nici gura cea cu foc suflătoare, nici limba cea cu foc grăitoare a îngerilor celor cu chip de foc, a împleti nu poate.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea.

Pentru ce, suflete al meu ticăloase, trândăvindu-te, ai uitat pe Stăpânul Cel Ce te miluieşte şi defăimând Poruncile Lui, îţi petreci viaţa ta în desfrânare şi în vătămare de minte? Depărtează-te de la răutate şi strigă către Născătoare de Dumnezeu: miluieşte sufletul meu cel deznădăjduit.