Ev. Ioan 10, 27-38

 

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine și Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, iar din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu Una suntem. Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele aruncaţi cu pietre asupra Mea? I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru blasfemie și pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Oare nu e scris în Legea voastră: «Eu am zis: dumnezei sunteţi»? Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată –, despre Cel pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi ziceţi: Tu hulești, căci am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu? Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să știți şi să cunoașteți că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.