Ev. Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1

În vremea aceea, ieşind de la Cină, Iisus S-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, iar ucenicii L-au urmat. Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită. Iar El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga, zicând: Părinte, dacă voieşti, să treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare. Şi le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Şi, vorbind El, iată o mulţime se apropia, iar cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi el s-a apropiat de Iisus ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului? Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia? Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici! Şi, atingându-Se de urechea lui, l-a vindecat. Iar Iisus a zis către arhiereii, către căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra Lui: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege. În toate zilele, fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului. Şi, prinzându-L, L-au dus în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. Iar o slujnică, văzându-l şezând la foc şi uitându-se bine la el, a zis: Şi acesta era cu Dânsul. Dar Petru s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc. Şi, după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a răspuns: Omule, nu sunt eu. Iar după ce a trecut cam un ceas, un altul adeverea zicând: Cu adevărat şi acesta era cu El, căci este galileean. Atunci Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul. Şi, întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; iar Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte de a cânta astăzi cocoşul, tu te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi, ieşind afară, Petru a plâns cu amar. Iar bărbaţii care îl păzeau pe Iisus îl batjocoreau bătându-L. Şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: Proroceşte, cine este cel ce Te-a lovit? Şi hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui. Iar când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pe El în soborul lor, zicând: Spune nouă dacă Tu eşti Hristos? Şi El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede; iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde. De acum, însă, Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi El a zis către ei: Voi ziceţi că Eu sunt. Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui! Şi, ridicându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.