Ev. Marcu 4, 1-9

 

În vremea aceea a început Iisus să înveţe lângă mare, şi s-a adunat la El mulțime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi a şezut în corabie, pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat. Şi-i învăţa multe în pilde şi, în învăţătura Sa, le zicea: Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene. Şi, pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă drum şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o. Iar alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc. Dar, când s-a ridicat soarele, a fost arsă şi, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânţă a căzut în spini, dar spinii, crescând, au înăbușit-o şi n-a dat rod. Iar altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade și au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută. Și zicea: Cine are urechi de auzit, să audă!