Ev. Marcu 6, 54-56; 7, 1-8

 

În vremea aceea, ieşind Iisus din corabie, îndată L-au cunoscut cei din ţinutul Ghenizaretului. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Şi oriunde intra, în sate sau în cetăţi sau în târguri, puneau la răspântii pe cei bolnavi şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El, se vindecau. Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Şi, văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Însă, în zadar Mă cinstesc ei, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti». Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor.