Troparul Strămoşilor, glasul al 2-lea:

Întru credinţă pe Strămoşi i-ai îndreptat, printr-înşii logodindu-Ţi mai înainte Biserica cea din păgâni; sunt lăudaţi întru mărire Sfinţii, că din sămânţa lor este Rodul care Te-a născut pe Tine fără de sămânţă. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufle­tele noastre.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L...

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Laudă să aducem Strămo­şilor, celor ce au strălucit mai înainte de Lege şi în Lege, care au slujit cu cuget drept Domnului şi Stăpânului, Cel Ce a Strălucit din Fecioară şi Care acum se desfătează în Lumina Cea Neapusă.

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să cinstim pe Adam cel din­tâi, cel de mâna Ziditorului Cin­stit, care este Strămoşul nostru al tuturor şi se odihneşte în Lo­caşurile Cereşti cu toţi cei aleşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Abel, cel ce a adus daruri cu suflet preaales, care a fost primit de Dumnezeul şi Dom­nul tuturor, pe cel ucis de mâna ucigaşă de demult, l-a adus la lumină, ca pe un Dumnezeiesc mucenic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Să ascultăm Dumnezeieştile cuvinte, care strigă arătarea lui Hristos, că iată în peşteră Se naşte din Fecioara care nu ştie de bărbat, a Cărui naştere în­fricoşătoare a prevestit-o stea­ua ce s-a arătat cunoscătorilor de stele.

Catavasie:

Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă, cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului, Celui mai înainte...

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Se laudă în lume dragostea fierbinte a lui Set faţă de Ziditorul; căci cu viaţă fără de prihană şi cu râvnă sufletească a slujit cu adevărat pe Dum­nezeu şi acum la un loc cu cei vii găsindu-se, strigă: Sfânt eşti Doamne!

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Enoh cel minunat a nădăj­duit să cheme cu Dumnezeiască înţelegere, cu gura şi cu limba şi cu inima, întru Duhul, pe Dumnezeu, Stăpânul tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţite cântări pe Enoh să-l fericim; că bine plăcând Domnului, s-a mutat întru Mă­rire, arătându-se mai puternic decât moartea, precum s-a scris, ca cel ce a fost adevărat slujitor al lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acum vine Nădejdea neamu­rilor din Fecioară şi Betleemul deschide precum se cuvine Edenul cel încuiat, primind pe Cuvântul Întrupat, cu Trupul în iesle culcat.

Catavasie:

Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, iar mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne.

Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei...

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Laudă să aducem lui Dum­nezeu, cinstind cu cântări pe Noe, cel ce a fost cu adevărat drept; că întru toate, cu Dumnezeieştile Porunci fiind împo­dobit, s-a arătat bine plăcut lui Hristos, Căruia cântăm cu cre­dinţă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând Dumnezeu cinstea şi curăţia cugetului tău celui în­tru totul desăvârşit, Noe, te-a arătat limpede începător al unei alte lumi, căreia i-ai păs­trat sămânţă din fiecare neam, în potopul cel ce se făcuse sim­ţit, precum Însuşi ţi-a poruncit.

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Noe, cel ce bine a păzit Legea lui Dumnezeu nestricată şi s-a aflat drept pe atunci în neamul lui, care în corabia de lemn cea de demult a păstrat neamul necuvântătoarelor din Porunca Atotfăcătorului, întru cântări cucernice să-l fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta, Fericite Noe, izvorăşte nouă celor ce te cin­stim pe tine, vinul umilinţei, care veseleştetotdeauna sufletele şi inimile celor ce cu cură­ţie fericesc purtarea ta cea cin­stită şi viaţa cea Dumnezeiască.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăvitorul nostru Se culcă acum în iesle şi cu scutece Se înfaşă ca un Prunc, iar magii împăraţi vin de la Răsărit să-L vadă pe El şi cu daruri să I se închine cu credinţă, ca unui Dumnezeu şi Împărat, Care S-a născut din Preacurata.

Catavasie:

Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai Odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă: venit-ai, Întrupându-Te din cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind al păcii...

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieşti laude să fie cinstit Sim, cel ce a cules roadele binecuvântării părinteşti şi s-a arătat înaintea lui Dumnezeu bine plăcut şi cu Cetele Strămoşilor a fost numă­rat şi se odihneşte cu bucurie, în latura celor vii.

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicitu-s-a Avraam a vedea ca un prieten al lui Dum­nezeu ziua Ziditorului său şi s-a umplut de bucurie duhovnicească. Pe acesta deci, cinstindu-l cu cuget curat, toţi să-l fericim, ca pe un Strămoş al lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văzut-ai, pe cât este cu pu­tinţă omului a vedea, Treimea şi pe Aceasta ai ospătat-O în­deaproape ca un prieten, Prea­fericite Avraam. Pentru aceasta ai luat plata găzduirii de străini, ca să fii prin credinţă tată a nesfârşite neamuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Desăvârşit S-a deşertat în Trup pentru noi şi început primeşte, Cel mai înainte fără de început; Cel Bogat sărăceşte şi Cuvântul lui Dumnezeu fiind, în ieslea necuvântătoarelor se culcă, ca un Prunc, lucrând zi­direa din nou celor din veac.

Catavasie:

Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Îngerul Sfa­tului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci povăţuiţi fiind la Lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona...

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Închipuire lămurită a Pa­timii lui Hristos te-ai făcut, Preafericite Isaac, adus fiind a te jertfi de buna plăcere părin­tească. Pentru aceasta fericit eşti şi prieten de aproape al lui Dumnezeu te-ai arătat cu ade­vărat, locuind împreună cu toţi drepţii.

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-s-a Iacob slugă preacredincioasă Dumnezeului tuturor. Pentru aceasta s-a lup­tat cu Îngerul, fiind numit min­te de Dumnezeu văzătoare; şi dormind a văzut Dumnezeiasca Scară, pe care se sprijinea Dumnezeu, Cel Ce S-a Îmbrăcat în Trup pentru a Sa bunătate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iosif, iubind ascultarea tată­lui său, a fost aruncat în groapă şi vândut, spre închipuirea lui Hristos, Cel Ce a fost înjunghiat şi în groapă a fost pus; şi împărţitor de grâu al Egiptului s-a făcut, înţelept fiind şi drept şi cu adevărat stăpân peste patimi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prunc Tânăr S-a cunoscut pe pământ, Cel Ce este pururea împreună cu Tatăl şi cu Duhul; şi în chip vădit a fost înfăşat şi în ieslea necuvântătoarelor culcat, Cel Ce înfăşoară pămân­tul cu negura. Acestuia, acum, mai înainte să-I prăznuim naş­terea cea fără de sămânţă, bucurându-ne.

Catavasie:

Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioara Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în dreapta credinţă...

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudaţi pe Anania, pe Azaria şi pe Misail, îm­preună cu Proorocul Daniel, cei ce au stins cuptorul cel cu foc şi au în­frânat năvălirile leilor şi lui Hristos într-un glas au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cu­vântat!

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege luptându-se cu is­pitele şi cu necazurile necurma­te, slujitor al lui Dumnezeu prea adevărat Iov s-a numit: blând, fără de răutate, drept, desăvâr­şit, fără prihană, strigând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu credinţă să cinstim pe Moise, pe Aaron şi pe Or, lău­dând pe Isus al lui Navi şi pe Levi cel Preasfinţit, pe Ghedeon şi pe Samson şi să stri­găm: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată precum a zis mai mâine Proorocul, Ceea ce n-a ştiut de nuntă în pântece a zămislit pe Dumnezeu şi vădit merge să nască, în peştera Betleemului pe Cel Căruia toţi Îi cântăm: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cu­vântat!

Catavasie:

Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă neluând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înfricoşat; ci, în mijlocul văpăii stând au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat eşti!

Cântarea a 8-a. Irmos: De Minunea Cea mai presus...

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi să săvârşim Dum­nezeiasca pomenire a Cinstiţilor Părinţi celor din veac, a lui Adam şi Abel, a lui Set şi Noe şi a lui Enos, a lui Enoh, Avraam şi Melchisedec şi a lui Iov şi Isaac împreună cu Iacob, strigând cu căldură: Binecuvântaţi pe Domnul şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm ceata cea plăcută de Dumnezeu a Dumnezeieşti­lor Părinţi: pe Barac, pe Natan şi pe Eleazar, pe Iosia şi pe David, pe Ieftae şi pe Samuel, care au văzut cu credinţă cele viitoa­re şi au strigat: toată făptura să bine cuvinteze pe Domnul.

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cântare de laudă să aducem Proorocilor lui Dumnezeu, lău­dând pe Osie şi pe Miheia, pe Sofonie şi pe Avacum, pe Zaharia, pe Iona, pe Agheu şi pe Amos cu Avdie, pe Maleahi, pe Naum, pe Isaia, pe Ieremia şi pe Iezechiel, împreună cu Da­niel, cu Ilie şi cu Elisei.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu graiuri întreite să lău­dăm, credincioşilor, pe Prea­sfânta Treime: pe Tatăl, Cel fără de început şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt Cel Drept, Unimea în Trei Ipostasuri, pe Care toată suflarea o slăveşte, strigând: toată făptura să bine cuvânteze pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-Te-ai, Hristoase, În­trupat din sângiuirile Fecioreşti cu cuvânt de negrăit şi ca un Prunc Desăvârşit în peşteră Născut, pentru mulţimea cea mare a milostivirii, Iisuse; iar steaua de departe Te-a vestit magilor celor ce au strigat: lău­daţi cu credinţă şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie:

Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos:Taină Minunată...

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Puterea Ta, minuni au făcut de demult fiicele tale cele mult înţelepţite, Doamne: Ana şi Iudita, Debora, Olda şi Iaila, Estera, Sara şi Mariam a lui Moise şi Rahila, Rebeca şi Rut.

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe sfinţii tineri, ca pe cei ce au stins focul cuptorului, cu sfinţenie, cu adevărat să-i cin­stim, împreună cu Daniel Proorocul şi cu toţi Drepţii care mai înainte de Lege bine au stră­lucit şi după Lege au slujit Stă­pânului.

Stih: Sfinţilor Strămoşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ajuns-au Dumnezeieştii Proo­roci preaînţelepţi urmaşi ai lui Avraam, de mai înainte vestind în Duh pe Cuvântul lui Dum­nezeu, Cel Ce S-a născut după Trup din Avraam şi din Iuda. Pentru rugăciunile lor, Iisuse, ai milă de noi, de toţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţitu-s-a toată făptura cu pomenirea voastră şi prăznuind strigă cu umilinţă, zicând: aduceţi pururea rugăciune Domnului, fericiţilor, ca să dobândească veşnicele bunătăţi cei ce vă laudă pe voi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce S-a îmbrăcat întru mine a ieşit din Fecioară şi în peşteră Neamestecat S-a năs­cut, Cuvântul Tatălui; făptura dănţuieşte, mărind cu glasuri de mulţumire, Preasfânta Lui pogorâre, cea din milostivire.

Catavasie:

Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Pe toţi Strămoşii, ca unii ce sunt cu adevărat ai lui Hristos, să-i lăudăm cu strălucire, credincioşilor, slăvind cu cântări pe Cel Ce i-a făcut pe ei minunaţi. Căci, pentru ca să închipuiască de mai înainte venirea Lui din Fecioara, a luminat lu­mea în chip nespus.