Troparul Sfântului Mucenic Sebastian şi al celor împreună cu dânsul, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dum­nezeiască cuviinţă, întru tărie s-a preaslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o Puternică a toate, pe potrivnici i-a zdro­bit, cale nouă făcând israeliţilor prin adânc.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat fiind de Strălucirile Preacinstitei Treimi, vrednicule de laudă, arată părtaşi Luminii, cu rugăciunile tale, pe cei ce cin­stesc cu credinţă prăznuirea ta cea luminată şi sfinţită.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Având cuget luminat şi pri­mitor de curate străluciri, ca un mucenic cuminte şi înţelept, ai dorit cu adevărat numai pe Cel Ce este mai presus de toate şi cu credinţă L-ai dobândit pe El, purtătorule de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu nevoinţe Dumnezeieşti ai întunecat cu adevărat cugetele trupului şi cu sângiurile pătimirii ai uscat pâraiele cele tul­buri ale mulţimii idolilor, de Dumnezeu înţelepţite, muceni­ce, biruitorule în multe lupte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulţime de mucenici ai adus Ziditorului, surpând cu harul Sfântului Duh, cu Dumnezeieştile tale învăţături, tot temeiul păgânătăţii prigonitorilor; cu care împreună roagă-te să ne mântuim noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prunc născând pe Cel Ce este mai înainte de veci înţeles îm­preună cu Tatăl, ai înnoit legile firii, Preasfântă Fecioară, Maică Preacurată, prin Cinstita, cea mai presus de fire şi Dumneze­iască naşterea ta.

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce Însuţi ştii...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Adunând, mucenice, cin­stita oaste şi întărind-o cu armele Dumnezeieştii cre­dinţe, ai surpat cu Puterea Du­hului, taberele vrăjmaşului şi vicleniile tiranilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sprijinitu-ţi-ai picioarele pe piatra cea înţelegătoare a ini­mii tale, cu simţire cucernică, mucenice mult pătimitorule şi nu te-ai lăsat amăgit de măiestriile vicleanului balaur, ci tu­turor te-ai făcut întărire cucer­nică întru Duhul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împunsăturile cele cumplite ale săgeţilor le-ai răbdat, legat şi întins pe lemn, mucenice; iar cu Dumnezeiasca Putere a lui Dumnezeu te-ai arătat ia­răşi cu totul nevătămat, ruşi­nând meşteşugirile vrăjmaşu­lui, preamărite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Sfinţenie Înţele­gătoare a Celui Ce toate le sfin­ţeşte şi Locaş Preacurat, Ceea ce eşti fără de prihană; că din tine S-a arătat Dumnezeu Întrupându-Se şi s-a făcut cunoscut lumii, în­doit cu firile şi într-un Ipostas, Dumnezeiască Mireasă.

Irmosul:

Cel Ce Însuţi ştii slăbiciu­nea firii omeneşti şi prin milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu Putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea Însufleţită a Slavei Tale celei Preacurate, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Munte Umbrit de Darul Cel Dumnezeiesc văzându-te pe tine Proorocul Avacum, cu ochii cei de departe văzători, mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israel, Care avea să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Stih: Sfinte Mucenice Tiburtie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Putere ţi-a dat ţie Dumnezeu, Mucenice Tiburtie, ca prin slăbiciunea trupului să biruieşti în luptă pe vrăjmaş; că bărbăteşte ai intrat în foc arzător, mucenice preaputernice şi ai primit în schimb Roua Cea Cerească.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împreunatu-te-ai cu slujito­rii cei de sus, o, Sfinte Tiburtie, ca un slujitor al lui Hristosşi ai înăl­ţat jertfe curate întru Duhul, lucrătorule de cele sfinte, lauda şi strălucirea mucenicilor. Pen­tru aceasta, cu bucurie te cinstim pe tine.

Stih: Sfinte Mucenice Castul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spânzurat fiind, strujit cu ghiare de fier, înconjurat de nă­vala asprelor chinuiri şi vârât în groapă, unde a primit Dum­nezeiescul sfârşit, viteazul Mucenic Cas­tul se veselea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşind vindecări cu Sfân­tul Duh, fericite, spre luminarea celor ce priveau la tine, neamu­rilor ai vestit cu bună cucerni­cie mântuirea, cu Dumnezeias­că cuviinţă, Sfinte Mucenice Sebastian şi ai să­vârşit alergarea prin mucenicie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din toate neamurile numai pe tine te-a ales Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă şi Fiinţă a luat, făcându-Se Om ca noi, Ziditorul fiinţei omeneşti, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, cea cu totul fără de prihană.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cel Ce ai luminat cu Lumi­na venirii Tale, Hristoase şi ai Strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Căile şi cărările tale ducând numai către Domnul au ocolit calea cea rea a vrăjmaşilor şi multora s-a făcut cale dreaptă şi sfântă, mucenice al lui Hristos, preacinstite.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţii Mucenici Marcelin şi cu Marcu grăiesc cu iscusinţă şi preaînţelepţeşte înaintea judecătorului, de mântuitoarea venire a lui Hristos; şi amândoi fiind legaţi, li se stră­pung picioarele cu piroane, fiind măriţi ca nişte mucenici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu tărie închipuind Patimile Celui ce a ucis patimile noastre, Mucenicii Marcelin şi Marcu cu lancea sunt împunşi şi purtând cunu­nă, dănţuiesc cu Cetele celor fără de trupuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prealuminate Nor al Soare­lui, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, depărtează norii su­fletului meu, cu rugăciunile tale şi luminează-mi cugetul cel întunecat de lenevie, ca să te laud pe tine, Prealăudată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai cu tărie de cuget neînduplecată, preacinstite, când te băteau fără de cruţare cu toiege şi când te străpungeau cu multe săgeţi; pentru aceea, bucurându-te, te-ai mutat către Lumina Cea Neînserată, mucenice.

Stih: Sfinte Mucenice Sebastian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te întărea pe tine Hristos, când te luptai şi te războiai cu demonii şi când erai chinuit cu bătăi cumplite, Sfinte Mucenice Sebastian şi te uitai către Dânsul cu ochii ini­mii, nebiruite mucenice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu pârghiile cele tari ale preaînţeleptelor tale cuvinte ai sur­pat rătăcirea, ai sfărâmat locu­rile de închinare ale vrăjmaşi­lor şi templele idoleşti le-ai surpat şi pe tine însuţi te-ai ridicat locaş Dumnezeiescului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înnoit-ai firea noastră cea stricată prin călcarea poruncii, născând pe Cel Ce a înnoit toate numai cu Dumnezeiasca voire, Ceea ce eşti între femei Binecu­vântată, de Dumnezeu cu har Dăruită.

Irmosul:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel nemăsurat şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cu roşeala sângiurilor tale vopsindu-ţi haina pătimirii, te-ai îmbrăcat ca şi cu o porfiră, Prealăudate Sebastian. Pentru aceasta te-ai şi sălăşluit împreună cu Hristos întru Împă­răţia cea de sus şi fără de sfârşit, împreună cu cei ce au pătimit cu tine şi au primit cununi, înţelepte. Cu care împreună dăn­ţuind, pomeneşte-ne totddeauna şi pe noi.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te cunoaştem Cuptor Înţelegător; că precum a mântuit pe cei trei Tineri Cel Preaînalt şi pe mine, omul întreg, în pântecele tău m-a înnoit; Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Puterea cea tare întărindu-se pătimitorii tăi, Hristoase, pe vrăjmaşul l-au biruit; înşe­lăciunea au călcat în picioare şi trupurile şi le-au dat chinurilor; cântând: Dumnezeul părinţilor, Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorii de biruinţă, mu­cenicii cei luminaţi de Dum­nezeu: Mucenicul Sebastian, Sfântul Marcelin, Lăudatul Marcu, Sfinţii Tiburtie şi Castul cel Preaînţelept nevoindu-se şi toţi cei împreună cu dânşii, bine s-au mutat către cer, cântând: Dum­nezeul părinţilor, Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinte Mucenice Tiburtie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bărbăteşte ai intrat în foc, Nevoitorule Tiburtie, primind de sus, ca şi tinerii, Roua Du­hului şi cântând cu preadulce cântare: Dumnezeul părinţilor, Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spânzurându-te ca o mieluşea, ai sugrumat pe vrăjmaşul cu strunele răbdătoarelor tale osteneli, prealăudată şi după moarte vieţuieşti, Muceniţă Zoe, cântând: Dumnezeul părinţilor, Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te numim, Curată, Năstrapă de aur, Preasfântă Masă a Dumnezeieştii Pâini a vieţii, Loc de sfinţenie şi Scaun Preaînalt, pe care S-a odihnit Dumnezeul părinţilor, Cel Lău­dat şi Preaslăvit.

Cântarea a 8-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Voind a muri lumii şi tu­turor celor din lume, te-ai învrednicit de Viaţa Cea Adevărată, pururea cinstite, strigând cu osârdie: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnu­lui pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Castul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pusu-te-au pe tine cei fărădelege, în chip cumplit, în groapa cea mai de jos, îngropându-te şi ucigându-te, Prealăudate Cas­tul, cel ce cântai cu căldură: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Fericită viaţă ai câştigat ca una ce ai numele vieţii, Sfântă Muceniţă Zoe, că ai părăsit prin sugru­mare viaţa cea trecătoare, cân­tând: Binecuvântaţi toate lu­crurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înfrumuseţatu-te-ai, născând pe Dumnezeu şi Stăpânul, Care luminează, Preacurată, neamul oa­menilor cu Dumnezeieşti Fru­museţi; Căruia strigăm: Bine­cuvântaţi toate lucrurile Dom­nului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

În cuptor, tinerii lui Avraam, ca într-o topitorie, au stră­lucit cu frumuseţea dreptei cinstiri de Dumnezeu, mai curat decât aurul, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul Naşterii tale...

Stih: Sfinte Mucenice Sebastian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să te învredniceşti de Dumnezeiasca Lumină, de Mărirea şi de Frumuseţea Cea Veşnică, vrednicule de laudă, Sfinte Mucenice Sebastian, bărbăteşte ai răbdat chinurile, durerile şi moartea; pentru aceasta toţi te fericim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai în mijlocul ce­lor împreună luptători, ca un soare în mijlocul stelelor, mu­cenice, iar acum Dumnezeiasca boltă a Bisericii se luminează cu preasfinţitele străluciri ale sfinţitelor tale nevoinţe şi toată nebunia cea îndrăzneaţă a dia­volului se risipeşte.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind pe Hristos, Sfinţii Mucenici Tiburtie, Marcelin, Marcu, Zoe şi Castul, pătimesc împreună cu învăţă­torul lor şi de Dumnezeu Înţelepţitul Sebastian şi culeg deo­potrivă cununile biruinţei, rugându-se totdeauna pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ridicatu-s-a, sălăşluindu-se în Locaşurile Cele Luminoase, ceata cea îndumnezeită a mu­cenicilor şi se veseleşte în ceruri, pururea rugându-se Iubi­torului de oameni pentru noi, cei ce îi fericim pe ei totdeauna.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Se înspăimântă Oştile cele înţelegătoare, văzând că Dum­nezeiasca Strălucire a Tatălui este ţinută în chip de netâlcuit în braţele tale, având asemă­narea ta; ca să îndumnezeiască pe oameni, Fecioară Maică, Neispitită de nuntă.

Irmosul:

Chipul Naşterii tale celei Preacurate, l-a arătat rugul cel aprins care nu se mistuia; şi acum, te rugăm, să stingi cuptorul ispitelor, cel sălbăticit asupra noastră, ca neînce­tat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Având cuvântul deopotrivă de strălucitor cu viaţa lumina­tă, ai tras cu sfinţenia mulţime de necredincioşi către dreapta cinstire de Dumnezeu; cu care împreună ai luptat bucurându-te, suferind răutatea tiranilor. Pentru aceasta, astăzi să­vârşind preasfinţită pomenirea ta şi te lăudăm pe tine.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Marie, Cinstit Locaş al Stăpâ­nului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiri, a greşelilor şi a necazuri­lor; că tu eşti Mântuirea păcă­toşilor, Ajutătoare şi Apărătoare Tare şi miluieşti pe robii tăi.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

O, Minune înfricoşătoare, o, Taină nouă, striga Fecioara cea Curată şi fără de prihană, când Te-a văzut pe Tine, Doamne, în­tins pe Lemn. Cum de eşti osân­dit ca un vinovat la moarte pe Cruce de făţarnicii judecători cei fărădelege, Judecătorule al tuturor şi Cuvinte!