Al lui Andrei Criteanul

Glasul al 8-lea

Cântarea 1

Irmosul:

«Să cântăm lui Hristos, Celui ce a scuturat în mare tirania lui Faraon și pe Israel pe uscat l-a povățuit, că S-a preaslăvit în veci»

Oaia cea mai bună a pustiului și rodul lui Zaharia, și odrăslirea dincolo de nădejde a Elisabetei îi îndeamnă pe credincioși să prăznuiască cinstita lui pomenire.

Cine nu va plânge uciderea lui Irod, gândindu-se că pentru o rușinoasă iubire de plăceri l-a tăiat pe Propovăduitorul Vieții și pe tainicul ucenic al Treimii.

O, serbare de naștere plină de sânge, o, urât ospăț, căci la omor Irod a amestecat beția, iar masa i s-a făcut lui amarnică ucidere.

Cu imne și cântări, cu miruri duhovnicești, să cinstim creștetul tău multminunat care ne-a propovăduit nouă pe Emanuel și care a mustrat pe Irod, Ioane.

Pământul care a primit preacuratul trup cu cinstitul cap ține jgheaburile sângiurilor înțeleptului Botezător ca pe o comoară, păstrându-le în vase de lut.

Să-l lăudăm, o, credincioșilor, pe Botezătorul, care l-a mustrat pe Irod, cel fărădelege, și care a răbdat tăierea capului, ca unul care din râvnă pentru Dumnezeu a fost dat la moarte.

Slavă...

Să slăvim Thearhia(Obârșia dumnezeiască, Începutul a toate, Sfânta Treime) cea mai presus de fire și Viața cea preabună, pe Începutul cel fără de început și Înțelepciunea cea mai presus de început, împreună cu Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Sfânta Treime.

Și acum...

Pe Dumnezeu Cuvântul cel necircumscris, Care S-a sălășluit întreg întru tine, L-ai născut, curată Născătoare de Dumnezeu, pe Același îndoit, ca fiind un singur Fiu întrupat din tine în chip netâlcuit.

Cântarea a 2-a

Irmosul:
«Ia aminte, cerule, și voi grăi...»

L-a propovăduit evreilor pe Mielul, fiul Zahariei, pe Cel ce curățește păcatele lumii prin Botez.

A arătat limpede Împărăția lui Dumnezeu Ioan, strigând: „Pocăiți-vă, căci iată, s-a apropiat mântuirea noastră”.

L-ai mustrat pe Irod, cel înnebunit de plăcerile patimilor, Prorocule mare Propovăduitor, oprindu-l să nelegiuiască împotriva lui Dumnezeu.

Nu a suferit mustrările Irod, ci întorcându-se spre mânie, s-a într-armat împotriva capului tău, mare mucenice al Domnului.

Sângele tău, mai presus de sângele lui Abel, strigă, Botezătorule al lui Hristos, și, îngropat în mormânt, te rogi pentru rugătorii tăi.

Să lăudăm pe văzătorul celor negrăite și pe Botezătorul lui Hristos, pe cel ce a pătimit pentru adevăr, pe dumnezeiescul Înainte Mergător.

Toți ne minunăm de râvna ta și de viața ta deopotrivă cu a îngerilor și săvârșim sfânta ta pomenire, Înainte Mergătorule, Propovăduitorule al lui Hristos.

Alt irmos:

«Vedeți, vedeți că Eu sunt Dumnezeul vostru, Cel mai înainte de veci...»

Vedeți, vedeți că Eu sunt Dumnezeul vostru, Cel ce am arătat râvnitor pe Botezătorul meu, pe cel ce vine în pustiuri în puterea și duhul lui Ilie și care-l mustră pe Irod cel fărădelege.

Vedeți, vedeți că Eu sunt Dumnezeul vostru, Cel ce înțelegător l-am într-armat pe Botezătorul, dându-i lui cuvânt mai ascuțit ca tăișul sabiei și râvna, ca scut al Meu, drept coif, îndrăznirea cea multă.

Veniți, vedeți, ce serbare de naștere a săvârșit nelegiuitul acesta Irod oarecând, căci la ospățul lui, în mijlocul prietenilor lui, a poruncit să se aducă pe tavă preacinstitul cap al lui Ioan.

Slavă...

Cel fără de început, cel nezidit, Dumnezeul nostru, Tu ne-ai arătat nouă modurile nenașterii, ale nașterii și ale purcederii, Tatăl, Fiul și Duhul, închipuindu-Se limpede în Scripturi.

Și acum...

Te slăvesc pe Tine, Cel Unul și nedespărțit după întrupare, pe Cel mai înainte de veci Unul născut din Tatăl, iar la sfârșit iarăși din Fecioară cu trupul pentru noi fără de amestecare și nedespărțit Te-ai născut Fiu în două firi.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Nu este Sfânt precum Domnul, nu este Drept ca Dumnezeul nostru, pe Care-L laudă toată făptura, nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.

Botezătorule al lui Hristos, nașterea îți este slăvită, viața ta, fără de prihană, înaintarea, cinstită și arătarea, străină, moartea, cinstită și îngroparea, cuvioasă.

Arătând cu degetul mai întâi pe Mielul, apoi cu limba, pe Irod mustrându-l, iar a treia oară, cu capul, ne izvorăști nouă minunile din vasul cel de lut.

Pustiul strigă virtuțile tale, Botezătorule, Biserica propovăduiește viața ta, nevoința și îndrăznirea cea către Dumnezeu, prin care l-ai certat pe Irod cel fărădelege.

Căci cum nu avea Irod să se rănească de cuvintele tale prin care îl mustrai, ca pe unul care nelegiuia la vedere? Căci vedea viața ta strălucind dimpreună cu cuvântul.

Nesuferind mustrările tale, Ioane Botezătorule, în temniță te-a închis Irod cel fărădelege și cu lanțuri te-a legat pe tine cel ce strigai neîncetat desfrânarea lui.

Curatul tău cap înmuiat în sângiuri și-a împletit în chip legiuit cununa nestricăciunii, Ioane Botezătorule, pentru aceea propovăduiești încă și mai limpede pe Mielul lui Dumnezeu.

Slavă...

Treime mai presus de ființă și unime mai presus de dumnezeire, fire necuprinsă, putere nezidită, slavă de o cinste, miluiește lumea și izbăvește-o pururea de primejdii.

Și acum...

Dumnezeu fiind, Te-ai deșertat pe Sine, Unule Născut, ca să mântuiești pe cei pe care i-ai plăsmuit și pentru care Te-ai făcut om, întrupându-Te din Fecioara și întreaga mea fire ai împăcat-o cu Tatăl.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Din munte umbrit, Cuvinte, cu dumnezeiască vedere Prorocul a cunoscut că vrei să Te întrupezi din singura Fecioară, și cu frică a slăvit puterea Ta».

Lămurindu-ne nouă Împărăția lui Hristos, ai arătat noroadelor căile pocăinței și ai mustrat pe Irod cel ce nelegiuia, mare Propovăduitorule Ioane înțelepte.

Nesuferind Irod mustrările tale, Botezătorule, s-a întors către mânie, și pizmă, și amărăciune și a așteptat vremea ospățului nașterii sale, în care s-a răzbunat pe tine, Propovăduitorule al lui Hristos.

Este adus preacuratul tău cap în mijlocul muritorilor purtat pe tavă, ca un fel de mâncare, Prorocule și a împlinit ospățul întristării.

Bucură-te, Botezătorule, să sălteze duhul tău, căci mustri pururea pe Irod cel fără de Dumnezeu, și tuturor celor din iad le propovăduiești, zicând: „Iată, s-a apropiat mântuirea”.

Se minunează pământul de viețuirea ta, Ioane, propovăduiește cerul nedreapta tăiere, trâmbițează Biserica mulțimea virtuților tale, cântându-le.

Ai locuit, Prorocule Propovăduitor, pustiurile și ai desțelenit suflete și inimi  fărădelege, tăind cu securea pocăinței nerodirea sufletelor noastre.

Slavă...

Mă închin Ție, Tatălui celui fără de început, Viața; mă închin Fiului Tău celui fără de prihană, Viața, și slăvesc pe Duhul cel Sfânt, izvorul cel viu și Viața – cu adevărat o singură Viață.

Și acum...

Te-ai născut din Maică Fecioară fără dureri, ai păzit-o pe ea curată după naștere, Cel ce, fără a ieși din Sineți, ai luat firea mea întreagă, afară numai de păcat.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cel ce din noaptea necunoștinței ai strălucit marginile cu cunoștința de Dumnezeu, luminează-mă pe mine cu dimineața iubirii Tale de oameni, Doamne».

Oaia pustiului și comoara întregii lumi, Înainte Mergătorul ne pregătește astăzi nouă duhovnicesc ospăț.

Pe părtașul plăcerilor, pe călcătorul legilor, pe Irod, iubitorul amarnic al Irodiadei, l-a mustrat Ioan.

Dreptcredinciosul proroc l-a rușinat pe Irod cel fărădelege care trăia în desfrâu și care hulea cele ale lui Moise.

Fiica Irodiadei dănțuiește și Ioan este legat în temniță și tăiat, o, beție a lui Irod, o, fărădelege a acestui suflet!

Pământul  a primit sângele tău, Iisus ți-a primit duhul tău, Dumnezeul părinților, și Irod, așijderea, osânda, Botezătorule.

În loc de bucurie, ospățul s-a umplut de durere, căci Irod a vărsat în el sânge nevinovat.

Slavă...

Lumină Te laud pe Tine Tatăl, Lumină slăvesc pe Fiul Tău, Luminii mă  închin, Duhului Tău celui Preasfânt, Lumină nedespărțită în trei sori.

Și  acum...

Bucură-te, munte sfânt din care s-a tăiat piatra fără mână, ceea ce ai închegat în chip fără de prihană trup precurat lui Dumnezeu Cuvântul.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Precum ai scăpat pe pro­rocul din adâncul cel mai de dedesubt, Hristoase Dumnezeule şi pe mine mă dezleagă de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni şi Te rog îndreptează viaţa mea».

Când Ioan a cunoscut mai dinainte că a ajuns la sfârșitul vieții, a trimis doi ucenici la Domnul îndreptând inima lor împietrită.

Cinstind tăierea cinstitului și preacuratului tău cap, Prorocule al lui Hristos, lăudăm pomenirea ta cea pururea cinstită de toată lumea, preafericite.

O, spurcat ospăț, o, amarnică serbare de naștere, o, rușine a beției! Irod cel fără de lege, cuprins de nebunie, mustrat fiind, cugetă uciderea Prorocului.

Ca unul care stai lângă tronul lui Dumnezeu, Ioane prealăudate, cu fierbințeală te rugăm să pomenești turma ta în rugăciunile tale, ca să ne unim cu Dumnezeu.

Slavă...

Un Dumnezeu pe Tine Te slăvesc pe Fiul împreună cu Tatăl și cu Duhul cel Viu, pe Unul ca mai înainte fără de început, pe altul ca împreună-fără-de-început și pe celălalt de un tron și împreună-veșnic.

Și acum...

Cel acum Fiu al Fecioarei S-a arătat mai înainte Fiu al Tatălui, nu Altul gândit pe lângă Cel văzut, chiar dacă a rămas în ambele firi desăvârșit.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Cel Ce ai întemeiat pământul întru început şi Cerurile cu cuvântul le-ai întărit, binecuvântat eşti în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri».

Propovăduind Ioan legea lui Dumnezeu, nu l-a convins pe necredinciosul Irod nelegiuitul să se înțelepțească, căci foc era în el, în cugetul păcatului.

O, cap care povățuiești limpede și din pământ: „ Iroade”, strigând, „nu ți se cuvine ție, care calci legea, să porți hlamida, ca veșmânt de rege”.

Cel ce L-ai propovăduit în lume pe Mielul Care ridică păcatele lumii, Lui te-ai adus jertfă bineprimită, Celui propovăduit de tine, Hristos, singurul Dumnezeu.

Irod a râvnit lui Ahab, pe Nabot îl imită Ioan, iar Irodiada pe Izabela, iar Botezătorul lui Hristos pe Ilie Tesviteanul.

Cu arme de rușine, Irod cel făr’de lege împlătoșându-se, cu jurământ împlinește fărădelegea la ospățul nașterii sale, având beția conducând acolo împreună cu el.

Cine cu adevărat poate să-l cinstească după vrednicie pe râvnitorul Legii lui Moise și pe prorocul adevărului în cântări duhovnicești și dumnezeiști laude?

Slavă...

Un singur Dumnezeu slăvesc, Treimea, cea în trei persoane lăudată, una prin fire, una prin împărăție, căci este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Și acum...

Fără de trup fiind, Te-ai întrupat fără de schimbare, fără de ani fiind, ai fost cunoscut sub ani din Fecioară, Ziditorul a toate, rămânând fără de amestecare ceea ce erai și devenind ceea ce nu erai.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Pe cel slăvit în Muntele cel Sfânt...»

Cel ce a propovăduit venirea lui Hristos celor din iad a venit, vestind: „Cel ce a dezlegat chinurile de naștere vine, Domnul slavei pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii”.

În temniță te-a închis Irod, Ioane, al doilea Ilie, și, legându-te cu legături de fier, a ucis pe credinciosul vestitor al Împărăției și al pocăinței.

O, masă plină de sânge, o, mâncăruri pipărate cu uciderea, o, ospăț plin de deșertăciune, o, cruzime și ucidere a lui Irod cel fărădelege!

Cine a mai văzut vreodată în ceasul ospățului și în mijlocul banchetului sângiurile unui mort de curând tăiat picurând și cap încă zbătându-se pus înainte pe tavă ca de mâncare?

Ioane, Apostole și Mucenice, Prorocule și Înainte Mergătorule al Domnului, Botezătorule și Propovăduitorule al Celui cunoscut de tine și mai înainte de scutece, roagă-te neîncetat pentru rugătorii tăi.

Lăudând, Mântuitorule, ca proroc și mai mare decât un proroc pe Botezătorul Tău, ca mijlocitor al Legii și al harului, îl mișcăm pe el împreună cu maica Ta la rugăciune către Tine, Binefăcătorule.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Sfânt ești Părinte Atotțiitorule, Sfânt ești Fiule Milostive, Sfânt ești și Tu, Duhule cel Mângâietor, o singură sfințenie, o singură dumnezeire, o singură împărăție.

Și acum...

Întreg sus și întreg jos, Cuvinte, în sânurile Tatălui și ale maicii Tale, întreg Dumnezeu și întreg prin fire om, Unul prin ipostas și îndoit prin fire ești Milostive.

Să lăudăm...Irmosul:

«Pe cel slăvit în Muntele cel Sfânt, Care a făcut cunoscut lui Moise în rugul cel de foc taina pururea Fecioarei, pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii»

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Pe Cel ce mai dinainte a arătat în Munte dătătorului de lege în foc și în rug nașterea pururea Fecioarei, spre mântuirea noastră a credincioșilor, cu laude fără de tăcere să-L mărim». 

Al doilea Ilie ni te-ai arătat nouă, Prorocule, ca unul care ai venit în duhul și în puterea aceluia, închipuind blândețea lui Moise și sfințenia prorocilor.

Destrăbălată dănțuire, beție, adulter și jurăminte, aceste patru nelegiuiri le-a născut Irod, dar și plăcerea, și desfrânarea, și rușinea și în urma tuturor, nedreapta ucidere.

Tăindu-ți-se capul, Ioane, de către Irod, ai fost trimis să propovăduiești duhurilor celor din iad pe Cel ce avea să vină și să-i mântuiască pe toți credincioșii din Adam care muriseră mai înainte.

Așteaptă puțin, o, Iroade, și vei vedea atunci capul pe care l-ai tăiat la ospăț, tu în beție fiind, iarăși mustrându-te cu multă îndrăzneală la Scaunul Judecătorului tuturor.

Sfeșnicul luminii și Glasul Cuvântului fiind, oaie a pustiului și Propovăduitor al Mielului lui Dumnezeu, Ioane, mucenicul feciorelnic al Domnului roagă-te să se mântuiască cei ce te cinstesc pe tine.

Cinstindu-te pe tine cu laude, Înainte Mergătorul lui Hristos, și săvârșind an de an preacinstită pomenirea ta, prin mijlocirea ta către El, ne slobozim din greutăți.

Oile tale suntem toți, Prorocule al Domnului, și miei ai turmei tale suntem, o, Ioane, dar păstorește-ne pe noi, pe toți cu rugăciunile tale, mântuind din primejdii sufletele noastre.

Să ne bucurăm toți și să ne veselim, să-I strigăm lui Dumnezeu cu glasuri fără de tăcere, fiindcă om îngropat în pământ izvorăște credincioșilor izvoare dumnezeiești.

Slavă...

Cu slavă și cu cinste să ne închinăm luminii, și vieții, și izvorului nestricăciunii, Treimea, trei ipostasuri fără de început într-o singură Thearhie.

Și acum...

Singură între femei te-ai arătat după naștere fecioară, singură între femei tu te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, singură ai dezlegat-o pe Eva din durerile de naștere și ai șters blestemul strămoșului.