Canon ce aparține Patriarhului isihast Sfântul Filotei Kokkinos

Glasul al 4-lea

Cântarea 1

Irmosul: «Noianul Marii Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.»

Deschide dreapta Ta cea atotputernică, Îndelung răbdătorule, și umple orice vietate de bunăvoință, precum este scris, pentru aceea, cu voia Ta, hrănește și acum cetatea Ta.

Binevoiește, ca un Bun, Stăpâne, a ne da nouă ploaie  și însănătoșește pe poporul Tău cel acum bolnav și desăvârșește pe clerul Tău, iar pe săraci hrănește-i, Hristoase, cu rugăciunile celei ce Te-a născut.

Pământul Tău, ascultând de porunca Ta, Stăpâne, a dat roadele cele de fiecare an, dar încă cere bunătatea Ta și rouă la bună vreme, mai înainte de pârguirea lor.

A Născătoarei...

Cu leacul folositor al caldelor tale rugăciuni, Stăpână, scoțând curgeri de ape din mare, îmbată brazdele pământului nostru și-i înmulțește roadele.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne, şi Scăparea, şi Întărirea.»

Stăpânești ca un Făcător a toate cu putere tare, Stăpâne, pentru aceea, hrănește astăzi cetatea și poporul Tău, rugămu-ne.

Caută, Mântuitorule Bune, spre pământ și dăruiește ploaie roditoare, desfătează poporul Tău cu dumnezeieștile rugăciuni ale Maicii Tale.

Căutați și veți afla, Tu, Cel bun, ai zis, Hristoase, drept aceea, dă, Stăpâne, apă și hrană celor ce o cer de la Tine.

A Născătoarei...

Cu puterea   cuvenită lui Dumnezeu a Stăpânului și Fiului Tău, Preacurată, zdrobește puterea vrăjmașilor și hrănește pe poporul cel flămând.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Ridicat pe cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.»

Mulțimea celor săraci Te roagă pe Tine, Cel ce ai sărăcit pentru noi cu a noastră sărăcie, dăruiește, Iubitorule de oameni, pământului și cetății Tale rouă din cer și picăturile bogăției Tale.

Împărăteasa cetăților știindu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu cu adevărat, Stăpână Fecioară, cu credință strigă ție: hrănește-mă pe mine, ceea ce flămânzesc, căci toate le poți prin nașterea ta.

Știindu-te pe tine sfântă ocrotire, și mântuire, și ancoră tare a nădejdii, cu credință alergăm, încredințându-ți ție mântuirea și a trupului, și a sufletului.

A Născătoarei...

Izbăviți fiind, prin nașterea ta, din durerea și din stricăciunea strămoșilor, Stăpână Fecioară, acum te rugăm: răpește-ne pe noi din foamete, secetă și din toate primejdiile.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.»

Potolește valul păcatului nostru și prin curgeri de apă inundă pământul tău și hrănește poporul.

Prin Cuvântul Tău, Atotputernice, ai săturat mii în pustie, o, Stăpâne, hrănește iarăși și acum cetatea, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut.

O, Stăpâne, primește rugăciunile mulțimilor călugărilor, ale bătrânilor și ale celor mai tineri, și hrănește cetatea care se primejduiește.

A Născătoarei...

Adunarea sfântă a preoților, Iubitorule de oameni, Sfântul Tău Sânge +și Trup împărtășindu-le+, cere acum să dai apă pământului, [cu rugăciunile Maicii Tale], Stăpâne.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Venit-am în adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele cele multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Mult Milostive».

Cu pâraiele și roua rugăciunilor tale, dă acum poporului și cetății șuvoaie îmbelșugate, roditoare, Maica lui Dumnezeu și pe cei flămânzi, Stăpână, hrănește-i pe toți, ca o iubitoare de oameni.

Ospătează și hrănește pe poporul tău, cu rugăciunile tale, Fecioară, ceea ce, prin rodul tău, ai arătat firea noastră plină și de hrană, și de băutură nemuritoare în chip mai presus de fire.

Ceata pruncilor celor fără de răutate, împreună cu mamele care se tânguie, și mulțimea celor lipsiți și bolnavi Îl roagă pe Bunul Stăpân: Hrănește-i pe toți ca un Iubitor de oameni.

A Născătoarei...

Pe Dumnezeu întreg L-ai avut în pântecele tău Care S-a pogorât ca ploaia pe lână, Fecioară, pogoară acum din cer ploaie pe pământ și înmulțește roadele lui.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.»

De focul foametei și al cuptorului barbar, de uciderile războaielor fratricide și de orice altă urgie izbăvește-mă, Îți strigă Ție cetatea Ta, cu mijlocirile celei ce Te-a născut, Iubitorule de oameni, Stăpâne.

Izbăvește cetatea Ta de robie, de secetă și foamete, dă obișnuita rouă pământului Tău și ușurează rana poporului Tău, Hristoase, cu dumnezeieștile rugăciuni ale maicii Tale.

Împreună cu Apostolii, corurile mucenicilor, șirurile aschiteilor, sfânta adunare a tuturor învățătorilor Te roagă, Iubitorule de oameni, cercetează cu îndurările Tale acum pe poporul Tău după obicei.

A Născătoarei...

Pe cei ce au ajuns în acest cuptor al ispitelor, mântuiește-i cu roua rugăciunilor tale, ca o bună, cum pe tineri i-a izbăvit mai dinainte străină nașterea ta, preînchipuită fiind în cuptor.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.»

Primind rugăciunile noastre cercetează după obicei cu îndurările Tale pe poporul Tău, Iubitorule de oameni, dând ploi roditoare pământului Tău, cu rugăciunile celei ce Te-a născut fără de sămânță.

Ai primit în pântecele tău ploaia cerească, Născătoare de Dumnezeu, și ai hrănit lumea înfometată cumplit. Pentru aceea, hrănește și acum, Curată, cetatea ta, dăruind ploaie simțită.

Lumină neînserată fiind, Hristoase al meu, alungă noaptea aceasta fără lună și fără stele a ispitelor, risipind norul deznădejdii cu rugăciunile neadormite ale celei ce Te-a născut pe Tine.

A Născătoarei...

Slăvita biserică a Ziditorului, cetatea însuflețită a Împăratului ceresc, Stăpână, hrănește cetatea ta cea flămândă, dăruind din cer ploaie aducătoare de rod.

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.»

Mâinile, și ochii, și faptele cele înțelegătoare, o, prieteni, toți ridicându-le cu râvnă către Făcătorul și Stăpânul Hristos, într-un glas să ne rugăm să dea biruință Împăratului.

Primește pe Biserica Ta, Hristoase al meu, care cântă într-un glas și Te roagă după obicei și împlinește rugăciunile ei, cu solirile Maicii Tale și ale Sfinților Tăi, Iubitorule de oameni.

O, Cuvinte al lui Dumnezeu și Înțelepciunea cea ipostatică și vie, întărește Biserica Ta, mireasa cea frumoasă și dragă Ție, păzind-o pe ea de felurite erezii, Iubitorule de oameni.

A Născătoarei...

Înalță, Stăpână Fecioară, Biserica Fiului Tău, vânturând cu rugăciunile tale, toată vătămarea ereziilor și dăruind împăratului minunate trofee de biruință împotriva barbarilor.