Canonul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei

15 Mai
 

Se pune canonul praznicului cu irmo­sul pe 8 şi canonul ierarhului pe 6.

Canonul Ierarhului

Cântarea 1, glasul 1:

Irmos: Cântare de laudă...

Măsura bărbatului desăvârșit, după marele Pavel, pe pământ ajungând-o, de-a pururea te veselești cu cei întâi-născuți înscrişi în cer, preaînţelepte. Icoană făcându-te milosti­virii Celui ce soarele îl răsare peste toţi, de-a pururea te-ai arătat ocrotitor săracilor și asupriţilor.

Slavă...

Lucrarea poruncilor ai săvârşit-o cu frică şi dragoste, înţe­lepte, neîncetat, blândeţile lui David agonisindu-ţi ca un bun, preaminunate.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osânda strămoșilor a dezlegat-o, din tine întrupându-Se precum a binevoit - Cuvântul lui Dumnezeu; pentru aceasta te măresc toate neamurile.

Catavasia praznicului

Cântarea a 3-a:

Irmos: întăritu-s-a inima mea...

Sădit în taină, minunate, la izvorul apelor Duhului Sfânt, adus-ai rod la vremea ta însutit, fericite, către toţi săracii puru­rea lucrând milostenia. Talanții Domnului cu dragoste pe pământ ca un înţelept înmulţindu-i, de la Stăpânul tău Hristos ai auzit cuvin­tele răsplătirii celei veşnice, bine-lucrătorule.

Slavă...

Iubind casa Domnului și de omul cel dinlăuntru îngrijindu-te neîncetat cu osârdie, preaminunate Iacob, astăzi te bucuri în cămările cereşti ale Tatălui.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Vestirea naşterii Cuvântului primind-o de la înger, Fecioară, fără de tată ai năs­cut pe Stăpânul zidirilor; pen­tru care toate limbile te cântă, mărindu-te.

Condacul şi icosul praznicului. Sedealna Ierarhului, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Pomelnic pe pământ scri­ind pentru obştea Putnei, iar în ceruri, la Hristos, dobândind îndrăznire, pomeneşte-ne, Ierarhe, şi pe noi, cei ce săvârșim cu credinţă cinstită pomenirea ta, şi mijloceşte să fim scrişi în Cartea Vieţii.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am, Doamne...

Următor arătându-te apostoleştii fapte cu totul, tuturor toate te-ai făcut, preabunule păstor, turma apărându-ţi cu dragoste.

Lepădând cele pământeşti întru dorirea celor din ceruri, secerat-ai, fericite, bogăţia haru­lui şi a înţelepciunii, slăvite.

Slavă...

Uneltirea viclenilor ai destrămat-o cu chibzuinţă, minunat împotrivindu-te, o, preaînţelepte, cu milostivirea spre cei sărmani.

Și acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Isaia, văzându-te mai dinainte, Maică-Fecioară, spăimântatu-s-a, cântând ţie; deci, urmând acestuia, obştea creştinească te laudă.

Cântarea a 5-a:

Irmos: De noapte mânecând...

Ispitit ca aurul în focul cel ceresc, ai strălucit, slăvite, cu mulţimile virtuților, ca un soare, Părinte, acum luminându-ne. Aşternut picioarelor pe toţi vrăjmaşii tăi ţi i-ai făcut, slăvite, prin lucrarea miloste­niei; pentru care te bucuri de-a dreapta Stăpânului.

Slavă...

Cercetat-ai, bunule, pe cei flămânzi şi goi, după porunca Domnului, şi de-a dreapta împăratului moştenire ai pri­mit, ca un binecuvântat.

 

Si acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osândit cu faptele mă aflu neîncetat; deci tu, Fecioară, pururea către Fiul tău roagă-te, mijlocindu-mi, Stăpână, ier­tare de păcate.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Pe Prorocul lona...

Văcăritul, darea cea cumplită, cu puterea ta legând, milos­tiv te-ai arătat tuturor celor sărmani şi sufletul ţi-ai pus, Părinte, pentru poporul tău.

Vas ales te-ai arătat al Stăpânului Hristos, miloste­nia lucrând, minunate Iacob, şi de harul Lui cu îmbelşugare împărtăşindu-te.

Lui Hristos bine-plăcând, fericite, pe pământ, cu cei blânzi te veseleşti în pământul celor vii și în curţile Domnului pururea, o, Ierarhe.

Slavă...

Ajutorul tău cel neîmpuţinat avându-l obştea ta, te cinstește în cântări, săvârşind pomeni­rea ta cu dragoste şi cu evlavie, fericite.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușă încuiată te-a vestit lumii Iezechiel, că fecioară ai năs­cut și fecioară ai rămas în naștere, Maică Fecioară, precum şi după naştere.

Condacul Ierarhului, glasul al 2-lea:

Cu fapte bune şi cu virtuţi împodobindu-te, Sfinte Ierar­he Iacob, dascăl înţelept al cre­dincioşilor te-ai arătat şi înno­itor al mănăstirii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare te-ai învrednicit a fi. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Alt condac, glasul al 4-lea, Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Pe mlădița lui Hristos cea roditoare, pe Iacob, cu evlavie să îl cinstim cei credincioşi, că dăruieşte îmbelşugat, celor ce-i cântă, lucrările harului.

Icos:

Praznic de veselie ne-a răsă­rit astăzi, fraţilor, veniţi să ne bucurăm! Că nu doar florile acestei primăveri ne aduc acum miresme, ci mai ales floarea cea în Hristos odrăslită şi cu roua Duhului udată, Ierarhul lacob cel preaminunat, păsto­rul duhovnicesc al Moldovei. Veniţi, dar, pe acesta să îl cin­stim cu evlavie, că dăruieşte în chip minunat lucrările harului.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în cuptor...

Duhovniceasca vie a lui Hristos cu dragoste lucrând-o, fericite Iacob, întru a Lui dum­nezeiască jitniţă ţi-ai adunat roadele faptelor, cu lucrătorii cei buni în cer numărându-te.

Al Preacuratei chip împo­dobind şi candelă de argint punându-i înainte, fericite, l-ai dat izvor de vindecări creştini­lor; deci şi tu, lângă Stăpâna tuturor, ca o candelă astăzi în cer străluceşti şi mijloceşti pentru noi.

Slavă...

În grădina celor pământeşti, slăvite, vieţuind, ai dorit cele cereşti, nesocotind sudorile şi truda din vremea secerișului, ci nădăjduind a lua roada ostenelilor.

Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Icoana ta, Fecioară, sărutând-o, cu toții te vestim Născătoare de Dumnezeu și cântăm: Bucură-te, Maica Domnului, ocrotitoarea credincioşilor care aleargă la tine, Stăpână, cu dragoste.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De Care îngerii...

Adânc temelia casei tale aşezând-o pe piatra credinţei, Ierarhe Iacob, puhoiul ispitei l-ai răbdat neclintit, casa întă­rită având-o, fericite. De dragostea Domnului, slăvite Iacob, nimic nu te-a despărţit, de-a pururea cân­tând: Să binecuvinteze toate lucrurile şi să-L preaînalţe pe El întru toti vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmat-ai cu dragoste Păs­torului Celui bun si sufletul pentru oi ţi-ai pus, slăvite, iar acum ai primit de la El cununa neveştejită a slavei, fericite.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cămară, palat şi tron, vas aurit şi toiag umbrit te-au ară­tat Scripturile demult, că ai năs­cut cu trup, Fecioară, din cura­tul tău pântece, pe Cuvântul Tatălui, Maică Preacurată.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe nonă cel de lumină...

Să dănţuiască Moldova și să se bucure Putna, preamilostiv mijlocitor dobândindu-şi la Domnul pe fericitul Ierarh, pe Iacob cel minunat, pe care astăzi cu credinţă și cu râvnă credincioşii îl cinstim întru cântări.

Ascultă, Sfinte, şi pleacă urechea ta către obştea care te laudă acum cu credinţă, Părinte, şi mâinile, ca un ierarh, spre Domnul ridică-le, cerând pentru noi iertarea păcatelor şi har dumnezeiesc.

Bineprimită fă, Sfinte, puţina noastră cântare la tronul Celui milostiv, cu solirea ta sfântă, preaminunate Iacob, te rugăm noi, robii tăi, care cu dragoste şi cu evlavie săvârşim preacin­stită pomenirea ta acum.

Slavă...

Icoana ta preacinstită şi racla moaştelor tale toti credincioşii sărutându-le, minunate Iacob, sufletul nostru îl sfinţim, şi mintea, şi inima, şi cugetul; deci mijloceşte pentru noi de la Domnul har dumnezeiesc.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădăjduind pururea în mij­locirea ta, Maică, la Hristos, împăratul a toate, noi, robii tăi, alergăm cu dragoste; deci mâinile tale întinde-le la rugă­ciune către El, Preacurată, îndurat făcându-L nouă.

Luminândele

Glasul al 3-lea, Podobie: Lumina cea din lumină...

Să prăznuiască Moldova şi să se bucure Putna că solitor câştigat-au la Făcătorul a toate pe Iacob, Ierarhul nevoitor şi mult-milostiv.

Slavă...,

Alta, a Ierarhului, glasul al 2-lea, Podobie: Femei, auziţi...

Ca răsăritul soarelui, slăvită pomenirea ta, preaminunate Iacob, a luminat toată lumea şi negura necunoştinţei cu totul risipind-o, a odrăslit bucurie nespusă obştilor Putnei.

Şi acum..., a praznicului.