Canon de rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos (4)
Cântarea a 5-a
Glasul al 6-lea
Irmosul
La Tine alerg, Cel Ce prin milostivire Neschimbat Te-ai micşorat pentru cel căzut şi chip de rob din Fecioară ai purtat, Cuvinte al lui Dumnezeu; pacea Ta dă-mi-o mie, Iubitorule de oameni.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Spălându-ne gândurile şi mai înainte curăţindu-le, cu Împărtăşirea Tainei Înfricoşătoarei Iconomii, să ne suim cu trupul şi cu sufletul în cetatea Betleemului, ca să vedem pe Stăpânul născându-Se.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Priviţi, prieteni şi nu vă temeţi; că Irod cel fără de minte în zadar se întărâtă să ucidă pe Ziditorul, Cel Ce S-a născut; căci Acesta, ca Domn al vieţii şi al morţii, dă viaţă şi mântuieşte lumea, ca un Iubitor de oameni.
Cântarea a 8-a
Irmosul
Dumnezeieştii Tineri defăimat-au chipul răutăţii celei împotriva lui Dumnezeu; iar Irod, întârâtându-se asupra lui Hristos, se frământă, sfătuieşte cele deşarte şi gândeşte a ucide pe Cel Ce ţine viaţa în mână; pe Care toată făptura Îl binecuvintează slăvindu-L în veci.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să scuturăm somnul lenii de pe ochi; toţi credincioşii întru rugăciuni să priveghem, îndepărtând ispitele vicleanului şi cu păstorii, văzătorii Slavei lui Hristos, să ne arătăm Celui Ce S-a născut; pe Care Îl laudă, slăvindu-L, toată făptura.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să împiedicăm, credincioşilor, a ne ieşi de pe buze cuvânt urât şi pregătind cuvinte de laudă, să le aducem acum lui Hristos, Celui Ce ne-a dezlegat pe noi din îndobitocire, culcându-Se în ieslea dobitoacelor; pe Care Îl binecuvintează toată făptura, slăvindu-L în veci.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cine din oameni va putea pătrunde Adâncul Înţelepciunii şi Atotştiinţei Ziditorului? Care înţelept va descoperi Adâncul cel fără de fund al Judecăţilor lui Dumnezeu? Căci plecând cerurile, cu oamenii a vieţuit, purtând Trup; pe Care Îl binecuvintează toată făptura, slăvindu-L în veci.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să căutăm a ne lepăda de patimile trupeşti, de desfătările lumeşti şi să stăruim în cugetările cele duhovniceşti, înţelepţiţilor de Dumnezeu; ca vrednici să ne apropiem noi înşine prin fapte bune de Stăpânul, Cel ce S-a născut; pe Care îl binecuvintează toată făptura, slăvindu-L în veci.
Cântarea a 9-a
Irmosul
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai Mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Porunca cea pierzătoare a vrăjmaşului celui cumplit, făcând uciderea pruncilor celor fără de răutate, a tulburat naşterea lui Iisus; iar noi, credincioşii, să cinstim pe Cel Ce S-a născut.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Stricând Legile cele fireşti şi Dumnezeieştile aşezăminte lepădându-le, cumplitul Irod, prin fărădelege a lipsit pe mame de fii şi pe pruncii cei fără de vină i-a omorât, pentru Viaţa tuturor.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Deschisu-s-a neamurilor poarta Edenului, născându-Se în peşteră Izbăvitorul; şi Izvor de nemurire ţâşneşte pentru cei însetaţi, Domnul Slavei, pe Care Îl binecuvântăm.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Înconjurat-au îngerii ieslea ca pe un Scaun de Heruvimi; că vedeau peştera cer, într-însa culcându-Se Stăpânul şi strigau: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!
