Canon de rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos

 

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

S-a despicat Marea Roşie şi adâncul cel hrănit cu valuri s-a uscat, făcându-se pentru cei fără de arme loc de trecere, iar pentru cei preaîntr-armaţi, mormânt. Şi cântare cuvioasă lui Dumnezeu s-a cântat, căci cu Slavă S-a preaslăvit Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cea Pricinuitoare de viaţă şi Atotstăpânitoare, Înţelepciunea lui Dumnezeu Cea Nesfârşită Şi-a zidit Sieşi casă, din Curata Maică, ce nu ştie de bărbat; că în trupesc locaş îmbrăcându-Se, cu Slavă S-a preaslăvit Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Taine învăţând pe magi, În­ţelepciunea lui Dumnezeu, cheamă pârga cea din păgâni, pe cei mai înainte necuvântă­tori să-i ospăteze prin cuvânt, Masă de Taină fiind pusă în ieslea dobitoacelor către care, călătorind, aleargă cu daruri, strălucindu-le înainte steaua.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să auzim acum graiurile prooroceşti împlinindu-se prin Duhul; că Fecioara luând în pântece, vine să nască pe Cel Ce a fost mai înainte; pe Care ce­rul L-a arătat magilor şi în­gerii, păstorilor; pe Cel Ce Se arată ca un Prunc.

 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Domn fiind a toate şi Zidi­tor Dumnezeu, zidirea a unit cu sine ca un Milostiv, sărăcind; şi ca un Prunc arătându-Se cu Trupul, în ieslea cea sărăcăcioasă S-a culcat, strigând: mâncaţi Trupul Meu şi vă întăriţi în credinţă.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe Hristos Izbăvitorul, Cel Ce vine acum să-Şi verse Sângele Său pentru lume, Irod se înverşunează să-L ucidă mai înainte de vreme. Pentru aceasta cu ucigaşă cruzime a junghiat cu sabia pe prunci.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu, iar Irod umplându-se de nebunie, se îmbolnăveşte pentru uciderea lui Hristos şi căzând în întunecată îndrăzneală, s-a într-armat spre uciderea pruncilor celor ce nu ştiau de răutate şi a udat pă­mântul cu sângele lor.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Mai înainte văzând Proo­rocul Taina Ta cea de negrăit, Hristoase, a strigat: pus-ai tare dragoste de întărire, Părinte Îndurate, că pe Fiul, Cel Unul-Născut, L-ai trimis, Bunule, Curăţire în lume.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Ca o Ploaie pe Lână şi ca o Picătură pe Pământ pogorându-Te la Ceea ce Te-a născut, Doamne, vii cu milostivire să Te naşti şi cu oamenii să locuieşti; că pe Cel Unul-Născut L-a trimis Tatăl Curăţire în lume.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Primeşti trup omenesc din să­mânţa lui Avraam, Hristoase; şi har peste har vii să dai şi să mântuieşti chipul şi să-l faci fără de stricăciune. Că pe Cel Unul-Născut L-a trimis Tatăl Curăţire în lume.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Băutura cea Nouă după care David, de demult, însetând, a poftit să o bea, vine să izvo­rască în peştera Betleemului şi să potolească setea, care a fost mai înainte în sufletul lui Adam şi al lui David; din care, după trup, Se naşte Hristos.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cu legătura dragostei fiind legaţi, ca nişte iubitori de fraţi, să dăm Slavă Celui Ce dă pace tuturor, Celui Ce Stăpâneşte toate, Celui Ce iubeşte lumea foarte şi Celui Ce a dat Izbăvire pe Fiul Său Cel Iubit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Înţelepciunea lui Dumnezeu, Care ţine apa în aer neatâr­nată, Care opreşte adâncurile şi înfrânează mările, pogorându-Se ca Ploaia pe Lână, S-a Sălăşluit în pântecele Fecioarei.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe magi, ucenicii vrăjitorului Balaam, îi cheamă Hristos, spre cunoştinţă prin stea şi Cel Ce îmbracă cerul cu nori şi de Care se cutremură Heruvimii în iesle Se culcă şi în peşteră încape Cel Ce umple toate.

 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi viforul nemairăbdându-l, ca Iona strig către Tine, Stăpâne: scoate-mă din stricăciune.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Domn ştiindu-Te, cerurile spun Slava Ta, Mântuitorule, prin stea chemând acum pe magi cu daruri spre cunoaş­terea Ta şi spre Dumnezeiasca închinăciune.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel de care s-a atins întinăciunea, să o lepede; şi aşa, curat fiind, să se atingă de Hristos Cel Preacurat, Care Prunc S-a culcat în iesle şi curăţeşte adâncurile inimilor.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii în Babilon nu s-au înspăimântat de văpaia cuptorului; ci, în mijlocul văpăii aruncându-se şi fiind rouraţi, au cântat: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Semn cu capul făcând Irod şi la cele rele mai înainte pri­vind, s-a pornit, vreme potri­vită căutând, să omoare pe Hristos, Cel Ce are putere asu­pra vieţii şi a morţii; Care este Domn al tuturor şi Stăpân al făpturii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Câţi dintre voi sunteţi prie­teni ai lui Hristos, fugiţi îm­preună cu Cel Ce a fugit în Egipt şi acolo bine vă închinaţi Acestuia, cu Dumnezeiască cu­viinţă strigând şi cu un glas preaslăvindu-L.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel ce nu este cu mine, lu­crează împotriva Mea, zice Hristos; şi cel ce nu adună cu Mine, asemănatu-s-a celui ce risipeşte. Pentru aceasta să ne înfricoşăm de trupeasca Lui smerenie.

 

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Fericiţii Tineri în Babilon primejduindu-se pentru Legile părinteşti, au călcat porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul, de care nu au fost arşi, cântare vrednică au cântat Stăpânului: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cugetătorilor de Dumnezeu, ducându-ne cu gândul în Betleem, cu îngerii şi cu păstorii să vedem Minunea, cântând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui Ce dă oamenilor bunăvoire şi pace. Şi pe Dom­nul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

De legea dragostei ţinându-ne, duhuliubirii de fraţi să-l primim; unul cu altul pace având şi una împreună cugetând; că Stăpânul păcii, Hristos, vine să împace toate şi să mântuiască pe cei ce strigă: pe Domnul lu­crurile lăudaţi-L şi-L preaînăl­ţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cinstit-a cu cuvinte înşelă­toare Irod, cel fărădelege, pe Hristos, Cel Ce S-a născut; şi către magi s-a arătat făţarnic, ca şi cum el însuşi ar fi vrut să I se închine. Dar nu s-a ruşinat, urmărind pe Dumnezeu, Cel Ce Se ascundea, nici de prunci nu i-a fost milă; şi nu s-a înţelepţit a striga: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Veniţi, credincioşilor, cu gânduri înalte, să ne îndulcim din Ospăţul Stăpânului şi din Masa Cea Nemuritoare, în peştera cea săracă, cunoscând pe Cuvântul Cel Ce S-a Întrupat în chip de negrăit; pe Acela să-L slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Mergeţi, a zis Irod căpetenii­lor magilor, de căutaţi pe Prunc; şi dacă Îl veţi afla, repede să-mi daţi de ştire, vicleşug în inimă meşteşugind. Dar s-a făcut de râs înşelătorul, în deşert unel­tind fărădelegea.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Făcătorul, Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Înţelepciunea, Cuvântul şi Pu­terea lui Dumnezeu fiind, S-a născut din Fecioara, îndoit cu firile. Deci, cunoscându-L pe Domnul, Dumnezeu şi Om, Îl slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Precum Te-ai arătat cu firea Om, iar nu nălucire, aşa şi Dumnezeu Te-ai arătat, Mân­tuitorule, cu felul aşezării din nou în starea de mai înainte a firii pe care ai luat-o. Pentru aceasta, cinstind Dumnezeiasca Ta Întrupare cea din Fecioară, pe Tine Te slăvim.