Canon de rugăciune la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Naşterii Domnului

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

S-a înscris oarecând, cu bă­trânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împă­rătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.

 

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a ară­tat, întru care este Dumnezeies­cul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Pe voievozii cei puternici, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii, rogu-mă Ţie. Ca întru omorârea trupului meu să-Ţi cânt Ţie, ca şi cu o alăută, cântare de biruinţă.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Bucură-te cerule şi pământule te veseleşte, căci cu noi este Dumnezeu; şi făcându-Se Trup, din Tânăra Fecioară, S-a născut şi cu scutece a fost înfăşat şi ca un Milostiv a dezlegat legăturile greşelilor mele.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărăteasa cea Preacurată a născut mai presus de cuget pe Împăratul tuturor, pe Cel Ce a deschis, celor cu credinţă, Îm­părăţia cea de sus şi a pierdut cu desăvârşire păcatul, Cel Ce pururea Împărăţea întru noi.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Scripturile prooroceşti se îm­plinesc, că Hristos pe Care mai înainte L-au vestit, iată, Se ara­tă Întrupat, în cetatea Betleemului; să ne grăbim acum a prăznuim mai dinainte, astăzi, Naşterea Sa, cu îndreptarea gândului.

 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Biserica cea stearpă din păgâni a rodit şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; să strigăm Minunatului nos­tru Dumnezeu: Sfânt eşti, Doamne!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Proorocul Daniel Te-a văzut pe Tine, Cu­vinte, Piatră Tăiată din Munte Fecioresc, Care ai zdruncinat cu Puterea Ta templele idoleşti. Pentru aceasta, cu frică Te slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Magii de la Răsărit, povăţuiţi fiind de stea, Ţi-au adus Ţie, Împăratului tuturor, Hristoase, daruri: smirnă, aur şi tămâie, minunându-se de smerenia Ta.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Maria, Ţarina cea Nearată, se duce să nască în cetatea Betleemului pe Spicul de grâu, de viaţă Purtător, Care hrăneşte sufletele tuturor celor ce strigă: Sfânt eşti, Doamne!

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cel Ce şade întru Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, Iisus Cel mai presus de ceruri, pe Nor Uşor a venit şi a mântuit cu Mână Curată pe cei ce strigă: Slavă Puterii Tale, Hristoase!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Sfântul Vas cu mir al Cinstitei Sfinţenii vine să deşerte în ce­tatea Betleemului pe Acela Care dă sfinţenie nouă tuturor, celor ce strigăm: Slavă Puterii Tale, Hristoase!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Grăitorule de Dumnezeu, Proorocul Isaia, văzând împlinite cele proorocite de tine, bucură-te şi dănţuieşte, că Fecioara a năs­cut cu Trup, fără de sămânţă, în peştera Betleemului, pe Cel vestit de tine, de mai înainte.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Iisus cu Trup Se naşte şi Cel fără de ani sub ani Se vede Prunc, dezlegând greşelile mele cele vechi şi cu negrăita Lui să­răcie acum mă îmbogăţeşte pe mine, cel ce am sărăcit prin călcări de Lege, făcătoare de stricăciune.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Nelegiuiţii nu vor vedea Slava Ta, Hristoase; dar noi, de noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Unule-Născut, Strălucirea Părintească a Slavei Dumnezeirii, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Din Fecioară S-a născut Dum­nezeu Emmanuel şi în iesle culcându-Se a lucrat, voind cea de a doua chemare a noastră. Să prăznuim de mai înainte, cu cucernicie, Naşterea Lui.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cuvânt al Tatălui fiind mai înainte de început şi de O Fiinţă, în ieslea necuvântătoarelor culcându-Te, ne-ai dezlegat de necuvântare, pe noi, care mai îna­inte prăznuim, cu cucernicie, Naşterea Ta.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Fericită este Rădăcina lui Iesei, Ceea ce a odrăslit pe cea Curată, care a purtat Floarea Cea Dumnezeiască, pe Hristos Dom­nul, a Cărui Naştere mai înainte să o prăznuim, bucurându-ne.

 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; ci, ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Prunc Tânăr pe pământ născându-Se nouă Cel mai înainte de veci, din Tatăl în chip de ne­grăit a Strălucit şi pe toţi ne-a eliberat din călcarea Poruncii, ca un Milostiv.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Minunate şi uimitoare gla­suri s-au auzit în cetatea Betleemului, născându-Te Tu, Cu­vântul Cel fără de început; că păstorii cu Îngerii Ţi-au adus cântare, ca Unui Stăpân.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Steaua a vestit magilor pe Soarele dreptăţii, Cel Ce S-a născut în chip de negrăit; a Că­rui Cinstită Naştere mai înainte să o prăznuim, veselindu-ne.

 

CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.

 

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea au­zind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dum­nezeu Cel mai înainte de veci.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Ce­lei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cei trei tineri în Babilon nesocotind porunca tiranului, în mijlocul văpăii strigau: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cum Te va încăpea peştera pe Tine, Cel Neîncăput, Care vii să Te naşti pentru noi? Cum Te va alăpta Fecioara pe Tine, Mi­lostive Iisuse, Cel Ce eşti Hră­nitorul tuturor?

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Magii, urmând cuvintelor vrăjitorului Balaam, au alergat să se închine lui Hristos cu da­ruri, cunoscându-L pe Dânsul Împărat a toată suflarea.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Fire omenească, stearpă de orice faptă bună, bucură-te şi te veseleşte! Că Hristos vine să Se nască cu Trup din Fecioara, ca să te arate pe tine roditoare de fapte bune.

 

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pogorându-Te la cei ce se arătau plini de cucernicie, în mijlocul văpăii i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe mine, cel ce prin multele călcări de Poruncă m-am făcut peşteră de tâlhari, Hristoase, mântuindu-mă prin milostivi­rea Ta cea de negrăit, ai bine­voit în peşteră a Te naşte din Preacurata Fecioară.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Scris-ai desăvârşita mea ier­tare, înscriindu-Te, din porunca Cezarului, împreună cu robii, Făcătorule al făpturii; laud mila cea nemăsurată a milostivirii Tale, Stăpâne.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Luminat Palat al Stăpânului, cum ai intrat în peştera cea mică, spre a naşte pe Împăra­tul, Domnul Cel Ce S-a Întrupat pentru noi, Preasfântă Fecioară, Dumnezeiască Mireasă?

 

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Eva, prin greşeala neascul­tării, a adus în lume blestemul; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, cu Vlăstarul zămislirii tale ai înflorit în lume Binecuvântarea; pentru aceasta toţi te mărim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să dănţuim, credincioşilor, să săltăm şi într-un glas de bu­curie, să strigăm; vine Mântui­rea tuturor, Se apropie să Se nască Domnul şi să mântuiască pe cei ce cinstesc Naşterea Lui, cu gând cucernic.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Ia-ţi psaltirea şi alăuta, Sfinte Proorocule David şi dulce cântă: casa Efratului, veseleşte-te! Că Acela pe Care Tatăl din pântece L-a născut, întru tine, cu adevărat S-a născut, Întrupându-Se din Fecioara.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Ca o cădere de apă, ca o ploaie mare S-a pogorât Stăpâ­nul în pântecele tău şi pămân­tul cel pustiit de arşiţa necunoştinţei de Dumnezeu l-a udat şi mările înşelăciunii a uscat, Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte...

Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dum­nezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Mi­nune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...

Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, tri­miţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.

Citește alte articole despre: Nașterea Domnului