Canon de rugăciune la Praznicul Botezului Domnului (2)
Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul 1:
În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.
Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:
Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.
Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:
Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească Lumina Ta, dacă nu celor ce şedeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.
Cântarea 1, glasul al 2-lea.
Irmosul:
Umblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciului pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Plecatu-Ţi-ai grumazul Tău, Împărate, soarelui celui purtător de lumină, care s-a arătat oamenilor din pustiu, venind acum la apele Iordanului, ca să smulgi pe începătorul neamului din locul cel întunecos şi să curăţeşti făptura de toată spurcăciunea.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Cuvinte fără de început, pe cel ce s-a îngropat cu Tine în râu, pe cel stricat de înşelăciune, îl înnoieşti desăvârşit, primind acest Preaputernic Glas de negrăit, de la Tatăl: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit şiîntocmai Mie cu Firea.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Câţi ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători cărora li s-au sfărâmat dinţii, să ne bucurăm şi să împletim cuvânt din cuvintele cântării, cucare de la noi de daruri se îndulceşte.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Cel ce a sădit întâi moartea făpturii, închipuindu-se în firea fiarei celei rău făcătoare, se întunecă prin Trupeasca venire că este lovit de Stăpânul, Cel Ce S-a arătat ca un Luceafăr, ca să-i sfărâme capul cel vrăjmaş.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Trage la Sine firea cea de Dumnezeu zidită, cea îngropată în hotarele pântecelui tiranului. Spre zidirea cea din nou a neamului pământesc, Stăpânul Se naşte, lucrul preabun săvârşind, că a venit, vrând să curăţească firea noastră.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Curăţindu-se cu Lumina Privirii Celei Tainice, cântând proorocul a oamenilor înnoire, a glăsuit mişcat fiind de Duhul, arătând Întruparea Cuvântului Celui Negrăit, de care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Trimis fiind de la Tatăl, Prealuminate Cuvinte, vii să goneşti cuprinderea nopţii cea rău întunecată, să dezrădăcinezi păcatele oamenilor şi să-i tragi la Tine, ca pe nişte fii luminaţi, cu botezul Tău cel din curgerile Iordanului.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Văzând pe Însuşi Cuvântul Cel Preaslăvit, propovăduitorul strigă lămurit făpturii: Acesta, Care este mai înainte de mine, a Strălucit după mine cu Trup asemenea mie, cu Dumnezeiască Putere, ca să strice păcatul nostru cel vrăjmaş.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Păşune aducând Celei ce Însăşi este Purtătoare de Viată, vânează, călcând peste cuiburile vrăjmaşului, dărâmând nenumăratele piedici, Dumnezeu Cuvântul şi pe cel ce lovea cu călcâiul pe tot neamul prinzându-l, mântuieşte făptura.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cei ce ne-am spălat prin curăţirea Duhului de veninul spurcatului şi întunecatului vrăjmaş, plecat-am pe calea cea nouă, fără rătăcire, care duce la Bucuria Cea Neapropiată, apropiată numai celor împăcaţi cu Dumnezeu.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Văzând Făcătorul pe cel ce l-a zidit cu degetele întru întunericul greşelilor şi în legături de nescăpat, ridicându-l, l -a pus pe amândoi umerii Săi; iar acum în vârtejurile curgerilor năvalnice îl spală de ruşinea cea de demult, a răului obicei al lui Adam.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Cu dreaptă credinţă să alergăm, cu osârdie, la Izvoarele Cele Preacurate, ale Curgerii Celei Mântuitoare şi să vedem pe Cuvântul Cel din cea Nestricată, Cel Ce ne pune înainte apa Dumnezeieştii însetări, care curăţeşte cu blândeţe boala lumii.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Pe Cel Dorit L-a mărturisit cu Preafericit Glas Tatăl, pe Care din pântece L-a născut.Adevărat, zice, Acesta de o Fire fiindu-Mi Fiu, Luminat a ieşit din neamul omenesc: Cuvânt al Meu Viu şi Om după rânduială.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Din leul cel de mare, proorocul, cel ce s-a prins minunat timp de trei nopţi în cele dinlăuntru ale lui, iarăşi a ieşit, arătând tuturor, de mai înainte, mântuirea de diavolul cel de oameni ucigător, prin naşterea cea de a doua, în anii cei de apoi.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Cerul deschizându-se, prin prealuminatele sale adâncuri, cele mai ascunse, proorocul a zărit pe Duhul, Cel trimis de la Tatăl, pogorându-Se ca un Porumbel în chip de negrăit Şi rămânând peste Cuvântul Cel Preacurat, S-a arătat popoarelor, venind la Stăpânul.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoştinţă Te lăudăm. Venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina Cea Neapropiată.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Ars-a cu apă capetele vrăjmaşului Cel Ce a potolit văpaia cea înălţată a cuptorului în care erau tinerii cei binecredincioşi. Negura cea grea, care este din păcat, toată o spală cu Roua Duhului.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Văpaia haldeilor cea îngrozitoare, care Te închipuia pe Tine, ai oprit-o, prefăcând-o în rouă. Iar acum cu apă Te-ai îmbrăcat, surpând pe vătămătorul vrăjmaş, cel tăinuit, care chema la calea cea lunecătoare.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Despărţindu-se Iordanul de demult, pe uscat a trecut poporul lui Israel, închipuindu-Te pe Tine, Cel Preaputernic, Care treci acum, cu sârguire, făptura prin ape, către calea cea nestricată şi mai bună.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Ştim că Tu ai adus de demult în chip jalnic potopul cel atotnimicitor, spre pierderea a toate; o, de trei ori măreţe şi uimitoare lucruri făcând! Iar acum ai înecat, Hristoase, păcatul, pentru milostivirea şi mântuirea oamenilor.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Slobodă făptura se cunoaşte şi fii luminii sunt cei mai înainte întunecaţi. Singur domnul întunericului suspină. Acum toată moştenirea neamurilor, ceea ce era mai înainte ticăloasă, cu osârdie să binecuvinteze pe Pricinuitorul.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Cei trei temători de Dumnezeu în foc fiind rouraţi, strălucind luminat întru întreitele sfiţenii, au arătat în chip lămurit firea cea preaînaltă care a ars, cu amestecarea omenească în rouă în chip dorit, toată înşelăciunea atotpierzătoare.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Să se îmbrace în alb toată firea pământească cea ridicată acum din cădere la ceruri, căci prin Cuvântul, prin Care toate se ţin, spălată de greşelile cele dintâi în ape curgătoare, a scăpat de ele, curăţindu-se în chip luminat.
La Cântarea a 9-a.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită decât Oştile cereşti,pe Preacurata Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
O, minunile naşterii tale celei mai presus de minte, Mireasă Preacurată, Maică Binecuvântată, prin care dobândind desăvârşit mântuire, cântăm după vrednicie Făcătoarei de bine, aducând ca dar cântare de mulţumire.
Stih: Astăzi Stăpânul îşi pleacă grumajii sub mâna Înaintemcrgătorului.
Stih: Astăzi Ioan botează pe Stăpânul în apele Iordanului.
Stih: Astăzi Stăpânul în ape îngroapă păcatele oamenilor.
Troparul:
Ştim că cele ce s-au arătat lui Moise în rug, aici prin uimitoare aşezăminte s-au lucrat. Că precum Fecioara, care a purtat în sine Foc, născând pe Purtătorul de lumină, a fost Păzită de Binefăcătorul Nevătămată, aşa au fost păzite şi apele Iordanului, primindu-L pe El.
Stih: Astăzi Stăpânul de sus este mărturisit Fiu Iubit.
Stih: Astăzi Stăpânul a venit să sfinţească firea apelor.
Stih: Astăzi Stăpânul primeşte Botez din mâna Înaintemergătorului.
Troparul:
Împărate fără de început, desăvârşind firea omenească, ai uns-o cu împărtăşirea Duhului şi cu ape preacurate ai curăţit-o şi puterea întunericului cea înfumurată biruind, ai mutat-o acum la Viaţa cea neîncetată.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită decât Oştile cereşti.
Irmosul:
Nu izbuteşte nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind Bună, primeşte credinţa; că ştii râvna noastră cea Dumnezeiască; că tu creştinilor eşti Ocrotitoare, pe tine te mărim.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită decât Oştile cereşti,pe Preacurata Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
O, minunile naşterii tale celei mai presus de minte, Mireasă Preacurată, Maică Binecuvântată, prin care dobândind desăvârşit mântuire, cântăm după vrednicie Făcătoarei de bine, aducând ca dar cântare de mulţumire.
