Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Siluan Athonitul

 

Peasna 1, Glas 4. Irmos:

Deschide-voiu gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt răspunde-voiu Îm-părătesei Maici, şi mă voiu arăta, luminat prăznuind, şi voiu cânta minunile ei bucurându-mă.

Umple de înţelepciunea Duhului inima mea, Părinte, ca să cutez a cânta vieţuirea ta cea strălucită, şi cu dumnezeieştile tale soliri, Siluane de trei ori fericite, înfrânează mintea mea cea de neţinut.

Întru Dumnezeu punându-ţi dorirea, preafericite, cu însetare l-ai căutat, şi ajungând să îl afli, de El te-ai alipit, prin Carele şi nouă cele negrăite ai desluşit.

Slavă...

Socotitu-s’a, Cuvioase, că inima a tot omul lăcaşul lui Dumnezeu este, precum au zis Iisus, şi acolo pre Carele căutai ai aflat, lepădând şovăielnicul gând al celui necredincios.

Şi acum..., a Născătoarei:

Naşterea ta, Stăpână, cu focul dragostei a mistuit, şi mai apoi cu ceata nevoito-rilor l-a împreunat pre cel în vedenie de tine chemat, Fecioară, puind început duhovnicescului său urcuş.

Alt canon:

Alcătuit dupre scrierile Cuviosului Părinte, având acrostihul: Priimeşte şi nu lepăda cântarea, aghiorite. A(thanasie).

Glas 6. Irmos:

Ca pre uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pre gonaciul Faraon vă-zându-l înnecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să cântăm.

Ca un lanţ te-a cuprins dragostea cea către Dumnezeu, prea alese şi înţelepte Siluane, a căreia cercare desluşit ai priimit, şi cu îmbelşugare o dăruieşti celora ce la tine aleargă.

Văzând Hristos sufletul tău cel ars de dor, cu apa dragostei lui l-au umplut, prin Duhul Sfânt desluşit arătând ţie taina Întrupării.

Slavă...

Revarsă dragoste tuturor Iisus, celor ce caută cu credinţă mila Lui cea dum-nezeiască, şi traşi fiind, de el se alipesc, ca de un iubitoriu de oameni Dumnezeu.

Şi acum..., A Născătoarei:

Cela ce a ta înălţime a cunoscut, Maica lui Dumnezeu, prin Duhul către Dumnezeu fără de ţinere este tras, şi cu stăruinţă cere ca noroadele să cu-noască puternicia Celuia ce le-au şi plăzmuit.

Peasna 3. Irmos:

Pre ai tăi cântăreţi, de-Dumnezeu-Născătoare, ca un izvor viu şi îndestulat, pre cei ce s’au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învrednicindu-i.

Aprins-au Hristos în tine a strămoşilor tăi bunăcinstire, Părinte; căci fireasca pornire, întâlnind harul, şi cu el amestecându-se, lucrarea lui Dumnezeu strălucită arată.

Fără de folos socotind a fi vremea cea fără de pomenirea lui Dumnezeu, mâinile pre plug îndată ţi-ai pus, Siluane, în Dumnezeu înţelepte, de boldul cunoştinţei cugetului împungându-te.

Slavă...

Căderile tinereţii trepte ţi s’au făcut, Părinte, către Dumnezeu, căci punând în inima ta cum că odinioară l-ai întristat, mai apoi prin pocăinţă multă bucurie i-ai adus.

Şi acum... A Născătoarei:

Semănat-ai, Fecioară, duhul pocăinţei tânărului Simeon, arătându-i-te în ve-denie, şi minunat chemându-l, cele plăcute lui Dumnezeu să facă, şi a Lui voie să săvârşească.

Canonul al 2-lea. Irmos:

Nu este sfânt precum tu, Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălţat cornul credincioşilor tăi, bunule, şi ai întărit pre noi pre piatra mărturisirii tale.

În gândul cel mândru, duh de rugăciune nu este, strigă cu mare glas Siluan, ci harul rugăciunii celui smerit se dă, carele face voia lui Dumnezeu.

Inima cu mintea se uneşte prin nerăspândita rugăciune şi prin simplimea vieţuirii; şi udată fiind de Dumnezeu, se smereşte, una cu Domnul făcându-se prin har.

Slavă...

Hristos prin Sfântul Duh sufletului se arată, şi prin dragoste se aşează în el cu veselie, bucurându-l minunat ca pre o mireasă pre carea şi-a ales-o.

Şi acum... A Născătoarei:

Înduplecă pre al tău Fiu, Maică Preacurată, şi cu rugăciunile tale dăruieşte rugăciune celor ce se roagă, precum rugătoriului Siluan rugăciunea i-ai dăruit.

SEDEALNA, Glas 3:

Podobie: De frumuseţea...

Frumseţea pocăinţei tale văzând Domnul, dumnezeiasca milă cu îmbelşugare ţi-a arătat, înţelepte, bărbăţia ta răsplătind, şi desluşit s’au făcut cunoscut ţie, dascăl întregii lumii pre tine rânduind; dela carele prin cercare ai deprins a învăţa, Siluane, cum Duhul cel dumnezeiesc în suflete se iveşte.

Slavă..., tot aceasta.

Şi acum... A Născătoarei, asemenea:

Făgăduinţa ta având, Fecioară, cei ce se hrănesc în Sfântul Munte, cu carea lui Petru te-ai făgăduit, nevoitoriul cel dintâiu al Afthonului şi întemeietoriul, se bucură priimind, ca Siluan, darurile şi harurile tale, Curată, şi cu tărie nădăj-duiesc Împărăţia Ceriurilor a lua, carea este vârful celor făgăduite.

Peasna 4. Irmos:

Cela ce şade în slavă, pre Scaunul Dumnezeirii, pre lemnul Crucii au venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin nestricată palmă, şi au mântuit pre cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii tale.

Mulţimea pocăinţei ţi-a copleşit sufletul, Părinte, ceasul Judecăţii înaintea ochilor tăi zugrăvind şi aprinzându-te de dorul dumnezeieştii vieţuiri monahiceşti, prin carea se mântuieşte tot cela ce păzeşte poruncile.

Înţeleptul păstoriu al Kronştadului cu rugăciunea te-a întărit să te lepezi de lume, Siluane, iadul simţind, carele cu vuietul flăcărilor sale calea ta până în Afthon a însoţit.

Slavă...

Puţine grăind, câinele cel turbat ai izgonit, Părinte, căci prin cercare puterea chemării Domnului ai cunoscut, prin carea se depărtează urâtorii de suflet, şi Domnul Păcii în inimă se sălăşluieşte.

Şi acum... A Născătoarei:

Atinsu-s’a de tine, fericite, a Născătoarei de Dumnezeu bunăvoire, şi în Muntele Afthonului să locuieşti te-a chemat, şi acolo cu făgăduinţele preaiu-bitul ei Fiu să te desfătezi.

Altul, Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dum-nezeiască cuviinţă cântă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Mare păzitoare a harului este neîncetata zdrobire a inimii, iar cugetarea la iad alungă deznădejdea din suflet – aşa ai învăţat, Părinte.

Harul se dă celor smerit-cugetători, iar prin lacrămi, cu dumnezeiască cuviin-ţă înfloreşte, şi sufletul îndată în Rai se preschimbă, cu veşmântul îndumne-zeirii îmbrăcându-se.

Slavă...

Prin Sfântul Duh vine cunoaşterea tainelor dumnezeirii în chip desluşit, şi sufletul simte pre Iisus cel milostiv, precum Siluan din cercare grăieşte.

Şi acum... A Născătoarei:

Mai presus de toate eşti, Fecioară Preasfântă, prin smerenie de Cel Smerit priimită ca o Maică şi hrănitoare a lui; pentru aceasta, pre cei smeriţi iubeşti, casnici pre dânşii făcând, ai Stăpânului tău.

Peasna 5. Irmos:

Spăimântatu-s’au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, avut-ai în mitras pre cel preste toate Dumnezeu, şi ai născut fără de ani Fiu, carele dăruieşte mântuire tuturor celora ce cântă pre tine.

Alergat-ai a locui în Muntele Afthonului, şi având drept staul Lavra Pante-leimonului, ca ostaş al lui Hristos ai fost rânduit, Părinte, îmbărbătat fiind de Marele Mucenic, bună mărturie a cugetului tău având.

Împăciuitu-te-ai întru Domnul, Cuvioase, desăvârşită iertare a fărădelegilor tale luând; ci vrăjmaşul asupră-ţi foarte năvălind, l-ai alungat, zicând: Aci îmi voiu afla sfârşitul, pentru păcatele mele!

Slavă...

Privit-au cu bunăvoire la al tău suflet Domnul, dascăl ţie dând pre Fecioara, carea a rugăciunii lucrare te-a învăţat; însă urâtoriul cele bune pizmuindu-te, cu viclene glasuri te chinuia, Părinte.

Şi acum... A Născătoarei:

O, Preaneprihănită Doamnă, singur să nu mă laşi înaintea celui viclean, cel ce mare şi greu de purtat război asupra mea ridică. Pentru aceasta, ieşi în întâm-pinarea mea, Stăpână, dimpreună cu Părintele Siluan, şi candela cea stinsă îmi aprinde.

Altul, Irmos:

De noapte mânecând, cântăm pre tine, Hristoase, cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, şi Mântuitoriul sufletelor noastre: Pace lumii dăruieşte, iubitoriule de oameni.

Cel ce iubeşte a face voia sa, departe alungă pacea sufletului pre carea Duhul o dăruieşte, precum Siluan, al păcii sălaş, din cercare învaţă.

Aşa grăieşte, în Duh, Cuviosul: Pacea în suflet prin dragoste vine, şi prin cunoaşterea dumnezeiescului cuvânt, împărăţind în el Hristos, Domnul Păcii.

Slavă...

Sufletul cel întărit cu Duhul dintru adâncuri strigă: Doamne, ţie mă rog, pace dă noroadelor, ca de frumuseţea Feţei tale să se umple.

Şi acum... A Născătoarei:

Născut-ai pre Tămăduitoriul, Preacurată, pre stăpânitoriul păcii, cela ce pute-rile sufletului, odinioară dezbinate, prin mila Crucii întru una le adună.

Peasna 6, Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la tine cu dragoste luminează-le, rogu-mă, ca să te vază, Cuvinte a lui Dumnezeu, pre adevăratul Dumnezeu, cela ce chemi din negura greşalelor.

Văzând războiul dracilor, şi urâtori de oameni cunoscându-i, aflat-ai, de trei ori fericite, ajutorinţa Iubitoriului-de-oameni, pre Carele odinioară, cu cutremur, îl socoteai de neînduplecat.

Iată Hristos, Pâinea cea preacinstită, la moară, Cuvioase, ţi s’au arătat, ne-grăit umplând fiinţarea ta de cunoaşterea lui Dumnezeu prin Duhul cel Sfânt.

Slavă...

Cu focul deopotrivă te-ai făcut, cel de Hristos adus prin întrupare, şi tuturor răcoritoriu, de trei ori fericite, şi de lumină cu totul te-ai acoperit, ca pre Thavor dumnezeieştii Apostoli.

Şi acum... A Născătoarei:

Întru alt chip cugetă, Mireasă a lui Dumnezeu, cel ce de lumea Duhului se împărtăşeşte, Dumnezeu pre pământ prin iubirea de oameni făcându-se, precum însuşi Siluan o dovedeşte.

Altul, Irmos:

Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către tine: Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.

Mângâietoriule Sfinte, vas curat ai aflat pre Siluan de-Dumnezeu-cugetătoriul, pre carele cu harul mărturisirii tale umplându-l, spre duhovniceasca înţelegere l-ai gătit, şi nebuneşte a înseta să pătimească pentru Hristos.

Din har căzând, spăimântează-se sufletul meu, şi văduvit strigă: Nu mă lăsa siriman, Mângâietoriule, căci cu adevărat tu eşti viaţa mea, şi depărtarea ta îmi este numai moarte.

Slavă...

Plin este tot pământul de mila ta, Stăpâne, prin carea toată făptura viază, şi trasă fiind spre tine, ţie urmează, şi ca un prunc cu harul hrănindu-se, întru desăvârşire creşte.

Şi acum... A Născătoarei:

Marie Preacurată, norodului tău spune, cum pre Hristos l-ai iubit, şi cum rugându-te ai suferit de El să te desparţi când l-ai văzut la Tatăl înălţându-se.

CONDACUL, Glas 4:

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Precum mult ai iubit, şi mult ai aflat, harul dumnezeiesc al Duhului, Siluane, dela Hristos; pentru aceasta neamurile strigă ţie: Bucură-te a toată lumea Pă-rinte al Părinţilor.

Altul, Glas 8.

Facerea lui Pavel Ieromonahul.

Podobie: Când s’au pogorât...

Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele aceluia umblând; acuma, în ceriuri, pre carele ai dorit priveşti, împreună cu dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, carea ai urmat.

ICOS

Cercarea Preadulcelui Hristos având cinstiţii lui Ucenici, ziceau lui: Frumuseţea dragostei arătată o ai făcut nouă, şi orice altă viaţă ca pre nimic a socoti ne-ai făcut; Doamne, unde ne vom duce? Pre cine vom urma? Că de viaţa ta ne-am umplut mai presus de cuvânt, şi fără tine nu putem trăi. Acestora, în zilele mai de pre urmă, urmând Siluan, uimit-a lumea cu preacuvioasa vieţuire. Căci pre Hristos mai presus de fire văzând, şi din cercarea harului tainele cunoscând, acum către dragostea lui Dumnezeu noroadele călăuzeşte, pentru carile pururea se şi roagă, ca să se umple de cunoaşterea lui Dumnezeu şi Duhului părtaşe să se facă. Pentru aceasta, neamurile toate, ca unui dascăl cu mulţămită strigăm: Bucură-te a toată lumea Părinte al Părinţilor.

SINAXAR

Întru această zi, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătoriului Părintelui nostru, Siluan Afthonitul, carele s’a nevoit în Sfântul Munte, în Mănăstirea Rusească a Sfântului Mare Mucenic Panteleimon, şi cu pace s’a săvârşit întru Domnul în anul mântuirii 1938.

Stihuri:

Pre Hristos, pre Carele mai nainte în viaţă l-ai văzut, Siluane,

Pre Acela acuma îl priveşti, dar nu ca prin oglindă.

Se veseleşte cu firea patria ta, Părinte,

Se bucură Afthonul, carele întru Duhul te-a hrănit:

Priimească ceriul pre marele athonit.

Acest Siluan, cetăţean al Ierusalimului Ceresc, ivitu-s’a din cucernici părinţi de pre pământul Rusiei, în satul numit Şovsk, ţiind de Mitropolia Tambovului. S’a născut în anul al 1866-lea dela naşterea dupre trup a Cuvântului lui Dumnezeu, şi din tinereţe a fost chemat la pocăinţă de Însăşi preacântata de-Dumnezeu-Născătoare şi puru-rea Fecioară Maria. Ajungând cu vârsta la al 27-lea an, părăsit-a grijile lumii, şi întărindu-se pre cale cu rugăciunile celui între sfinţi Părintele Ioan din Kronştadt, a ajuns în Grecia, la vestitul Munte al Afthonului, luând asupră-şi jugul cel monahicesc în Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitoriu Panteleimon. Dăruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, în puţină vreme nu numai a priimit rugăciunea cea neîncetată în dar dela Prea-sfânta de-Dumnezeu-Născătoare, dar şi negrăitei dumnezeieşti arătări în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos s’a învrednicit, în cinstita biserică a Sfântului Proroc Ilie, carea se află în moara zisei Mănăstiri. Stingându-se însă cel dintâi Har, şi cuprins fiind cel preacuvios de plâns mare, şi de multe ori fiind părăsit de Dumnezeu şi dat ispitirilor vrăjmaşilor celor înţelegători, vreme de cincisprezece ani urmând paşilor lui Hristos, „cereri şi rugăciuni către Cela ce putea să-l mântuiască pre dânsul din moarte, cu strigare tare şi cu lacrămi aducând” (Evr. 5, 7), învăţat de Dumnezeu fiind (vezi Ioan 6, 45), de Sus a auzit glasul Dătă-toriului de Lege: „Ţine mintea ta în iad, şi nu deznădăjdui”: pre carele păzind ca pre un ne-mincinos dreptariu, alergat-a în calea lui Antonie, a lui Macarie, a lui Sisoe, a lui Pimen şi a celorlalţi preaslăviţi Dascăli ai pustiei, a cărora măsură şi ale căror dăruiri a atins, arătându-se învăţătoriu apostolicesc şi prorocesc, viu fiind şi dupre moarte. Lăsat-a şi scrieri pline de Har şi de Duhul Sfânt, pre carile le-a făcut arătate ucenicul şi învăţăcelul lui, Stareţul Sofronie, întemeietoriul şi arhimandritul céii din ostrovul Britaniei mănăstiri a binecredincioşilor orthodocşi. Şi ce nevoie este acì a înmulţi cuvântul pentru atotcuviosul Siluan? Că mai nainte venind acel Avva Sofronie, însemnat-a şi a scris viaţa şi învăţătura aceluia pre larg şi cu deamăruntul, la începutul cărţilor dumnezeieştilor şi preadulcilor lui scrieri. Mutatu-s’a dela moarte la viaţă acest fericit Cuvios Siluan, împlinit în zile dupre Duhul, în luna lui Septemvrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

Tot întru această zi, sfânta marea muceniţă şi întocmai cu Apostolii Thecla.

Stih:

Acela te-au mântuit, Thecla, în piatra carea ţi se spărgea,

La a căruia patimă mai nainte pietrile se despica.

La douăzeci şi patru piatra a priimit

Pre Thecla, întru carea trupul şi-a păzit.

Întru această zi, cuviosul părintele nostru Coprie.

Stih:

Coprie nu cu gunoiu, ci cu bunătăţi fiind înflorit,

S’a adus Domnului strugur îndulcit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte şi mântuieşte pre noi. Amin.

Peasna 7, Irmos:

Nu au slujit zidirii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Ziditoriului; ci îngrozirea focului bărbăteşte călcând, se bucurau viersuind: Preacântate Doamne şi Dumnezeul Părinţilor, bine eşti cuvântat.

Gustat-ai, Cuvioase, din bunătatea milostivului Dumnezeu, cel ce belşug de viaţă asupra vieţii tale au vărsat, pentru aceasta ai strigat: Doamne al Părinţilor, însuţi m’ai cercetat.

Pildă este viaţa ta celor ce lucrarea Duhului voiesc a priimi, de carea cu dorire apropiindu-ne, slăvim pre Dumnezeu, cela ce martor preamare al iubirii sale de oameni te-au arătat.

Slavă...

Negrăită este puterea pocăinţei tale, Siluane minunate, căci te-ai sârguit, Părinte, a nu mai întrista pre iubitoriul de oameni Dumnezeu, pacea cunoş-tinţei cugetului lucrând prin dragostea cea iubitoare de Dumnezeu.

Şi acum... A Născătoarei:

Iad este şi pieire, Stăpână, fără de Cel Născut al tău, cel ce este viaţa cea adevărată; pentru aceasta roagă-l să nu se depărteze dela inima mea, ci viaţa mea întreagă să o veselească în veci.

Altul, Irmos:

Cuptoriul cel răcorit cu rouă, chipul minunii céii mai presus de fire a în-chipuit, că nu a ars pre Tinerii pre carii a priimit, precum nici focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în carele a intrat. Pentru aceasta, cântând să zicem: Să cânte toată făptura pre Domnul, şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Sufletul îşi arată slobozenia poruncile lui Dumnezeu făcând, şi duhul prin har se întăreşte, şi de grijile lumeşti se leapădă, zidul de aramă al voii surpând.

Risipeşte-se întreitul val al gândurilor când smerenia în suflet locuieşte, şi mulţămirea către Dumnezeu se înalţă, cel ce ne poartă de grijă, iertare dând norodului celui ce de greşale se căieşte.

Slavă...

Durere pătimeşte inima, cu cât mai mult pre Dumnezeu iubeşte; dară dulceaţa Lui simţind, neîncetat spre a o dobândi aleargă, mai vârtos pre aceasta alegându-o decât toată pătimaşa îndulcire.

Şi acum... A Născătoarei:

Cu voia Fiului tău unindu-te, întăritu-te-ai, Preacurată, sabie a răbda, a crucii Lui şi a morţii; tot astfel, şi noi, glas către Dumnezeu înălţăm: Iată roaba ta, sufletul meu; ceea ce este de folos facă-se mie.

Peasna 8, Irmos:

Pre cuvioşii Tineri în cuptoriu, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci adică închipuindu-se, iară acum lucrându-se, pre toată lumea ridică a viersui: Pre Domnul cântaţi, lucrurile, şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.

Nu este capăt al vârtuţii, căci Dumnezeu cel nevăzut întru dânsa se caută; pentru aceasta, Părinte Cuvioase, în vremea părăsirii, când harul ţi s’a luat, cu frică alergând ai alergat, mai vârtos pre Cel Iubit căutând prin cele de Dumnezeu iubitoare osteneli.

Dreptariu al roditoarei rugăciuni s’a dat ţie smerenia, înţelepte, şi pogorârea minţii în împărăţiile iadului drept mântuitoare deznădejde, calea Părinţilor, pre carea cu credinţă umblând, de Dumnezeu purtătoriule, la măsurile Cuviosului Antonie ai ajuns.

Slavă...

Vrând Preabunul Stăpân uşoară să facă celor muritori mântuirea, aşezat-au pre aproapele nostru ca pre un dumnezeu pământesc, prin carele la unirea cu El ne înălţăm, precum prin scrieri Siluan ne-a învăţat, cel ce întru frăţeasca dragoste a vieţuit.

Şi acum... A Născătoarei:

Nebuna înţelepciune voind Hristos a alunga, Preacurată, dat-au pescarilor înţelepciunea Duhului, de carea împărtăşindu-se robul tău Siluan, luminat ca soarele s’a arătat lumii, părtaşi luminii făcând pre cei aflaţi în întuneric.

Altul. Irmos:

Văpaia răcorind pre sfinţi, iar pre cei necinstitori arzând, Îngerul lui Dum-nezeu cel puternic o a arătat Tinerilor, şi pre Născătoarea de Dumnezeu o a făcut Izvor de viaţă începătoriu, stricarea morţii, şi viaţă izvorând celor ce cântă: Pre unul Făcătoriul să cântăm, cei izbăviţi, şi să-l preaînălţăm în veci.

O, cât de mare este harul tău, Multmilostive, că ştergi păcatele celor ce dela tine au căzut, şi norodului Duhul dăruieşti, şi a iertării tale dulceaţă, precum grăit-a Siluan.

Altă cunoaştere a lui Dumnezeu vine din credinţă, şi alta din cercare, de El apropiindu-ne, pre carea oamenii cei muritori prin harul Duhului o dobândesc, numai celor desăvârşiţi fiind lăsată.

Slavă...

Tânguire cânta inima Strămoşului Adam, la măreţia Domnului cugetând, şi pururea pomenirea păcatelor sale purtând, şi al Edemului dorind cel vecinic harul.

Şi acum... A Născătoarei:

O, Fecioară, a lumii întregi mijlocitoare, fără de păcat mă păzeşte cu ale tale rugăciuni; că ştim cât de înaltă este dragostea ta şi câtă îndrăzneală ai spre dulcele tău Fiu.

Peasna 9, Irmos:

Tot neamul pământesc sălteze, cu duhul fiind luminat, şi prăznuiască firea Minţilor celor nematerialnice, cinstind sfântul praznic al Maicii lui Dumnezeu, şi strige: Bucură-te, preafericită de-Dumnezeu-Născătoare Curată, pururea Fecioară.

Vino către norodul lui Dumnezeu, Preacuvioase Siluane, şi plângerea lui Adam auzi, şi mâinile tale înalţă, şi-ţi pleacă genunchii, şi cu ale tale rugăciuni dăruieşte Duhul cel Sfânt, celora ce dupre el tânjesc, mijlocitoriu către Fiul şi Tatăl pre tine având.

Unde sânt cetele Îngerilor sălăşluieşti acum, şi desluşit vezi tainele lui Dum-nezeu, pre carile în lume ca prin oglindă le priveai, cu unimea Tuturor Sfinţilor unindu-ţi rugăciunea, preadulce Părinte, topindu-te de dumnezeiască iubire.

Slavă...

Întrecut-ai pre Părinţii cei din vechime, noule proroce preamărite, şi cu vieţuirea ta marginile lumii ai luminat, şi cu învăţăturile cuvintelor tale inimile înalţi către cele mai presus de lume; pentru aceasta toţi pomenirea ta cinstim.

Şi acum... A Născătoarei:

Auzi pre mine, Împărăteasa Muntelui celui Sfânt, şi nu mă lepăda, că urâ-ciunea pustiirii m’am făcut, ticălosul; ci îndrăznind, mă rog ţie şi fierbinte îţi strig: Dă şi mie, Stăpână, sprijineala ta, precum odinioară lui Siluan ai dăruit!

Altul. Irmos:

Pre Dumnezeu a vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine, Preacurată, s’au arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pre carele mărind, dimpreună cu oştile cereşti, pre tine fericim.

A pricepe slava lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui nu este cu putinţă celora ce au cugete trupeşti şi ochi întunecaţi de patimi, şi toate darurile harului neîm-părtăşite rămân fără de curăţie.

Tăria harului dă robilor tăi, Iisuse, cu solirile celuia ce s’a învrednicit de el, mare mijlocitoriu înaintea scaunului tău fiind, şi lumii arătând că tu pururea eşti, de oameni iubitoriu Dumnezeu.

Ce voiu zice, Părinte, cela ce sânt cu totul împietrit, văzând săvârşirea vieţii tale, prin carea plinătatea harului ai aflat, smerita cugetare, asemenea smeritului Iisus făcându-te, de carele eu m’am înstreinat.

Slavă...

Trupurile Sfinţilor izvorăsc dumnezeiescul har celora ce se apropie de ei cu credinţă, căci întru aceasta este arătarea lămurită a dragostei desăvârşite, de carea şi tu, Siluane, te-ai împărtăşit, precum din cercare am aflat.

Şi acum... A Născătoarei:

Stinge-mi neostoita sete, Fecioară Curată, căci dupre Domnul cel Preadulce tânjesc, căci întru dânsul aflu izbăvirea de păcate, şi printr’Însul se dă Duhul cel Preasfânt, precum încredinţează Siluan.