Canonul cel Mare

Alcătuire a Sfântului Ierarh Andrei Criteanul

Joi seara în prima săptămână a Postului Mare

Cântarea I, glasul al 6-lea

Irmosul:

Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatele tuturor, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilință.

Înaintea Ta cad, Iisuse; greșit-am Ție, milostivește-Te spre mine; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un Dumnezeu îndurător, primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc.

Să nu intri cu mine la judecată, vădind faptele mele, cercetând cuvintele și îndreptând pornirile; ci cu îndurările Tale, trecând cu vederea răutățile mele, mântuiește-mă, Atotputernice.

Este vremea pocăinței! Mă apropii de Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un milostiv, dă-mi iertare de greșeli.

Bogăția sufletului cheltuind-o în desfrânări, pustiu sunt de virtuțile dreptei credințe și, flămânzind, strig: Părinte al îndură­rilor, înainte de sfârșit, miluiește-mă!

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Plecându-Te dumnezeieștilor legi ale lui Hristos, la El ai venit, lăsând pornirile desfătărilor cele neoprite, iar toată virtutea, ca pe una singură, cu multă cucernicie săvârșind-o.

Slavă..., a Treimii:

Treime mai presus de ființă, Căreia ne închinăm într-o Unime, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilință.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și ocrotirea celor ce te laudă, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca o Stăpână curată, primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc.

Și iarăși se cântă în amândouă stranele irmosul: Ajutor și aco­peritor...

Cântarea a 2-a

Irmosul:

Vedeți, vedeți, că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mană și am izvorât apă din piatră de demult, în pustie, poporului Meu, numai cu dreapta și cu tăria Mea. (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Bărbat am ucis spre rană mie și tânăr spre vătămare! Lameh plângând a strigat. Iar tu nu te cutremuri, o, suflete al meu, întinându-ți trupul și mintea pătându-ți.

Turn ți-ai închipuit să zidești, o, suflete, și întăritură să faci poftelor tale, de n-ar fi oprit Ziditorul voile tale și de n-ar fi sur­pat până la pământ meșteșugirile tale.

O, cum am râvnit lui Lameh, celui mai înainte ucigaș! Sufletul ca pe un bărbat, mintea ca pe un tânăr și trupul ca pe un frate mi-am omorât, ca și Cain ucigașul, cu pornirile cele poftitoare de plăceri.

Plouat-a Domnul, oarecând, foc din cer, arzând fărădelegea cea înfierbântată a sodomiților; iar tu ți-ai aprins focul gheenei întru care va să arzi, o, suflete.

Rănitu-m-am, vătămatu-m-am! Iată, săgețile vrăjmașului mi-au străpuns sufletul și trupul. Iată, vătămăturile și bubele și zdruncinăturile strigă, vădind rănile patimilor mele celor de voie alese.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întins-ai mâinile tale către îndurătorul Dumnezeu, Marie, afundată în adâncul răutăților, și ți-a întins mâna Sa de ajutor cu milostivire, ca și lui Petru, căutând cu adevărat întoarcerea ta.

Slavă..., a Treimii:

Treime fără de început și nezidită, Unime nedespărțită, pri- mește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, și mă mântuiește pe mine, cel ce am greșit; a Ta zidire sunt, nu mă trece cu vederea, ci iartă-mă și mă izbăvește de osânda focului.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine și limanul celor înviforați, pe Făcătorul Cel milostiv, Fiul tău, fă-L îndurător și mie, prin rugăciunile tale.

Si iarăși se zice, în amândouă stranele, irmosul al doilea: Vedeți, vedeți...

Cântarea a 3-a

Irmosul:

întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea care se clatină; că Tu singur ești sfânt și Domn (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Agarei, egiptencei celei de demult, te-ai asemănat, suflete, făcându-te rob de bunăvoia ta și născând semeția, ca pe un nou Ismael.

Scara lui Iacob o știi, suflete al meu, care s-a arătat de la pământ spre cele cerești; pentru ce n-ai avut treaptă tare, credința cea dreaptă?

Preotului lui Dumnezeu și împăratului celui înstrăinat între oameni de viața lumii, urmează, adică asemănării lui Hristos.

Întoarce-te, suspină, ticăloase suflete, mai înainte, până ce nu ia sfârșit praznicul vieții; mai înainte, până ce nu-ți încuie Domnul ușa cămării celei de nuntă.

Să nu te faci stâlp de sare, suflete, întorcându-te înapoi; să te înfricoșeze pilda Sodomei; sus, în Sigor, mântuiește-te!

Rugăciunea celor ce Te laudă, Stăpâne, nu o lepăda; ci milos- tivește-Te, Iubitorule de oameni, și dă iertare celor ce se roagă Ție cu credință.

Slavă..., a Treimii:

Unime neîmpărțită și nezidită, Fire fără de început, Care ești lăudată în Treimea Ipostasurilor, mântuiește-ne pe noi, cei ce ne închinăm stăpânirii Tale cu credință.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Fiul Cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neștiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune străină! Că, alăp­tând, ai rămas fecioară.

Si iar irmosul: Întărește, Doamne...

Cântarea a 4-a

Irmosul:

Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că aveai să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți, și a grăit: Auzit-am glasul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Timpul vieții mele este scurt și plin de dureri și de vicleșug, dar întru pocăință primește-mă și întru cunoștință mă cheamă, ca să nu mă fac câștig și mâncare celui străin; Mântuitorule, Tu însuți mă miluiește.

Cel împodobit cu împărătească vrednicie, cu diademă și cu porfiră, omul cel cu multă avere și dreptul cel îndestulat de bogă­ție și de turme, degrabă sărăcind, de bogăție și de slavă și de împărăție a fost lipsit.

Dacă acela, care a fost drept și fără prihană mai mult decât toți, n-a scăpat de cursele și vicleșugurile înșelătorului, dar tu, fiind iubitor de păcate, ticăloase suflete, ce vei face de se va întâmpla să vină asupra ta ceva din cele negândite?

Falnic sunt acum și semeț cu inima, în deșert și în zadar. Să nu mă osândești împreună cu fariseul, ci, mai degrabă, dă-mi sme­renia vameșului, unule Milostive, drepte Judecătorule, și cu aces­ta împreună mă numără.

Știu, Milostive, că am greșit, ocărând vasul trupului meu; ci întru pocăință primește-mă și întru cunoștință mă cheamă, ca sa nu ajung câștig, nici mâncare celui străin. Ci Tu însuți, Mântuitorule, miluiește-mă.

Însumi idol m-am făcut, murdărindu-mi cu poftele sufletul meu, ci, întru pocăință mă primește și întru cunoștință mă chea­mă, ca să nu mă fac câștig, nici mâncare celui străin. Ci Tu însuți, Mântuitorule, miluiește-mă.

N-am auzit glasul Tău, n-am ascultat Scriptura Ta, Dătătorule de lege; ci, întru pocăință, primește-mă și întru cunoștință mă cheamă, ca să nu ajung câștig, nici mâncare celui străin. Ci Tu însuți, Mântuitorule, miluiește-mă.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru adânc de necuviințe mari pogorându-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gând mai bun, în chip lămurit, la virtutea cea desăvârșită prin faptă, minunând, Cuvioasă Maică Marie, firea îngerească.

Slavă..., a Treimii:

Nedespărțită în ființă, neamestecată în Fețe, Te teologhisesc pe Tine, Dumnezeire una în Treime, Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu tronul, strigând Ție cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Și ai născut, și ești fecioară, și ai rămas întru amândouă, cu firea, Fecioară. Cel ce S-a născut înnoiește legile firii, iar pântecele a născut fără să simtă dureri. Unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii; că El face câte voiește.

Și iarăși se cântă irmosul: Auzit-a prorocul de venirea Ta...

Cântarea a 5-a

Irmosul:

Dis-de-dimineață, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Celei gârbovite urmează, o, suflete! Apropie-te, cazi la picioa­rele lui Iisus, ca să te îndreptezi, să umbli drept în căile Domnului.

Deși ești fântână adâncă, Stăpâne, izvorăște-mi ape din prea­curatele Tale vine, ca, bând ca și Samarineanca, să nu mai însetez; că izvoare de viață izvorăști.

Siloam să-mi fie mie lacrimile mele, Stăpâne Doamne, ca să-mi spăl și eu luminile sufletului și să Te văd cu gândul pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu neasemănată dragoste, întru tot fericită, dorind să te închini lemnului Crucii, te-ai învrednicit de dorire; învredniceș-te-mă, dar, și pe mine să dobândesc slava cea de sus.

Slavă..., a Treimii:

Pe Tine, Treime, Te slăvim, pe Unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Părinte și Fiule și Duhule, Ființă singură prin Sine, Unime căreia pururea ne închinăm.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce ești neîntinată și nu știi de bărbat, si a unit cu Sine firea omenească.

Și iarăși irmosul: Dis-de-dimineată...

Cântarea a 6-a

Irmosul:

Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos; și a scos din stricăciune viața mea (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească, pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzând făclie pe Înaintemergătorul Tău, Cuvinte, caută și află chipul Tău.

Ridică-te și împotrivește-te patimilor trupești, ca Iosua asupra lui Amalec; biruind pururea gândurile cele înșelătoare, ca și pe gavaoniți.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca să stingi văpaia patimilor, arzându-ți sufletul, ai izvorât pururea pâraie de lacrimi, Marie, al căror har, dă-mi-l și mie, robului tău.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nepătimire cerească ai dobândit, cu viețuirea cea preaînaltă de pe pământ, Maică; pentru aceasta, roagă-te să mântuiască din patimi, prin rugăciunile tale, pe cei ce te laudă.

Slavă..., a Treimii:

„Treime sunt neamestecată, nedespărțită; despărțită după Fețe, și Unime sunt din Fire unită", zice Tatăl, și Fiul, și dumne­zeiescul Duh.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi; deci, ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca, prin rugăciunile tale, să ne îndreptăm.

Și iarăși irmosul: Strigat-am cu toată inima mea...

Condac, glasul al 6-lea
Alcătuire a Sfântului Roman Melodul

Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie și te vei tulbura. Deșteaptă-te, dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce pretutindeni este și toate le plinește.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; darnu ne părăsi pe noi până în sfârșit. Dumnezeul părinților (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deșteaptă. Pentru aceasta, ca Iezechia lăcrimez pe patul meu, ca să mi se adauge ani de viață. Dar care Isaie va mijloci pentru mine? Fără numai Dumnezeul tuturor.

Cad înaintea Ta și aduc Ție, ca pe niște lacrimi, cuvintele mele: Păcătuit-am cum a greșit desfrânata și am făcut fărădelege ca nimeni altul pe pământ. Dar fie-Ți milă, Stăpâne, de făptura Ta și iarăși mă cheamă!

Am întinat chipul Tău și am stricat porunca Ta; toată frumu­sețea mi s-a întunecat și cu patimile mi s-a stins făclia, Mântuitorule. Dar, îndurându-Te, dă-mi iarăși bucurie, precum cântă David.

Întoarce-te, căiește-te, descoperă cele ascunse; grăiește lui Dumnezeu, Cel ce știe toate: Tu singur cunoști, Mântuitorule, cele ascunse ale mele; deci Tu însuți miluiește-mă, după mare mila Ta, precum cântă David.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Strigând către Preacurată Maica lui Dumnezeu mai înainte, ai izgonit turbarea poftelor celor cu sila supărătoare și ai rușinat pe vrăjmașul cel ce te-a făcut să cazi în cursă. Ci dă-mi acum ajutor în necazuri și mie, robului tău.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Hristos, pe Care L-ai iubit, de Care ai dorit, pentru Care ți-ai topit trupul, Cuvioasă, roagă-L acum pentru noi, robii Săi, ca, fiind milostiv nouă tuturor, să ne dea viață pașnică celor ce-L cin­stim pe El.

Slavă..., a Treimii:

Treime neamestecată, nedespărțită, de o ființă și o fire; lumini și lumină, și trei sfinte și Unul sfânt, este lăudat Dumnezeu-Treimea. Deci, laudă și slăvește, suflete, Viață și Vieți, pe Dumnezeul tuturor.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Te lăudăm, te binecuvântăm și ne închinăm ție, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul și Dumnezeu; și tu însăți ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cerești.

Și iarăși irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut...

Cântarea a 8-a

Irmosul:

Pe Cel pe Care-L slăvesc oștile cerești și de Care se cutremură Heruvimii și Serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, bine- cuvântați-L și-L preaînălțați întru toți vecii (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Alabastru cu lacrimi turnând pe capul Tău, Mântuitorule, ca niște mir, strig ca păcătoasa care cerea milă, rugăciune aduc și cer să iau iertare.

Chiar dacă n-a păcătuit nimeni ca mine, totuși primește-mă, milostive Mântuitorule, și pe mine, care cu frică mă pocăiesc și cu dragoste strig: Păcătuit-am Ție unuia; nelegiuit-am, miluiește-mă!

Cruță, Mântuitorule, zidirea Ta și, ca un păstor, caută-mă pe mine, oaia cea pierdută, și, rătăcit fiind eu, răpește-mă de la lup, și mă fă oaie în pășunea oilor Tale.

Când vei ședea ca un Judecător milostiv și vei arăta slava Ta cea înfricoșătoare, Hristoase, o, ce frică va fi atunci! Cuptorul arzând și toți temându-se de înfricoșătoarea Ta judecată.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Maica Luminii celei neapuse, pe tine luminându-te, te-a dez­legat de întunericul păcatelor; pentru care, primind tu harul Duhului, luminează, Marie, pe cei ce te laudă cu credință.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Minune nouă cu adevărat văzând în tine, maică, dumnezeies­cul Zosima s-a înspăimântat, că înger în trup vedea; și cu totul de uimire s-a umplut, lăudând pe Hristos în veci.

A Treimii:

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Părinte fără de început, Fiule Cel împreună fără de început, Mângâietorule Cel bun – Duhule Cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul, Cuvinte al Tatălui Celui fără de început, Duhule Cel viu și făcător, Treime și Unime, miluiește-mă.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ca din porfiră s-a țesut trupul lui Emanuil înlăuntru în pânte­cele tău, Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.

Și iarăși irmosul: Pe Cel pe Care-L slăvesc...

Cântarea a 9-a

Irmosul:

Nașterea din zămislirea cea fără de sămânță este netâlcuită; Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta, pe tine toate neamuri­le, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te mărim (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Milostivește-Te, mântuiește-mă, Fiul lui David, miluiește-mă, Cel ce ai tămăduit prin cuvântul Tău pe cei îndrăciți și, cu glasul cel milostiv, ca și tâlharului, grăiește-mi: Amin zic ție, cu Mine vei fi în rai, când voi veni întru slava Mea.

Un tâlhar Te-a hulit, iar un tâlhar Te-a cunoscut Dumnezeu. Că amândoi împreună pe cruce erau răstigniți. Dar, o, mult Milostive, ca și tâlharului celui credincios, care Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu, deschide-mi și mie ușa slăvitei Tale împărății.

Făptura s-a mâhnit văzându-Te răstignit; munții și pietrele de frică s-au despicat, pământul s-a cutremurat și iadul s-a golit; și s-a întunecat lumina zilei, văzându-Te pe Tine, Iisuse, cu trupul pe Cruce pironit.

Roade vrednice de pocăință nu cere de la mine; că tăria mea întru mine a lipsit. Dăruiește-mi inimă pururea umilită și sărăcie cu duhul; ca să-Ți aduc acestea ca pe o jertfă primită, unule Mântuitorule.

Judecătorul și Cunoscătorul meu. Cel ce vei veni iarăși cu îngerii să judeci lumea toată, atunci, văzându-mă cu ochiul Tău cel blând, să Te milostivești și să mă miluiești, Iisuse, pe mine, care am greșit mai mult decât toată firea omenească.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Toate cetele îngerești și adunările omenești le-ai uimit cu viața ta cea minunată; ca cei fără de trup viețuind și firea covârșind; pentru care, ca și cum ai fi fost fără materie, te-ai suit cu picioa­rele pe apă, Marie, și Iordanul ai trecut.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fă milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Cuvioasă Maică, să ne izbăvească de răutăți și de necazurile ce ne împresoară. Ca, izbăvindu-ne din încercări, să slăvim neîncetat pe Domnul, Cel ce te-a slăvit pe tine.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Andrei cinstite și Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să fim izbăviți de toată mânia, necazul și stricăciunea și de greșeli, noi, cei ce puru­rea cinstim pomenirea ta cu credință.

Slavă..., a Treimii:

Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălțăm, dumnezeies­cului Duh cu credință să ne închinăm, Treimii nedespărțite, Unimii după ființă, ca Uneia ce este Lumină și Lumini, Viață și Vieți, făcătoare de viață și luminătoare a marginilor lumii.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cetatea ta păzește-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; ca în tine aceasta cu credință împărățind, în tine se și întărește și/ prin tine biruind, înfrânge toată încercarea, robește pe vrăjmași și îndreptează pe supușii ei.

Și iarăși irmosul: Nașterea din zămislirea...