Canon de rugăciune la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Naşterii Domnului
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:
S-a înscris oarecând, cu bătrânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânţă. Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc de sălăşluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a arătat peştera împărătesei. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:
Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a arătat, întru care este Dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam. Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte.
Cântarea 1, glasul al 2-lea.
Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon Puterea Cea Dumnezeiască, iar Cuvântul Întrupându-Se, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul Cel Prealăudat, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Înscrisu-Te-ai din porunca Cezarului, vrând să înscrii în cartea vieţii pe om, Împărate al tuturor; Străin ai venit întru ale Tale, chemând la cer pe cel ce cumplit se înstrăinase de Rai.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Betleeme, primeşte pe Hristos, că vine la tine Cel Ce S-a Întrupat, deschizând mie Edenul; pregăteşte-te peşteră, ca să vezi încăpând întru tine, cu uimire, pe Cel Neîncăput, acum sărăcit, din bogăţia milostivirii.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Hristos vine să Se nască, dăruind ca un Bun minunată înnoire celor din Adam. Veseleşte-te pustiu care nu năşteai; saltă fire omenească toată, că a venit Stăpânul să te facă mult roditoare.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Doamne, vii să fii înfăşat ca un Prunc cu scutece, izbăvindu-mă din legăturile răutăţilor, Iubitorule de oameni. Mă închin smereniei Tale celei Dumnezeieşti.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pe Tine, Cel Ce ai ajuns sub curgerea vremii, Care din veşnicie ai Strălucit din Tatăl, Cel Ce ai dezlegat patimile cele învechite ale sufletelor noastre, vine Fecioara să Te nască.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Căutându-mă pe mine cel rătăcit prin călcarea Poruncii, Te-ai Sălăşluit în peşteră, ca într-un locaş ceresc, gătindu-mi Locaşurile de acolo, Îndurate, Mult Milostive.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Te-ai Întrupat, Doamne şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Făptură, leapădă-ţi acum toată vechitura, văzând pe Ziditorul născându-Se, Prunc făcându-Se, pe tine înnoindu-te şi la frumuseţea cea dintâi aducându-te.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Minunându-se de uimitoarea naştere, magii cei povăţuiţi de Dumnezeiasca stea s-au oprit şi văzând pe Soarele Cel Ce a Răsărit din Feciorescul Nor, daruri I-au adus.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Iată, Fecioara vine ca o Mieluşea, purtând în pântece pe Mieluşelul Cel Hrănit, Care ridică păcatele lumii. Să se bucure făptura, prăznuind.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Propovăduirile proorocilor, care au vestit arătarea lui Hristos, au primit astăzi sfârşit mântuitor; că a venit Domnul Trupeşte şi a luminat pe cei ce se chinuiau întru întuneric.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mijlocitor Te-ai făcut între Dumnezeu şi oameni, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, către Părintele Tău, Începătorul luminii, am aflat întoarcere din noaptea necunoştinţei.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Poporul cel ce şedea oarecând în întuneric să vadă Lumina Cea Neînserată, care a Strălucit, pe care steaua a vestit-o de demult împăraţilor de la Răsărit, celor ce se închinau focului.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
În peşteră mică vine să intre Marele Împărat, ca să mă mărească pe mine, cel micşorat şi din nemăsurata-I sărăcie să mă îmbogăţească pe mine, cel sărăcit, Cel Ce este mai presus de toate.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Acum din Iacob, precum a zis Balaam, Se naşte Hristos şi peste neamuri va domni şi Se va Înălţa cu har, rămânând Împărăţia Lui Neschimbată.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale, cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cu înfăţişare de străin vine Hristos întru ale Sale; să ne înstrăinăm şi noi de păcate şi să-L primim pe El, Cel Ce locuieşte în sufletul celor blânzi.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Nicidecum nu vei fi mai mic, Betleeme, între cetăţi; că întru tine Se naşte Împăratul şi Domnul, ca să pască pe poporul cel ales.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cum Te va primi pe Tine, Cel Neîncăput în lume, Cel Necuprins cu mintea, peştera cea mică? Cum Te voi vedea Prunc pe Tine, Cel Cunoscut împreună cu Tatăl Cel fără de început?
CONDAC glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...
Veseleşte-te Betleeme, Efrata găteşte-te; că iată Mieluşeaua, purtând în pântece pe Păstorul Cel Mare, se grăbeşte să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinţi, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrăneşte cu lapte.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...
În Betleem văzând cu scutece înfăşat pe Cel Ce ţine tot pământui cu mâna, cântări de înainteprăznuire să aducem Celei ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică, ţinând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de Lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins tinerilor celor cinstitori de Dumnezeu Roua Duhului, Cel Ce este Binecuvântat şi Preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Stropiţi norilor apă de sus! Că Cel Ce Şi-a pus Sieşi norii Dumnezeiască suire, vine purtat de Norul Fecioara, ca să Strălucească Lumină Neînserată celor ce mai înainte erau întunecaţi şi întru primejdii.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Oaste a Dumnezeieştilor Îngeri, pregăteşte-te a lăuda negrăita pogorâre a Domnului! Magilor întâmpinaţi, păstorilor alergaţi! Venit-a Cel pus deoparte, Hristos, Aşteptarea şi Izbăvirea neamurilor.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Ce este această prea Mare şi Uimitoare Minune? Cum Te voi purta pe Tine, Cel Ce le porţi pe toate cu cuvântul? Negrăită este naşterea Fiului meu, Cel fără de început, zis-a cea Preacurată, purtând cu frică pe Hristos în braţe.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc, oarecând, în Babilon lucrările şi-a despărţit din Dumezeiasca Poruncă: pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Minunatu-s-a cu adevărat Stăpâna, cea fără de prihană, de Înălţimea Tainei celei negrăite a Celui Ce a acoperit cerurile cu cunoştinţa şi a zis: Scaunul Ceresc se aprinde, ţinându-Te pe Tine; şi în ce chip, Fiul meu, Te voi purta eu.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Porţi Asemănare Părintească, Fiul meu şi cum ai luat asemănarea robului, sărăcind? Cum Te voi culca în ieslea dobitoacelor, pe Tine, Care ai scăpat pe toţi de îndobitocire? Slăvesc milostivirea Ta.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să se bucure tot pământul, că iată, Hristos Se apropie să Se nască în Betleem. Marea să se veselească, să salte adunarea Proorocilor, văzând astăzi împlinirea cuvintelor lor! Toţi drepţii să se bucure!
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă; ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Văzut ai fost pe cât era îngăduit Proorocilor a Te vedea, dar în vremurile cele mai de pe urmă făcându-Te Om, Te-ai arătat tuturor oamenilor în Betleem, cetatea Iudeii, steaua arătându-Te cititorilor în stele pe Tine, Cel Ce eşti Netâlcuit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să cânte bucurându-se împărăţiile a tot pământul şi seminţiile neamurilor să se veselească; munţi şi văi, râuri, marea şi toată zidirea, slăviţi pe Domnul Cel Ce S-a Născut acum.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Iată, întru cele ale Sale vine ca Străin Preasfântul Cuvânt, în Trup Sfânt, cu minunată naştere, aducând la Sine lumea cea înstrăinată. Să-L lăudăm pe Acesta, Care pentru noi sărac S-a făcut.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
O, Fiule Preadulce! Cum Te voi hrăni pe Tine, Cel Ce dai hrană? Cum Te voi ţine pe Tine, Cel Ce ţii toate, cu voia? Cum Te voi înfăşa pe Tine, Cel Ce înfăşori tot pământul cu negură? Strigat-a Preasfânta Stăpână, pe care cu credinţă o mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab a mers înainte...
Fecioarelor, începeţi întâi voi cântarea de bucurie a Fecioarei; maicilor, lăudaţi călătoria Maicii lui Hristos, Dumnezeul nostru; magilor, împreună cu Îngerii, păstorilor, împreună cu noi, cântaţi. Că Fiul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, Cel Ce mântuieşte lumea din stricăciune, merge să Se nască în cetatea Betleemului.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Umpleţi-vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate. O, Minune de Negrăit! Cel fără de început Se începe şi Cel fără de trup Se Întrupează. Peştera, primeşte înăuntru pe Cel Ce ţine toate împreună! Betleeme, bucură-te şi făptură dănţuieşte, în ziua Înainteprăznuirii!
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Mai Înainteprăznuirea Naşterii lui Hristos săvârşind, să prăznuim credincioşilor; şi după vrednicie toţi mai înainte să întâmpinăm, daruri ca şi magii aducând faptele bune; şi să cântăm cântare nouă îngerească Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a născut în Betleem fără de sămânţă, din Fecioară, Fiica lui Dumnezeu; pe Acela toţi Îl slăvesc.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Bucură-te, Sioane! Betleeme, pregăteşte-te! Atotţiitorul, trimiţând steaua înainte, a vestit smerenia Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură Puterile Cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioara, fără de schimbare, Unul Dumnezeul nostru.
